826 matches
-
se învârte fără rost în jurul măsuței cu fotografia, riscând să răstoarne candelabrul cu lumânări aprinse. Dar, înțelegând mustrarea din ochii lui Papa, fetița aleargă să se vâre sub gheridon. De acolo scoate din când în când capul poznaș printre ciucurii mătăsoși ai fețișoarei de masă, așteptând ca Papa să îi facă Bau ! Și el abia apucă să se încrunte fioros, că ea a și dispărut în patru labe pe dedesubt, cu o iuțeală de vietate sălbatică, râzând ascuțit până începe să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adevăr. — Cred că-mi spui adevărul; și presupun că asta înseamnă ceva, răspunse Diane. Își plimba privirea peste fața rotundă, calmă, a lui George, peste cămașa lui albă, curată, cu mânecile îngrijit suflecate, peste brațele palide acoperite cu perișori bruni, mătăsoși, buni de mângâiat. Îi spuse: — Ești aici. Sunt aici, fetițo, și ai grijă de mine. Sunt sfârtecat de spade și pumnale, ca un taur pe moarte. Ar fi trebuit să-mi telefonezi că vii. Puteam fi în oraș. — În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
zona Băii Interioare. Tare ar mai fi vrut Adam să-l aducă pe Zet la Băi, dar câinii nu erau admiși decât pe promenadă. Încerca să-și imagineze cum ar fi arătat Zet singur în Baia Interioară, spintecând suprafața netedă, mătăsoasă a apei cu mișcările lui calme, încrezătoare, ca de șobolan. Zet înota bine. Adam înotase de multe ori împreună cu el la râu, numai că acum nici asta nu mai era permis, din cauza a nu știu ce spusese doctorul. În zilele obișnuite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte feminine, cu volane, pliseuri, gulerașe, fronseuri și alte farafastâcuri, cu jupe lungi, pe care le ridica prin cordoanele ce-i accentuau mijlocul subțire. Iarna, purta costume ușoare, fine, de tweed, peste bluze viu colorate, cu eșarfe elegante, chiar mai mătăsoase decât cravatele lui Greg. Rochiile de vară erau confecționate din acel poliester ușor ca fulgul, cum ar fi bumbacul înălțat la ceruri. Tom își trecu degetele peste câteva dintre rochii și oftă. Își spuse că aceste superbe toalete nu reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
parte, apoi își întoarse iar privirea pentru a constata că micul animal continua să-l fixeze, expresia lui șmecheră, hazoasă, creînd o extraordinară impresie de inteligență care judecă, un spiriduș straniu, nicidecum un cățel. Adam atinse cu vârful degetelor marginea mătăsoasă, franjurată, a urechii lui Zet. Adam se gândea la Rufus. Și de câte ori se gândea la el, apărea parcă pe lume un gol lugubru, prin care fulgera ceva roșu și ceva negru. Știa, instinctiv, că asemenea gânduri sunt primejdioase, poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vei merge la universitate... — Crezi? — Și ai să întâlnești acolo o sumedenie de tineri drăguți, gentlemeni, nu ca aceia pe care i-am cunoscut eu. — Gentlemeni! Hattie începu să râdă, un râs sălbatic, gemut, în timp ce-și scutura părul mătăsos, care-i năvălise peste obraji. De jos se auzi un sunet țârâit și apoi încă unul. Telefonul. Fetele se uitară una la cealaltă cu mirare, alarmate. Cine poate fi la ora asta? Du-te tu, Pearlie. Pearl se năpusti pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
triumful se afundă... și privirea languroasă plutește alături de veselie... veselia ta nudă... Of, Doamne, nu poate fi așa! Hattie era stârnită de-a binelea. Cu o mână își scoase, distrată, acele din coc, apoi își adună masa de păr argintiu, mătăsos, și o împinse pe spate. Și părintele Bernard era stârnit, dar nu de analiza gramaticală, își dădea seama că el nu scrutase și nu cercetase niciodată poemul, nu-l supusese nici măcar unui comentariu încâlcit ca acela al lui Hattie. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
transmitea muzică pop. În încăpere plutea un miros îmbâcsit, de fum de țigară și de vin. Diane se învârtea de colo-colo, aplecându-se și culegând de pe podea articole de lenjerie. Deschise o altă ușă și aruncă un vraf de piese mătăsoase și dantelate, apoi o închise din nou. Pe urmă închise aparatul de radio, goli într-un vas o scrumieră supraâncărcată de mucuri și de scrum și împinse cu piciorul, sub un scaun, un portjartier care mai rămăsese pe jos. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
concretă prin cuvânt sau faptă. Dar ea va rămâne axa în jurul căreia se psalmodiază: „Ca o umbră, ce visare, ca o umbră te apasă/ muzici blânde tempresoare umerii să ți-i mângâie,/ părul tău ca raza lunii, ca o iarbă mătăsoasă/ mi te-arată numai mie, mi se-arată numai mie./.../ Eu cu mâna să te caut ca pe cel mai tainic chin/ și să simt cum nordul moare și în dropii e senin.../”. Și printre sute de idei ce-și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93025]
-
stau în preajma mamei! - Hai, dragul tatii... trebuie să fi visat că zbori și tu din împărăția noastră jos, pe pământ... unde anume ai dori să ajungi? - Dacă tot trebuie să părăsesc Împărația noastră, aș dori să mă așez în părul mătăsos al unei fetițe care alergă bucuroasă prin parc cu mâinile intinse să prindă fulgii de zăpadă, să se joace cu ei. Ieri am zărit-o prin gemul înghețat al palatului că făcea îngerași de zăpadă. Era veselă și pe deasupra
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
punea tot mai multe lemne pe foc, iar fumul devenea tot mai gros. De la un timp, sănătatea berzei a început să se șubrezească tot mai mult, ochii îi lăcrimau tot mai des, penele deveneau tot mai negre și mai puțin mătăsoase. Pasărea își pierdea bucuria de a trăi. Într-un final, când nu a mai putut rezista, a hotărât să-și părăsească cuibul. Pentru că aripile îi tremurau și privirea i se încețoșase nu a putut zbura prea departe. A aterizat pe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
fumul sobelor încărcate de năduf - cenușa. Se văd nasurile copiilor printre florile de gheață ce sunt prinse pe geamurile aburite și reci, dar care te cheamă înăuntru... soarele rotund și firav se arată cu frică printre norii cei voinici și mătăsoși, iar cerul este posomorât și trist... parcă a pierdut ceva în valea de spumă albă... gerul a pus stăpânire pe întregul tărâm și s-a lăsat o liniște apăsătoare. Deasupra lumii flutură flori albe, așezânduse când obosesc pe crengile copacilor
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
un susur ușor de păsări. O spirală vânătă de fum șerpui din cădelnițe, se urcă și dispăru pe fereastră, lăsând o risipă plăcută de mirodenii. Soarele căzuse probabil mai jos. Mini, care nu mai vedea nici reflexul vioriu, nici fășia mătăsoasă de cer, fu trasă de aurul ce trăgea contururi capricioase pe icoane în zona de umbră a bisericii; contururi care radiau așa de prețios, că lumina venită prin ogive, electricitatea candelabrelor, flacăra luminărilor groase păreau sarbede. Era aici o tiară
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Ce-și putea dori un bărbat mai mult decât să-și poată trece brațul în jurul mijlocului ei, să poată privi mi nute-n șir în ochii ei, să o întindă încetișor pe pat... Să o scoată din învelișul ei de dantelă mătăsoasă... De-aici încolo imaginația mea se bloca, nu-mi pu team închipui cum e să faci dragoste. De câte ori mă gândeam cum ar fi, vedeam doar un ocean roz care se răsucește asupra ta și te sufocă... Am cunoscut apoi femei
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
această ocupație, doream să mă reprofilez. Și-am făcut-o” “Ciudat, însă, cum se-mpacă, la tine, poezia cu abstractul matematic” “Să nu uităm că și matematica are poezia ei. Vrei un exemplu? <<Ar trebui un cântec încăpător precum / Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; / Ori lauda grădinii de îngeri când răsare / Din coasta bărbătească...>>”... ... VI.4 ... “Dom’ profesor, poate-mi puteți spune și mie cum de vă permiteți să nu fiți de acord cu hotărârile mele, cu hotărârile consiliului de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
coborât pe plajă. Linda era acolo, în picioare, o siluetă superbă pe nisipul auriu. Era îmbrăcată într-o rochie de vară foarte lejeră cu dungi bleu roz și albe. Vântul de vară îi mula rochia pe trup, răvășindu-i parul mătăsos, blond, ducându-l peste gură. Nu știu de ce amândoi ne simțeam cuprinși de o groază, dar eu eram cât se poate de excitat. -Ești superbă, i-am zis eu. Zâmbea cu un soi de complicitate inocentă, apoi s-a așezat
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
sale dese. Purta un pardesiu negru elegant, cu guler de catifea, o eșarfă albă și fină de mătase și o gambetă pe care și-o scoase cu grijă și o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul de pe brancardă, Își ridicase mîna albă și păroasă și, văzîndu-i gestul, polițiștii luară poziția de drepți, Își scoaseră caschetele cu un gest milităros și rămaseră nemișcați o clipă, cu caschetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca un cavaler. Nu pot să nu-i răsplătesc pe cei care îmi fac un bine. Cine îmi pregătește mâncarea, mă mângâie, îmi schimbă nisipul, merită, cred eu, măcar un mieunat de mulțumire, sau câțiva pași de defilare, un gudurat mătăsos și un tors plin de recunoștință... Altfel obosește și nu mai face nimic. E periculos, copii, să nu le mulțumiți celor care fac lucruri bune pentru voi... Știți de ce? Pentru că se pot descuraja și nu le mai fac. Pe coada
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Fecioarei AmyAnnieMoraTracyKatrina Veronica Margaret Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Inge Marian Beth Liz Betty Daniele Angel TinaJanetKate; desantul final într-un loc comun sănătos și găsirea unui tu mătăsos și moale în interiorul acelei coji sînt Plaglituri, Plaginuri, Plagdifuri din Căsătoria Cerului cu Iadul, tradusă în imagini clare și distanțe sublime de Wiliam Blake și William Turner pentru folosul tuturor creatorilor de lucruri utile și frumoase. CAPITOLUL 41. Punctul culminant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aruncă privirea în jos, la Libby, care stătea ghemuită cu picioarele sub ea în unghiul format între unul dintre pereți și covor și părea inconștientă. Era o grăsună grațioasă, cu părul negru. Fusta îi era mai scurtă, iar bluza mai mătăsoasă decît și le amintea, iar fața ei adormită și îmbufnată părea mai copilăroasă decît hainele. Deschise ochii și întrebă: — Ce? Apoi se ridică în picioare și-și privi ceasul. — Ai stat ore în șir acolo, zise ea fără reproș. Ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
luminată â giorno, nu-i nimeni. Mai ciocăni încă o dată și apoi răsuci clanța sferică. Ușa se deschise fără zgomot, lăsând să se vadă un coridor slab luminat, săpat în lemnul trunchiului. Pereții natur, dar șlefuiți impecabil, aveau un luciu mătăsos. Textura fibrelor lemnoase desena un arabesc complicat, amintind de cea a mahonului, dar culoarea era închisă ca a lemnului de nuc lăcuit. Toate fură înregistrate de Gosseyn dintr-o privire. Totuși șovăia încă. Ar fi fost pur și simplu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ba chiar, pui mic fiind, stătuse într-un rând în patul ei de suferință. Fiind așa de tânăr, ogarul era neastâmpărat și țopăia în jurul stăpânului, provocându-l fără încetare. Îți făcea plăcere să-i mângâi părul lung, alb, cu unduiri mătăsoase, cu guler ruginiu în jurul gâtului. Ochii lui alungiți, întunecați, îl priveau cu mândrie aristocrată și, de cum auzea cel mai mic zgomot de afară, își ridica ușor urechile, în alertă. Dar soneria electrică îl scotea pur și simplu din minți, Generalul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o îngrăditură din spate, între fermele lui Godun, și Omar încerca din nou să-l vadă de-aproape. Calul stătea nemișcat, cu ochii deschiși, precum o efigie de catran pe smalțul curat al după-amiezii. Era neînchipuit de frumos, cu crupele mătăsoase și roba de un negru profund, care cobora în albastru. La un moment dat, o albină sau poate o viespe îi roi în jurul urechilor și i se proiectă drept în ochi, ca un vârf de săgeată. Omar însuși sări ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de mâini, robinetul unui bideu. Era îmbrăcată în mantoul gri-șobolan cu care de obicei venea la birou și cu russari în același ton,răsucit împrejurul feței, însă ochii ei spuneau singuri ceea ce mintea ținea ascuns. Pomeții îi înfloriseră și arătau mătăsoși. Era palidă și pierdută într-o fericire secretă, pe care atunci o descoperea. „Ești de mult o femeie coaptă“, îi zicea maică-sa, „dar umbli cu capul în nori“. Cum era o femeie coaptă? Ca norul de ghalian al acelora
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]