549 matches
-
de două feluri, negru și roșu aprins, prinse a-i curge În valuri, năclăindu-i pieptul. Se prăvăli În genunchi, ieșind pentru totdeauna din viața mea. Atunci, auzii un horcăit la numai câțiva pași și-l văzui pe unul dintre mărunțeii lui Kikil luat cu totul pe sus de un om din acela cu ochii pieziși, numai că era mai mare și mai gras decât cei din neamul Os din Kron. Bietul mărunțel zbură prin aer și buși atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
câțiva pași și-l văzui pe unul dintre mărunțeii lui Kikil luat cu totul pe sus de un om din acela cu ochii pieziși, numai că era mai mare și mai gras decât cei din neamul Os din Kron. Bietul mărunțel zbură prin aer și buși atât de tare cu spinarea de o piatră, Încât Începu să se cutremure, azvârlind din picioare fără să mai fie În stare să se apere când vrăjmașul Îl Împunse În piept cu piatra de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
așa Încît nu numai lumina ce străbate prin rețeaua de fier ruginit, ci Însăși viața, mișcarea de sub ea, pare aspră, subjugată, lovită, violentă, uluită și năucită - la colțul unei astfel de străzi, un om a fost ucis. Era un italian mărunțel, Între două vîrste, care avea un fel de cărucior fragil, staționat lîngă trotuar, unde ținea o colecție sărăcăcioasă și pestriță de țigări, bomboane ieftine, băuturi Îmbuteliate, o sticlă cam soioasă de suc de portocale Întoarsă cu gura În jos Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
căruciorul negustorului, cu atîta forță Încît l-a făcut țăndări, apoi s-a răsturnat cu totul peste el, transformîndu-l Într-un morman de sticlă sfărîmată și fiare Încolăcite. Printr-un adevărat miracol, șoferul camionetei a scăpat nevătămat, dar italianul cel mărunțel ajunsese Într-o asemenea stare de mutilare că era de nerecunoscut. În clipa În care l-a izbit camionul, sîngele de un roșu aprins i-a țîșnit din cap ca dintr-o fîntînă arteziană, Încît era de necrezut că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
amestecate Într-o baltă de sînge. Un polițist a privit-o o clipă, a atins-o ușor cu vîrful cizmei butucănoase, apoi s-a Întors, cu fața lui roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tot timpul convins că e mort. În același timp, un soldat voinic, cu chipul brăzdat și ofilit al celui care și-a petrecut mai mulți ani În armată, se Întoarse și rosti cu siguranță și o familiaritate calmă, adresîndu-se irlandezului mărunțel, cu fața rotundă, care stătea lîngă el: — Indiferent unde-și dau duhul, lasă totdeauna semnul acela mic și negru, spuse el. Rosti aceste cuvinte cu o voce calmă, gravă și indiferentă, arătînd totodată cu capul spre o pată umedă aflată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ghinion și eroare, conducătorul istovit și suprasolicitat către care se Întorc toți În amărăciunea lor cerîndu-i - Încrezători și naivi ca niște copii - să găsească o soluție rapidă pentru păienjenișul de greșeli În care s-au Încîlcit, este un locotenent alb, mărunțel, furios ca un taur, comandantul lor, care, În această dimineață plină de nenorociri, și-a pierdut complet capul. Acum locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele negre, brăzdate de sudoare, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu-l văzusem niciodată În viața mea. Are o privire cam sălbatică, se vede că a-nghițit cam multe, dar Încă se ține bine; vorbește bine și merge destul de drept. Ei, și tipul ăsta voinic se apropie de-un tip mai mărunțel, aflat ceva mai Încolo, și-i zice: — Cum fac eu s-ajung la intersecția dintre Eighteenth Avenue și Sixty-Seventh Street? — Nu zău! Cu asta m-ai dat gata, șefule, spune tipul cel mărunțel. Nici eu nu-s de mult pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
voinic se apropie de-un tip mai mărunțel, aflat ceva mai Încolo, și-i zice: — Cum fac eu s-ajung la intersecția dintre Eighteenth Avenue și Sixty-Seventh Street? — Nu zău! Cu asta m-ai dat gata, șefule, spune tipul cel mărunțel. Nici eu nu-s de mult pe-aici. Pe unde să fie asta? Întreabă el. O fi-n cartierul Flatbush? — Nu, zice tipul cel voinic. E prin Bensonhurst. Dar n-am fost niciodată pe-acolo. Cum fac s-ajung pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe-aici. Pe unde să fie asta? Întreabă el. O fi-n cartierul Flatbush? — Nu, zice tipul cel voinic. E prin Bensonhurst. Dar n-am fost niciodată pe-acolo. Cum fac s-ajung pe-acolo? — Ei, Doamne! exclamă tipul cel mărunțel scărpinîndu-se În creștet, se vedea cît se poate de clar că n-are habar. Cu asta m-ai Încuiat, șefule. Habar n-am! Poate știe vreunul din voi? spune el Întorcîndu-se spre mine. — Bine-nțeles, răspund eu. E prin Bensonhurst
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
doi preoți care erau prieteni cu tata: părintele Dolan și părintele Chris O’Rourke. Părintele Dolan era un bărbat voinic, care avea cei mai albaștri ochi pe care i-am văzut vreodată, iar părintele Chris O’Rourke era un bărbat mărunțel, cu ten măsliniu și unsuros: avea fața plină de puncte negre, una din cele mai ciudate fețe pe care le-am văzut vreodată, dar avea o expresie plăcută, plină de forță. Părintele Dolan era un om fin și rafinat: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
apartamentele din stânga, dreapta, cel de deasupra și cel de dedesubt trebuie să rămână neocupate din motive de securitate și, nu în ultimul rând, restul membrilor din delegații, sunt cazați deja la alte hoteluri. Cică a înghițit cu greu interdicția, făcând mărunțel marinărește din buze, s-a cazat și și-a văzut de sticla lui. Până într-un moment în care, cei de la hotel s-au sesizat că în zona sa de domiciliu, se află ferestre deschise la apartament, aceștia somând personalul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cine le păzește? Fânul îmi trebuie pentru iarnă. Până nu cade zăpada, nu te las să-ți pierzi timpul la școală. După aceea, poți să te duci, până la Paști", i-a zis. În zadar a încercat biata bunica, o femeie mărunțică și cuviincioasă, să-l înduplece. Bunicul nu era omul să se lase înduioșat. "Îl las la școală după ce cade zăpada până ce dă colțul ierbii. Îi ajunge", a decis. Despre abecedar și tăblița de ardezie avea o părere proastă, dacă trebuiau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
crâmpei de cântec, note rătăcite alunecă până jos odată cu foșnetul frunzelor viitoare, promițător, amenințător? Cel cu mustață de pandur și ochi tăios fredonează printre dinți o doină de cătănie și apucă pachetul de cărți pe care i l-a întins mărunțelul în trenci verde cărăbuș. Căci acum a venit și rândul lui. Etalarea. De vizavi, de la etajul doi, un motan portocaliu privește cu mare atenție faptele petrecându-se în plină stradă. Dacă ar fi om, ar spune: ─ Țuc-o, mă! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bătut în poartă. Femeia a ieșit îmbrăcată gata, de parcă ar fi știut pentru ce a venit el. Eu am să alerg cât pot mai repede, ca s-o ajut pe Maranda. Tu vino încet, că îi fi ostenit venind încoace. Mărunțică, cu o legăturică de buruieni în pestelcă, a pornit cu pas grăbit spre casa lui Toaibă... Îndată a înghițit-o întunerecul. „De-ar ajunge la vreme! Oare Maranda mai poate de durere?” - gândea în timp ce pășea șchiopătând pe ulița întunecoasă. Un
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mai pâlpâie-n mine scântei din toate visele călcate-n picioare de viață Cioburi din ele mâncând, simt că Încep să mă Îngraș ca un vierme candid Sfârcuri de viermi o să-mi crească din creier O să fiu cineva, o să vă-nspăimânt, mărunțeilor, prichindeilor, O să vă vâr pe toți În burta mea de balenă cu Iona cu tot Atunci nici-un ins n-o să spună că n-am burtă normală Da, tot ce nu-ți place, cu timpul, devine o simpatică boală... Hai, Înțelepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcea parte și domnișoara Marioara Rădulescu, o fetiță de vreo optsprezece ani, drăgălașă și vioaie ca o veveriță, elevă la școala profesională. Din pricina ei n-a putut Gavrilaș să-i propuie lui Titu să locuiască chiar la dânșii. Doamna Gavrilaș, mărunțică, grasă și roșie, cu fața veșnic lucioasă, socotise totuși că ar fi putut lua în gazdă și pe domnul Titu. Odaia în care sta Marioara avea două paturi și tinerii s-ar fi învoit cum e mai bine, că doar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prefectul Andrei Boerescu și generalul Dadarlat, amândoi cu nevestele, venind direct de la Pitești și urmând să plece pe urmă de aici fiecare la moșia lui, unul la Rociu, celălalt la Humele, unde aveau să petreacă sărbătorile. Prefectul era un bătrânel mărunțel și rotofei cam de vârsta lui Miron, plin de viață și de vioiciune. Studiase odinioară medicina și chiar avea tăblița cu titlul pe zidul casei la Pitești, dar n-a practicat niciodată, simțind o repulsie fizică față de boli și suferințe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
căpătăm și noi pămînt! Că pe la noi oamenii trag nădejdea că, în curând, vodă are să înceapă să împartă moșiile, cum se și aude mereu de mulți ani... ― De auzit se aude mereu, ce-i drept, observă dintr-un colț unul mărunțel, cu fața roșie, asudată. ― Așa vorbesc oamenii și pe la noi, zise Lupu Chirițoiu, uitîndu-se la cel din colț, dar eu nu cred să-l lase boierii pe vodă, că nici boierii nu-s proști, ș-apoi în mâna lor e
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Leslie. Spre marea lui surpriză, descoperă o locuință somptuoasă, de "o eleganță năucitoare". Era limpede că părinții lui Leslie erau foarte înstăriți, iar lui Stingo îi trece fără să vrea prin minte "imaginea fugară a căsătoriei". Minnie, o servitoare negresă mărunțică, îl întâmpină cu căldură, iar peste puțin timp își face apariția și zeița sa, cu chipul înflăcărat și arătând superb în rochia de jerseu negru care i se mula pe trup. Celor doi porumbei li se alătură curând părinții fetei
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Giger. Deși întotdeauna sacrificați, anormalii devin programatic ficțiune și personaj, asigurându-și o frântură de nemurire. Traduse excelent din engleză de Marius Chivu, textele își mențin limpezimea proaspătă într-o limbă română ce conferă diminutivului potențial metaforizant și protejează ciudații mărunței de agresiunea verbelor tari. Deși esențial intraductibilă, poezia se păstrează aici intactă, ca într-o cochilie de cristal. "Dilemateca", anul IV, nr. 35, aprilie 2009 Etica suedeză În seria romanelor minore ale lui Philip Roth, Nemesis* are probabil cea mai
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
bun-gust toate momentele lui; nu poseda o voce teribilă (țigările proaste îl ajutaseră, certamente, la acest lucru), nici o memorie impecabilă... Dar, pentru neinițiatul de mine, secvența a rămas fantastică: pe o scenă goală, la lumina unui bec chior, un portar mărunțel, care amestecase toată seara resturi din pahare, se credea, timp de o jumătate de oră, însuși regele revistei interbelice, Constantin Tănase! De-atunci, am avut ocazia, de multe ori, să trec prin scene goale, noaptea. Am și dormit, de zeci
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
posibilitatea de a fi luați drept copii din cauza înfățișării și comportamentului, care este înșelătoare în stabilirea vârstei; contrastul dintre aparență și esență, de ce nu, expunere populară a ideii de qui pro quo; p. 62, r. 3 4: „De trup ești mărunțel, nu-i vorba, dar la fire ești mai mare”aspectul fizic plăpând poate ascunde o înțelepciune și un caracter deosebite; p. 63, r. 1 2: „unde-i vorbă, nu-i mânie; mai bine să te tocmești întâi decât pe urmă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
Că noi pe voi că v-om vinde. Ba tu, Doamne, nu ne vinde, / Că noi ție că ți-om face / Cojoc dalb până-n pământ, / Pe la guler d-aurit, / Pe la poale d-argintit; / Colea jos pe mânecele / Scrise-s stele mărunțele; / În mijlocul spatelui / Scrisă-i luna cu lumina, / Și în fața k`eptului / Scrisă-i raza soarelui."121 Motivul podoabelor astrale este prezent și în unele colinde ucrainene-bieloruse: Iar în pieptul lui / Scris îmi este scris, / Soarele și luna, / În spatele lui, / Soare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
creață. Se bat câteva frunze până devin moi, se așează pe un pansament și se țin pe obraz În dreptul dintelui care provoacă durerea. Se freacă Încheietura mâinii cu 2-3 căței de usturoi, curățați de coajă, după care bulbii se taie mărunțel și se pun În locul unde se ia pulsul de la mână. Se leagă apoi strâns cu un bandaj. Între piele și usturoi se pune un pansament subțire de tifon. Nu se pune usturoiul direct pe piele. Se ține circa 20 de
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]