2,300 matches
-
tragă perdelele pentru a avea intimitate; le strângeau într-o parte și le legau cu panglici ca trecătorii să poată vedea ce material frumos și-au ales pentru canapeaua Habitat și cât de bine se potrivea cu florile proaspete de pe măsuța din lemn de brad. Randolph Terrace era o stradă de case albe care fuseseră de mult împărțite în apartamente. Seara mașinile trebuiau parcate bară la bară. Am reușit să parchez chiar la numărul paisprezece, pe partea cealaltă a străzii. Din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și cu mâinile pe ei. Canapeaua și fotoliul erau învelite în Dralon bleumarin, biblioteca și masa de cafea făcute din tec maron, masive. Rafturile erau pline până la refuz de cărți, majoritatea, din câte am reușit să citesc, teorie economică; pe măsuța de cafea erau ultimele numere din Spectator și The Economist. Canapeaua și fotoliul aveau huse pe ele. Nu mai văzusem de mult așa ceva. Camera mirosea a mucegai și a mâncare la pachet, ca o cameră de cămin. — Știi de ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
așa de aspră de parcă certa o femeie de serviciu ineficientă. Te-aș fi contactat la birou, am spus, dacă aș fi știut la care din ele. A urmat o pauză. Apoi s-a apropiat, a luat niște țigări de pe o măsuță și și-a aprins una. Nu s-a așezat jos. După ce a tras un fum lung, a spus: —Bine, să nu ne mai ascundem după vorbe. Ai aflat că lucrez la Wallenstein. —Pentru Clifford Hammond, am adăugat. —N-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lovite. Dacă divanele și plămânii voștri sunt în regulă, n-o să se audă nici pâs. Iag își dăduse capul pe spate și, plin de zâmbet, își desfăcuse brațele pentru a-i îmbrățișa pe toți. Imediat ce ne așezarăm pe divanul de lângă măsuță și bău din samahonka tulbure ca apa de baltă, lui Iag i se făcu rău. Fața lui albă se acoperi de broboane de sudoare, începu să tragă zgomotos aer pe nas, apoi se ridică și se apropie cu gura larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îl apucă de spătar cu hotărâre, vrând să i-l ofere. Nu, spuse ea, să mergem acolo, e minunat. Și arătă în direcția balconului. Se poate, nu-i așa? întrebă ea, iar Iag, înșfacă rapid și duse în balcon o măsuță rotundă acoperită cu un mileu de dantelă. O luă cu tot ce era pe ea: prăjituri, lichiorul verde într-o sticlă de cristal și niște păhărele roșii, a căror gravură amintea de niște vitralii turcești văzute din spate. - Cu plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
luă cu tot ce era pe ea: prăjituri, lichiorul verde într-o sticlă de cristal și niște păhărele roșii, a căror gravură amintea de niște vitralii turcești văzute din spate. - Cu plăcere, Sofia Petrovna, se întoarse Iag spre Sonia, ținând măsuța în mâini și punând-o apoi jos ca să-și poată desface mâinile a încuviințare. Pe balcon, fețele noastre căpătară o culoare purpurie în lumina soarelui care apunea; era bombat ca un gălbenuș de ou crud și, deși mușcat de acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
jenă de fața lui fericită care, cu atâta bucurie, te invita s-o privești; îmi era jenă că nimeni, absolut nimeni nu-i dădea atenție. Săltându-mă în vârful picioarelor, trăgându-mi burta și strecurându-mă într-o coastă printre măsuțele înghesuite una în alta, mă gândeam fără să vreau (dintr-o nevoie, prezentă de câtva timp, de a-mi demonstra mie însumi propria ignorantă) și nu găseam răspuns la întrebarea: ce-i aceea muzică? În celălalt capăt al sălii înghesuiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
motiv pentru care o lua de la capăt cu o încăpățânare enervantă. Mă sfredelea cu ochii, iar nasul lui ca un cioc de răpitoare se încrețea de bucurie. Ținându-mă de mână și pășind cu spatele înapoi, mă trase spre o măsuță la care stăteau încă două persoane. După felul cum mă priveau în ochi, era evident că sunt cu Zander și că acesta ne va face cunoștință imediat. Pe unul dintre ei care s-a ridicat în picioare la apropierea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încercarea s-a terminat cu bâțâieli din cap. Despre celălalt, despre Hirghe, Zander n-a spus nimic, dar Hirghe acesta era ușor de definit (cel puțin, după exterior) în două vorbe: leneș, plin de silă. Când ne-am apropiat de măsuță, Hirghe s-a sculat cu o încetineală plină de silă și cu aceeași silă a început să privească pe deasupra capetelor noastre. Cel de-al doilea, Mik, era extrem de nervos. Cu țigara în gură (care urca și cobora când vorbea), acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
la piept. Imediat ce intră, ba nu, imediat ce deschise ușa cu genunchiul, toți - Mik, Zander și Nelly - îi ieșiră în întâmpinare. Cum Hirghe nu se oprea, reveniră împreună spre masa lăcuită, unde lumina era mai mare. Mă apropiai și eu. Pe măsuță fu depusă o cutiuță de tablă, ca acelea în care, la magazinul lui Abrikosov, se vând saleuri, doar că această cutie era mai scurtă și mai mică. Pe capacul ei strălucitor se mai vedeau ici-colo urme din hârtia în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
schimbat un singur cuvînt toată după-amiaza. CÎnd s-a lăsat seara, tata s-a retras În camera lui, a Îmbrăcat cel mai bun costum și s-a Întors cu un pachet Înfășurat În celofan pe care l-a așezat pe măsuța din sufragerie. Cadoul meu. A luat loc la masă, a băut un pahar cu vin alb și s-a pus pe așteptat. Invitația spunea că cina era la ora opt și jumătate. La nouă și jumătate Încă mai așteptam. Tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vechi de palanchin, nefăcut. Așternuturile se Îngălbeniseră ca niște lințolii. Un crucifix atîrna deasupra culcușului. Era o oglinjoară pe o comodă, un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete. Am Înconjurat patul pînă la o măsuță de noapte acoperită cu sticlă, sub care zăceau, presate, fotografii ale Înaintașilor, ferpare de funeralii și bilete de loterie. Pe măsuță era o cutie muzicală din lemn sculptat și un ceas de buzunar Înghețat pentru totdeauna la ora cinci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un vas, un urcior și un scaun. Un dulap Întredeschis odihnea pe perete. Am Înconjurat patul pînă la o măsuță de noapte acoperită cu sticlă, sub care zăceau, presate, fotografii ale Înaintașilor, ferpare de funeralii și bilete de loterie. Pe măsuță era o cutie muzicală din lemn sculptat și un ceas de buzunar Înghețat pentru totdeauna la ora cinci și douăzeci. Am Încercat să Întorc arcul cutiei muzicale, Însă melodia s-a Împotmolit după cîteva note. Am deschis sertarul măsuței de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Pe măsuță era o cutie muzicală din lemn sculptat și un ceas de buzunar Înghețat pentru totdeauna la ora cinci și douăzeci. Am Încercat să Întorc arcul cutiei muzicale, Însă melodia s-a Împotmolit după cîteva note. Am deschis sertarul măsuței de noapte. Am găsit un toc de ochelari gol, o unghieră, un flacon de tutun și o medalie cu fecioara de la Lourdes. Atîta tot. — Trebuie să existe pe undeva o cheie de la camera asta, am zis. — O fi avînd-o administratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Viața lui de acasă îi dăduse o pasiune tandră pentru ordine. Când văzuse dorința ei instinctivă de a pune fiecare lucru la locul lui, asta îi încălzise inima. Dormitorul arăta exact așa cum îl lăsase ea: cele două perii erau pe măsuța de toaletă de-o parte și de alta a pieptenelui. Cineva netezise patul în care-și petrecuse ea ultima noapte în atelier și pe pernă era cămașa ei de noapte într-o husă. Părea de necrezut că n-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
castel. Ușa de la cabina căpitanului se legăna ușor, ca și când cineva dinăuntru l-ar fi invitat să intre. Cabina era cufundată În Întuneric. În mijlocul careului, sub un candelabru de fier care le atârna deasupra capetelor, erau trei bărbați nemișcați, În jurul unei măsuțe, șezând În jilțurile lor Împodobite de parcă abia și-ar fi Întrerupt o conversație În fața câtorva cupe de vin, surprinși de un somn neașteptat. La picioarele lor, o grămadă de fragmente metalice, În mijlocul unei bălți de lumină. Dante se aplecă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se găsea un pătuț din lemn, abia suficient pentru un bărbat de statură mijlocie. În apropiere, un cufăr pentru haine, unde strălucea lumina unei lumânări. Flacăra era pe sfârșite. În centrul odăii trona un scaun cu spătar Înalt, Îndărătul unei măsuțe de scris. Trupul unui bărbat ședea rigid, imobil. Mort, dar nu abandonat păcii și odihnei veșnice, și nici Înclinat să strige răzbunare, Întrucât nimeni nu ar fi putut scoate acel strigăt. Capul său, aproape desprins de trup printr-o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Amara făcu semn că da. Oare simțise și ea căldura pasiunii care se deșteptase În el și voia să scape? Însă, În loc să iasă, când ajunse lângă ușă, se opri și Îl chemă pe Dante cu un semn, arătându-i o măsuță dintr-un colț. Își rotea ochii cu nerăbdare, ca și când ar fi căutat ceva. În mai multe rânduri, Își duse o mână la buze. Parcă Încerca să vorbească, arătându-i din nou În aceeași direcție. Poetul se apropie. Pe măsuță se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o măsuță dintr-un colț. Își rotea ochii cu nerăbdare, ca și când ar fi căutat ceva. În mai multe rânduri, Își duse o mână la buze. Parcă Încerca să vorbească, arătându-i din nou În aceeași direcție. Poetul se apropie. Pe măsuță se afla o placă subțire din piatră, pe care erau Încrustate o serie de linii perpendiculare, În formă de tablă de șah. Pe piatră și alături de ea, zăceau Îngrămădite piesele jocului, niște figurine minuscule din fildeș și abanos, asemănătoare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cingătoarea subțire, l-am întrebat dacă el era cel care... — Da, mi-a răspuns înainte să apuc să rostesc cuvântul. Mi-am dres glasul și am spus: — Nu ați găsit nimic? A privit încet lucrurile din jur dulapul, scaunul, comoda, măsuța de toaletă, buchetele de flori împrăștiate peste tot, ca niște santinele parfumate, noaptea grea și fierbinte forțând ferestrele, perdeaua, patul, la căpătâiul căruia un ceasornic micuț își mișca limbile pentru a face timpul să treacă, apoi s-a uitat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în biroul secretarului. Era micuț și îi semăna. Trist și povârnit. Prin aer plutea un miros de pânză udă și de lemn pentru sobă, de mentol și de tutun ieftin. Îmi oferi un scaun aproape de sobă și se așeză la măsuța lui, pe care se odihneau trei călimări bombate. După ce-și reveni din uimire, îmi povesti despre sosirea Lysiei Verhareine. O poveste simplă, din care nu am aflat nimic nou, dar mă bucura să aud pe altcineva vorbind despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
V. și se învârtiseră mult până să găsească locul cu pricina. Judecătorul le făcu semn indicându-le pătura: — Îl puteți lua de-aici, le-a zis. Auzindu-l, ai fi spus că era vorba despre un cal sau de o măsuță pentru cafea. Am plecat. Fără să mai spun nimănui nimic. Dar a trebuit să mă întorc acolo, pe malul râului. Să-mi fac meseria, pe lângă meseria de om, care nu e cea mai ușoară. Am așteptat primele ore ale după-amiezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ridica un abur mirosind a humus și a lână arsă. Îngrijitorul se întoarse cu două farfurii de supă, o pâine neagră mare, o bucată de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-mi dusei hainele mai aproape de foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de fum. Mâncarăm bine, fără să ne facem griji în legătură cu bunele maniere. Părintele Lurant avea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acea dezordine de care te-aștepți să te împiedici când forțezi lacătele mormintelor. Vestibulul, cu pardoseala lui în alb și negru, părea o imensă tablă pentru un joc de dame ale cărui piese fuseseră furate. Se găseau acolo vaze și măsuțe de preț, console aurite pe care cupluri de dansatori, împietriți în porțelanul de Saxa, își suspendaseră pentru secole mișcările lor de menuet. O oglindă mare reflecta vizitatorul, și mă descoperii mai gras, mai bătrân și mai urât decât îmi imaginasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pași repezi. Iute ca fulgerul, Amory a Întins brațul și a aprins lumina, iar când ușa a zburat În lături și trei băieți - printre care Froggy cel furios și iubitor de dans - s-au repezit Înăuntru, Amory răsfoia revistele de pe măsuță, În timp ce Isabelle ședea nemișcată, senină și defel rușinată, Întâmpinându-i cu un zâmbet de bun venit. Dar inima Îi bătea să-i spargă pieptul și se simțea foarte frustrată. Evident că vraja se rupsese. Voci imperioase au solicitat un dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]