1,950 matches
-
însuflețită, prin trăire, prin experiența personală a credinciosului. Ea este clară, limpede și sigură, în afară de orice nesiguranță sau îndoială. La ea nu se mai ajunge prin intermediul simțurilor trupului, ci prin suflet și mai ales prin facultățile lui superioare. Sfântul Maxim Mărturisitorul învață și el că sunt două feluri de cunoaștere. Cea dintâi are caracterul de știință și tinde la înlăturarea ignoranței și a neștiintei naturale, iar cea de-a doua este practică și lucrătoare, procurându-ne, prin experierea virtuților, cunoașterea adevărată
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
prin experierea virtuților, cunoașterea adevărată a rațiunilor lucrurilor. Cunoașterea cu caracter de știință este relativă, constând din raționamente, spre deosebire de cunoașterea experimentală, trăită, dobândită prin experiența directă și nemijlocită a realității înțelese, singura care procură o cunoaștere reală, adevărată. Sfântul Maxim Mărturisitorul procedează la distincții și mai exacte, făcând deosebire între "căutare"și "cercetare". Căutarea"este considerată "o mișcare simplă, însoțită de dorință, pe care o face mintea spre ceva cunoscut", în timp ce "cercetarea"este definită ca fiind "distincția simplă și însoțită de
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
actului gnoseologic. Ei pătrund în zonele cele mai adânci, am putea spune, în termenii psihologiei experimentale moderne, în zonele abisale ale conștiinței umane, de acolo de unde, din faza de "gând întâi născut", ia naștere cugetarea. În Epistolele duhovnicești, Sfântul Maxim Mărturisitorul arată drumul pe care îl parcurge gândirea de la lucruri prezumtive, până la cunoașterea lucrului în sine. Într-un limbaj silogistic, Sfântul Maxim Mărturisitorul face distincții între actul cugetării, pe care îl consideră o relație; lucrul cugetat și mintea cugetătoare, care este
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
umane, de acolo de unde, din faza de "gând întâi născut", ia naștere cugetarea. În Epistolele duhovnicești, Sfântul Maxim Mărturisitorul arată drumul pe care îl parcurge gândirea de la lucruri prezumtive, până la cunoașterea lucrului în sine. Într-un limbaj silogistic, Sfântul Maxim Mărturisitorul face distincții între actul cugetării, pe care îl consideră o relație; lucrul cugetat și mintea cugetătoare, care este cunoștința născută a lucrului cugetat în mintea cugetătoare. Tot Sfântul Maxim Mărturisitorul precizează următoarele etape ale actului cugetării: întâia mișcare a minții
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
cunoașterea lucrului în sine. Într-un limbaj silogistic, Sfântul Maxim Mărturisitorul face distincții între actul cugetării, pe care îl consideră o relație; lucrul cugetat și mintea cugetătoare, care este cunoștința născută a lucrului cugetat în mintea cugetătoare. Tot Sfântul Maxim Mărturisitorul precizează următoarele etape ale actului cugetării: întâia mișcare a minții către un conținut ideatic sau înțelegerea. Stăruința acesteia în minte dă naștere gândului la lucrul înțeles și apoi unei forme mai elaborate a acestuia cugetarea cu grijă. Acest conținut mai
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
ideatic sau înțelegerea. Stăruința acesteia în minte dă naștere gândului la lucrul înțeles și apoi unei forme mai elaborate a acestuia cugetarea cu grijă. Acest conținut mai elaborat, la rândul lui, insistând și stăruind în minte, constituie ceea ce Sfântul Maxim Mărturisitorul, ca de altfel și alți Părinți filocalici, numesc convorbire lăuntrică, interioară, din care izvorăște cuvântul rostit. Al doilea mod, mai presus de fire, se realizează prin lucrarea sau iluminarea lui Dumnezeu. Mintea, aflată sub puterea Duhului Sfânt, este răpită spre
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
înaintând spre o cunoaștere tot mai intensă a lui Dumnezeu. Tot în cadrul cunoașterii naturale, Sfântul Grigorie Palama vorbește despre o cunoștință începătoare despre Dumnezeu, care vine din cunoașterea făpturilor. Aceasta este cunoștința care este comună tuturor, prin fire. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că această cunoaștere naturală a lui Dumnezeu este treapta premergătoare, absolut necesară contemplației mistice și are în centrul ei sesizarea raționalității creației și înțelegerea duhovnicească a Sfintei Scripturi. Despre cunoașterea lui Dumnezeu din raționalitatea creației Lumea sau creația este
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
contemplarea lui Dumnezeu din creație este treapta premergătoare cunoașterii și contemplării Lui directe. Pentru Evagrie din Pont, cunoașterea lui Dumnezeu din creație sau theoria fizică este o treaptă spre contemplarea Lui ori către gnoza spirituală. Tot așa, pentru Sfântul Maxim Mărturisitorul, ea este începutul teologiei mistice, prin care se descoperă în chip tainic frumusețile cele nevăzute. Ideea fundamentală a spiritualității răsăritene este că "lucrurile ascund în ele rațiuni divine, ca tot atâtea raze ale Logosului ori ale Rațiunii supreme. Cel ce
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
Dumnezeu, mântuirea, urcându-i variatele trepte, pe calea rațiunilor lucrurilor. Ea este, prin urmare, absolut necesară desăvârșirii omenești. Dar, în aceiași timp, ea își dobândește adevăratul ei sens în legătură strânsă cu omul, cei care o mântuiește. Potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, lumea în ansamblul ei, precum și fiecare lucru creat de Dumnezeu, au o raționalitate, au fost create cu un scop și spre o finalitate. Scopul general al creației, dat încă de la crearea ei, îl constituie îndumnezeirea ei, cu ajutorul omului. Omul și
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
cale spre Dumnezeu este o dovadă că suprema cunoaștere a lui Dumnezeu nu este un act irațional, ci suprarațional, care se înfăptuiește prin depășirea rațiunii, la un nivel care nu o desființează, ci o implică". Cu toate acestea, Sfântul Maxim Mărturisitorul lasă, totuși, să se înțeleagă că această cunoaștere a lui Dumnezeu din creația Sa ori prin intermediul rațiunilor lucrurilor are un caracter mărginit, limitat. Omul, contemplând rațiunile duhovnicești ale lucrurilor, urcă la evidența sau certitudinea existenței lui Dumnezeu, în calitate de Creator și
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
poate să-L cunoască pe această cale, în profunzime. Prin rațiunile sădite în ființa ei, lumea este chemată să se înduhovnicească, să se metanoizeze și pnevmatizeze, să devină mediu cristalin de reflectare a spiritualului. Creația este chemată, potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul, să redevină Biserică, așa cum a fost în starea primordială, loc de întâlnire între Dumnezeu - Arhiereul cel veșnic - și om - preotul ei. Despre înțelegerea duhovnicească a Sfintei Scripturi Alături de cunoașterea lui Dumnezeu din raționalitatea creației, înțelegerea duhovnicească a Sfintei Scripturi este
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
si patimile care îi stăpânesc. Cei ce nu au acest discernământ natural, posedă o cunoștință deșartă, potrivnică credinței, care este goală de orice grijă după Dumnezeu și aduce o neputință rațională în cugetare, punându-o sub stăpânirea trupului. Sfântul Maxim Mărturisitorul numește acest discernământ natural -dreapta judecată. La ea, mintea ajunge prin făptuire sau prin practicarea virtuților. Dreapta judecată duce la puterea de deosebire a virtuții de păcat. Sfântul Isaac Sirul arată că grija ei este cu totul în lumea aceasta
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
și simbolică. Acestei cunoștințe analogice, dobândită în cadrul cunoașterii naturale despre Dumnezeu, îi este superioară înțelegerea Lui, care este "o cunoștință simplă și unitară despre El, răsărită din lucruri". Adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu, dobândită pe cale naturală depășește - potrivit Sfântului Maxim Mărturisitorul - orice demonstrație și echivalează, de fapt, cu distingerea clară, nepătimașă, a rațiunilor prime, divine ale creației. Prin urmare, cu toate că este neclară și insuficientă, cunoașterea sau contemplația naturală este absolut necesară pentru înaintarea omului spre unirea deplină cu Dumnezeu. Ea este
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
naturală este absolut necesară pentru înaintarea omului spre unirea deplină cu Dumnezeu. Ea este o treaptă spre teologia sau cunoașterea tainelor lui Dumnezeu, spre "vederea"și "simțirea"lui Dumnezeu. Caracterul acesta pregătitor a cunoașterii naturale îl subliniază și Sfântul Maxim Mărturisitorul, arătând că "fără contemplația naturală nu se poate susține în nimeni în nici un chip puterea tainelor". Această cunoaștere "prin raționament", cum o numește același Sfânt Părinte, este premergătoare experierii lui Dumnezeu. Simțirea lui Dumnezeu urmează înțelegerii Lui. Sintetizand, așadar, învățătura
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
uman de deslușire a existenței și prezenței lui Dumnezeu, din lucrările Sale. Ea depinde, în mod ireductibil, de voința creștinului, de efortul său ascetic, de curațirea de patimi și de dobândirea virtuților. Despre cunoașterea duhovnicească Am văzut că Sfântul Maxim Mărturisitorul vorbește de două feluri de cunoaștere. Una este naturală și are caracterul de știință, fiind dobândită prin efortul ascetic al omului. Cealaltă, superioară, duhovnicească, este o lucrare tainică, divino-umană, prin care mintea curățită de înțelesurile pătimașe ale lucrurilor, veghează în
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
dobândind evidență și certitudine pe măsura eforturilor noastre ascetice, fiind o cunoștință din fapte, experimentală, care se înfățișează sub forma unui "suiș către necunoscutul dumnezeiesc", a "unui suiș spre unire". Părinții duhovnicești acordă o valoare deosebită acestei cunoașteri. Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră că viața duhovnicească, pe treptele ei superioare, este o lucrare contemplativă. După curățirea de patimi, făptuitorul devine omul contemplației, al cunoștinței sau, pe treptele cele mai înalte - un contemplativ. Această cunoaștere supranaturală, o completează pe cea naturală, indirectă. Condițiile
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
sau, pe treptele cele mai înalte - un contemplativ. Această cunoaștere supranaturală, o completează pe cea naturală, indirectă. Condițiile ei sunt, din partea credinciosului - izbăvirea de patimi, curățirea inimii și rugăciunea curată, iar din partea Lui Dumnezeu, harul Său necreat. Același sfânt - Maxim Mărturisitorul - exprimă foarte clar și limpede raportul dintre cele două căi de cunoaștere a lui Dumnezeu: naturală-supranaturală, catafatică-apofatică, precum și superioritatea celei din urmă: "Cel ce vrea să cunoască pe Dumnezeu în mod pozitiv, din afirmări face Cuvântul trup, neputând să cunoască
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
credința simplă, ca o adeziune la adevărurile revelate și conduce către credința adevărată sau din vedere, la contemplație. Ea are la bază teama sau frica de Dumnezeu. Între acestea două, există o relație interioară. Temerea de Dumnezeu - consideră Sfântul Maxim Mărturisitorul - este primul dar, ce-l dobândim noi de fapt, dar pe care Sfânta Scriptură l-a așezat la urmă. Ea este "începutul înțelepciunii. Pornind de la ea, ne urcăm înțelegerea spre ținta înțelepciunii. Iar după ce am dobândit-o pe aceasta, ne
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
este "începutul înțelepciunii. Pornind de la ea, ne urcăm înțelegerea spre ținta înțelepciunii. Iar după ce am dobândit-o pe aceasta, ne aflăm în imediata apropiere de Dumnezeu însuși, nemaiavând decât înțelepciunea ca mijlocitoare a unirii cu El. Însă adaugă Sfântul Maxim Mărturisitorul - este cu neputință să ajungă la înțelepciune cel ce nu s-a scuturat mai înainte, prin temere și celelalte daruri intermediare de urdorile neștiinței și de praful păcatelor". Sfântul Isaac Sirul arată că actul credinței ne convinge să credem în
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
neîncetată a lui Dumnezeu prin asceză și rugăciune, orice raționament este cunoștința mincinoasă, ce îngâmfă pe om, este ispita diavolească. Cunoașterea duhovnicească adevărată constă în experiența trăită, fiind în afara și deasupra oricărui raționament sau judecăți omenești. De aceea Sfântul Maxim Mărturisitorul o consideră "simțirea Celui cunoscut prin participarea la El după har". Ea înlătură cunoștința cuprinsă în raționament și înțelesuri, ridicându-se atât deasupra teologiei pozitive, cât și celei negative, catafatice sau apofatice, ajungând la simțirea tainică, în stare de extaz
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
pe raționamente și înțelesuri deductive despre Dumnezeu, lipsite de flacăra simțirii celor cugetate, cunoștința prin trăire, fiind o cunoștință în esența realităților, conferă certitudinea adevărului, "prin prezența feței lor, fără raționamente și înțelesuri". Certitudinea lucrului este dată - afirmă Sfântul Maxim Mărturisitorul - numai prin experiență, înțeleasă în sensul de "cunoștință trăită, ce se ivește după încetarea oricărui raționament"și prin simțire, ca "participare la lucrul cunoscut, ce apare după încetarea oricărei înțelegeri". La cunoașterea în duh se ajunge atunci când cunoașterea se înalță
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
alegând ca Patriarh pe Teodosie din lume Stricând toate cele Sfinte, reguli, norme și cutume, Pe Nichita, ca dușman, în temniță l-a închis, Torturat...și în surghiun, 6 ani a fost trimis... La al 7-lea Sinod a fost Mărturisitor Pentru icoane, Îngeri, Sfinți, TATĂ, DUH, Mântuitor ! Obosit, la bătrânețe, dar și slăbit de suferință S-a retras în liniște, în Schit, o Candelă-n Credință ! În ziua 3-a din Prier, pe Pământ, s-a prăpădit... Dar renăscut atunci
CUV.NICHITA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367550_a_368879]
-
și morale, ce ne înconjoară și ne însoțesc, pe parcursul drumului nostru către Dumnezeu Preabunul! Cunoaștem, recunoaștem, apreciem și chiar admirăm străduințele și stăruințele publicistice și scriitoricești ale slujitorului Cuvântului și cuvintelor perene, în persoana perseverentului și preasincerului apologet, propovăduitor și mărturisitor - Stelian Gomboș. Dumnezeu - a toate Cunoscătorul și Recunoscătorul, să-i facă parte, în continuare, inimosului autor și mânuitor al condeiului spiritual contemporan, de suflet bun și cald ca al pâinii proaspete de casă, de minte luminată de aripa unui înger
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA A II A de STELIAN GOMB [Corola-blog/BlogPost/367586_a_368915]
-
în cer, ajungând alături de viii din cealaltă lume Părintele Ioan - care la 26 iunie ar fi împlinit vârsta de 88 de ani... Și atunci mi-am adus aminte și m-am gândit îndelung că Părintele Ioan Iovan a fost un mărturisitor al lui Iisus Hristos, care a purtat cu vrednicie jugul preoției atât în vremea regimului comunist, înfruntând 9 ani de temniță, cât și după anul 1990, de când a slujit ca preot și duhovnic la această sfântă mănăstire. Înaltpreasfințitul Părinte Andrei
PARINTELE IOAN DE LA MAN. RECEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366957_a_368286]
-
comunist, înfruntând 9 ani de temniță, cât și după anul 1990, de când a slujit ca preot și duhovnic la această sfântă mănăstire. Înaltpreasfințitul Părinte Andrei - Arhiepiscopul de atunci al Alba Iuliei, a spus despre Părintele Ioan că „a fost un mărturisitor al lui Iisus Hristos. Cu orice risc și-a exprimat crezul său, fiind un mare misionar. Misiunea lui și-a întemeiat-o datorită convingerii pe care o avea, și anume că se poate regenera viața noastră duhovnicească printr-o regăsire
PARINTELE IOAN DE LA MAN. RECEA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366957_a_368286]