1,021 matches
-
cu semne de exclamare și fraze subliniate apăsat, un stil pe care majoritatea scriitorilor Începători sunt avertizați să nu-l folosească. La Întoarcerea În San Francisco, m-am Întâlnit cu Karen Lundegaard de câteva ori, În bungalow-ul ei Înțesat cu mărunțișuri și „obiecte de colecție“, cum le numea ea. Era o femeie fragilă, slăbită de un cancer la sân În metastază, de care știa de mult timp, dar pentru care nu putuse fi tratată din cauză că nu avea asigurare medicală. („Dacă vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un Buddha lucrat manual sau obiecte din lac verde obținute prin meșteșugul straturilor suprapuse cu răbdare. Le poți cumpăra la jumătate din prețul cerut inițial, ceea ce Înseamnă aproape nimic pe lângă prețul pe care l-ai plăti În țara ta. Aceste mărunțișuri servesc mai multor scopuri, și pentru vânzător, și pentru cumpărător. Cu toții trebuie să supraviețuim, cu toții trebuie să ne amintim. Dar anticipez. După cum spuneam, doar ce trecuserăm granița În Birmania, iar ce ni se așternea Înainte era ceea ce magicianul preferă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
femeia și se ridică de pe scaun punând astfel capăt discuției înainte ca Filip să se fi dezmeticit. A doua zi dimineață, Filip bătea la ușa doamnei K, fără flori în mână. Avea doar o mică geantă de voiaj cu câteva mărunțișuri înăuntru. Știam că ai să vii. ̨ ți mulțumesc, spuse femeia simplu, privindu-l cu recunoștință. Vino cu mine, te rog! Filip o urmă fără să scoată o vorbă. Nu-i plăcea să i se mulțumească. Se simțea jenat și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un nume nou și pe măsura lui. Mă înțelegeți ce vreau să spun?... De meserie sunt avocat, dar după câțiva ani de practică am renunțat. Am trăit din te miri ce: zugrav de biserici, corector într-o redacție, negustor de mărunțișuri, contabil, îngrijitor la cimitir chiar și câte și mai câte... ̨ n ultimul timp am fost comisionar. Comisionar de flori. E o treabă modestă și anonimă, dar necesară și-ți poate aduce multe bucurii și satisfacții... Nu vă supărați, eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-se tâmp. Asta-i bună! Trageți la sorți și norocosul vine cu mine. Ce dracu', să vă-nvăț eu d-astea?! Că vă văd vaporeni umblați prin porturi! Le plăcu ideea. Scoaseră fiecare și puseră pe masă bancnote mototolite și mărunțiș, până se făcu o sută. Nu participară toți. Unii pentru că nu aveau bani, iar doi dintre ei, care stăteau puțin mai retrași, ținându-se de mână, pentru că nu-i interesa miza pusă în joc. Apoi puseră într-un chipiu câte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
au urât toată viața. E paradoxal ce spui. Deloc. E firesc. Adu-ți aminte de tipul care s a spânzurat în celulă atunci când i s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și acum râdeau cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai apuca să ciugulească grăunțele, amețită de a se fi tot învârtit până la extenuare ca un mecanism dereglat, pe acordurile triste și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fi purtată la încheietura mâinii stângi, plină cu ace ruginite, ca un arici. Valiza avea douăsprezece compartimente și probabil că gornistul și-o amenajase astfel după armată, pentru a păstra în ea nasturi, diverse ace, mosoare cu ață și alte mărunțișuri de croitorie. Penultima casetă era cea a bătrâneții gornistului: o proteză dentară, un portochelari de tablă, căptușit cu catifea neagră și o pereche de ochelari mici și rotunzi, care în loc de brațe aveau un elastic slăbit de vreme, cu câteva noduri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
femeia și se ridică de pe scaun punând astfel capăt discuției înainte ca Filip să se fi dezmeticit. A doua zi dimineață, Filip bătea la ușa doamnei K, fără flori în mână. Avea doar o mică geantă de voiaj cu câteva mărunțișuri înăuntru. Știam că ai să vii. ̨ ți mulțumesc, spuse femeia simplu, privindu-l cu recunoștință. Vino cu mine, te rog! Filip o urmă fără să scoată o vorbă. Nu-i plăcea să i se mulțumească. Se simțea jenat și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un nume nou și pe măsura lui. Mă înțelegeți ce vreau să spun?... De meserie sunt avocat, dar după câțiva ani de practică am renunțat. Am trăit din te miri ce: zugrav de biserici, corector într-o redacție, negustor de mărunțișuri, contabil, îngrijitor la cimitir chiar și câte și mai câte... ̨ n ultimul timp am fost comisionar. Comisionar de flori. E o treabă modestă și anonimă, dar necesară și-ți poate aduce multe bucurii și satisfacții... Nu vă supărați, eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
-se tâmp. Asta-i bună! Trageți la sorți și norocosul vine cu mine. Ce dracu', să vă-nvăț eu d-astea?! Că vă văd vaporeni umblați prin porturi! Le plăcu ideea. Scoaseră fiecare și puseră pe masă bancnote mototolite și mărunțiș, până se făcu o sută. Nu participară toți. Unii pentru că nu aveau bani, iar doi dintre ei, care stăteau puțin mai retrași, ținându-se de mână, pentru că nu-i interesa miza pusă în joc. Apoi puseră într-un chipiu câte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
au urât toată viața. E paradoxal ce spui. Deloc. E firesc. Adu-ți aminte de tipul care s a spânzurat în celulă atunci când i s-a comunicat că va fi eliberat a doua zi. Între timp, marinarii umpluseră cutia cu mărunțiș și acum râdeau cu hohote asurzitoare, lovind dușumeaua cu bocancii lor grei cu blacheuri, fericiți că găina nu mai apuca să ciugulească grăunțele, amețită de a se fi tot învârtit până la extenuare ca un mecanism dereglat, pe acordurile triste și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fi purtată la încheietura mâinii stângi, plină cu ace ruginite, ca un arici. Valiza avea douăsprezece compartimente și probabil că gornistul și-o amenajase astfel după armată, pentru a păstra în ea nasturi, diverse ace, mosoare cu ață și alte mărunțișuri de croitorie. Penultima casetă era cea a bătrâneții gornistului: o proteză dentară, un portochelari de tablă, căptușit cu catifea neagră și o pereche de ochelari mici și rotunzi, care în loc de brațe aveau un elastic slăbit de vreme, cu câteva noduri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
așa că se străduiau din răsputeri să rotunjească frumos fiecare silabă, fiecare cuvânt. Banii strânși pe colind Îi Împărțeau În pridvorul bisericii. Fiecare dintre copii se alegea cu mai mulți Tudori și cu câte un Bălcescu, ca să nu mai vorbim de mărunțișul pe care unii Îl aruncau iarna În nămeți, ca să-l Înmulțească primăvara, când bănuții galbeni aveau să răsară odată cu ghioceii și păpădia, năpădind Întreaga ogradă și toloaca din fața bisericii, unde cândva, În vremuri de demult, un mire și-a Înjunghiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
momente, după care Întinse mâna strângâdui-o pe a lui În așa fel Încât Înțelese. Fusese acceptat de la prima vedere. Urmau discuțiile, să stabilească unele amănunte În ce privește transferul de muncitori, de materiale, a lucrului În curs de execuție și multe alte mărunțișuri.Toate aceste probleme nu puteau fi discutate În stradă. Așa dar, de comun acord intrară la Braseria Ambasador pentru a stabili ultimele detalii referitor la ziua de mâine, când Tony Pavone se va prezenta la Sediul Intreprinderii. In prealabil Însă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mingoti amenințător. „De ce n’am fost informat până la ora actuală...? Ce fel de informator ești tu, neglijând o asemenea pradă...? Ai mare grijă cum procedezi cu mine, suntem prieteni până la o adică...!” Mingoti Încercă să-l Înduioșeze. „Crede-mă omule. Mărunțișul pe care-l primesc de la voi pentru informațiile transmise, nu acoperă nici pe departe cheltuielele mele de Întreținere. Ce puteam face...? În situația În care mă aflu, am muls un pic văcuța...! Acu gata, m’am hotărât...!” Făcu o pauză
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să se grăbească. De aceea, fără a mai sta mult pe gânduri Închirie trei auto basculante desigur, tot cu relații și cu ajutorul miraculos al țigărilor americane, mai făcu suplimentar o substanțială provizie de țigări dela bișnițari, ceva cafea precum și unele mărunțișuri din import cumpărate tot pe sub mână, după care se prezentă la fabrica de carton Ploiești ce se afla amplasată În partea de sud a orașului. Aici o altă surpriză! Directorul fabricei Îl respinse cu tonul cel mai degajat din lume
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te invit sus, Lionel. De fapt mă simt obosit. — E primăvară. Vreau să spun că e din cauza schimbării de temperatură, zise Feffer. Chiar și tineretul e sensibil la asta. Domnul Sammler În lift, extrăgând cheia de yală din portofelul de mărunțiș. Intră În grabă În hol. În onoarea primăverii, Margotte pusese tufe de forsiția În borcane Mason. Unul dintre borcane fu răsturnat pe dată. Sammler aduse un sul de șervete de hârtie din bucătărie, stabilind În trecere prin casă că nepoata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că poartă un nou ornament vesel, minunat pictat, dar din afară vedem că este o piatră de moară. Sau altfel, această personalitate de care este atât de mândru proprietarul este de la Woolworth 1, tinichea sau plastic ieftin de la magazinul de mărunțișuri al sufletului. Văzându-l În acest fel, un om poate să simtă ca a fi uman abia dacă se merită. Unde este sinele dezirabil ce ai putea fi? Dov'è sia, după cum se cântă Întrebarea la operă? Asta depinde. Depinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o înțepau în acea căldură bruscă. — Te rog, ce? a insistat Richard. — Atât... te rog. S-a sprijinit sfârșită de ușă. — Îmi pare foarte rău că te deranjez, a zis Richard. Desigur, ești mult prea ocupată ca să fii deranjată cu mărunțișuri de familie. Propun de acum înainte să terminăm cu discuțiile și să rezolvăm cu fiica noastră plesnind-o... — Oh, a zis Sheba. A traversat camera și s-a așezat pe canapea. Știam că o să-mi ceri socoteală pentru asta. Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și normal să nu-mi țin banii Împreună cu abonamentul. Am căutat, nepăsător, mai departe. Am deschis pînă la urmă Încuietoarea și am numărat ce-am găsit: trei bancnote noi-nouțe a cîte zece mii de yeni și două a cîte o mie; mărunțiș - 640 de yeni, deci În total 32 640 de yeni. Chiar dacă nu-mi nimeream casa, se pare că o vreme mă puteam descurca cu cît aveam. Și totuși, Îmi era foarte necesară o explicație pentru respectivii bani. Suma era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de cu noapte, stofele, îmbrăcămintea pe cartelă - pe puncte”, cum se spunea, rezultatul războiului, al datoriilor ce trebuiau plătite, și al secetei. „Trece și asta” rupse doamna Pavel. E mai bine, gândea, să se vorbească de modă, de cancanuri, de mărunțișuri. Și era adevărat, pentru că, aici, în ținuturile acestor preocupări, vorbirea lor țâșnea fântâni arteziene, arcuri de triumf, și curcubeie, înalte pasiuni genetice înflorite în trecerea, pe care o socoteau tulbure, a timpului încă neînțeles. Zilele zburau din calendarul vremii, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
toți - că aici la Porțile Levantului vremea curgea altfel: înceată, în armonici, în lâncede după-amiezi de basme, în târguri de contrabandă în care se vindeau pânzeturi din Damasc, lulele, tabac, narghilele, covoare din Persia, cercei, salbe de chilimbar, și câte mărunțișuri pentru care oamenii aveau timp, nimeni nu zorea vremea; o revoluție era un nimic, o podoabă, cum ai schimba cerceii de la urechile unei cadâne din serviciul sultanului, pe ascuns, fără să observe eunucii puși de pază. Că totul vine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
prin colțuri, în odăița-i săracă și curată. Se simțea uneori slabă; avea învăluiri de amărăciune și-i venea leșin. Abia se putea târî până la cerdac și de-acolo chema pe Reiza, ca să-i aducă ceva din dughenița ei de mărunțișuri. Încolo, zăcea cufundată în gânduri dureroase. Ion Rusu venea din când în când pe acasă, trântea într-un colț cortelul de doc și pe un pat pălăria-i cenușie și începea să umble morocănos, mormăind, prin odaie. —Asta-i casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bărbat și ne-am ciocnit cu așa violență încât mi-am scăpat geanta din mână, lăsând să se reverse pe podea tot felul de lucruri compromițătoare (inclusiv ochelarii pe care îi luasem ca să dau impresia de inteligență și portofelul pentru mărunțiș pe care scria „Schimbările vin dinăuntru“.) Ne-am aplecat în grabă să adunăm lucrurile, am întins simultan mâna spre ochelari și am dat cap în cap cu zgomot. Am exclamat amândoi „Scuze!“, el a încercat să îmi maseze fruntea învinețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
hai să ne întâlnim. După ce am terminat, am comandat o tavă cu sandvișuri cu icre negre și cocteiluri. Același băiat negru a intrat în cameră, cu deja dovedita-i îndemânare, ducând tava de argint pe degetele încordate. Cum nu aveam mărunțiș, i-am aruncat o hârtie de cinci dolari. El s-a uitat la băuturi, apoi s-a uitat la mine. Ia și tu una, i-am spus eu și am ridicat un pahar. A dat din cap, reținându-și zâmbetul, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]