6,722 matches
-
căsătoriți și să vă Întemeiați o familie. Cum ați putea ști vreodată ce Înseamnă violența Într-o familie și care sunt sacrificiile făcute de o mamă, cu venituri limitate, pentru a crește atâția copii? În timp ce-și susținea pledoaria, mătușa mea devenea mai Înfocată și ridica tonul, cu voie sau fără voie. Părintele a ascultat fără să scoată un cuvânt și la final a spus: „Bine, să vină!” Eu auzeam frânturi din toată această discuție, așezată fiind pe o băncuță
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
voie. Părintele a ascultat fără să scoată un cuvânt și la final a spus: „Bine, să vină!” Eu auzeam frânturi din toată această discuție, așezată fiind pe o băncuță din curtea bisericii, băncuță aflată În fața ferestrei , de unde o vedeam pe mătușa mea gesticulând. Inima Îmi bătea cu putere și emoția mă strângea de gât. Când am văzut-o ieșind din parohie am Început să tremur toată. S-a apropiat de mine, m-a luat În brațe și mi-a spus să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bine și mă gândesc... Marele Creator al acestui univers mirific a fost de partea mea. Nu m-a lăsat pe mâna „sutanelor negre” să mă subjuge după bunul lor plac. Pentru examen m-a chemat două zile la rând, Împreună cu mătușa. N-a vrut cu nici un chip ( chip din chipul domnului...) să mă treacă În rândul „sfinților” , din prima! Trebuia să mai repet rugăciunile și să le știu la perfecție, fără cea mai mică bâlbâială. Altfel... schimba foia! Doamne! Cât de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
basma albă cu fir strălucitor și trandafiri roșii, un ciorap subțire pe față ( făcând niște găuri În zona ochilor și a gurii), buze rujate cu roșu aprins,bundița mamei și fustă plisată, lungă până În pământ. În timp ce ai fost plecat la mătușa de peste drum, a venit În vizită prietenul tău cel mai bun. La Întoarcere, ai dat mâna cu el și te-ai așezat pe un scaun, picior peste picior, cât mai aproape... Te-a măsurat de sus și până jos( nerecunoscându
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
preot. Mi s-a arătat astă noapte Domnul în vis și mi-a zis să mă apropii de tine și să mă mărturisesc ție, că apoi tu le vei mărturisi preotului tău. Tanti Alexandra se sperie: - Ce-i cu mata, mătușă? Eu nu sunt preot ca să mi te mărturisești mie! Eu am păcatele mele, nu vreau să știu nimic de ale altora, pentru aceasta sunt preoții, uite câți sunt. Mergi la care vrei și-i spune. Bătrâna nu auzea nimic. Începu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Daaaaa, nu m-am gândit niciodată în modul acesta. Interesantă comparație ai facut! răspunse Maria. - Este cel mai simplu răspuns pe care am putut să-l găsesc la întrebarea ta, zise Ana. Bunica Dosia Fusese botezată Feodosia... Sătenii o numeau „mătușa Dosia”, părinții mei îi ziceau „lelica Dosia”, iar noi, copiii, o numeam cu drag „bunica Dosia”. Eram vecini și știam de la părinți că eram chiar și rude. Când bunica mea, mama tatălui meu, murise, bunelul, rămas cu trei copii, se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
poartă când o femeie o strigă pe vecina mea. - Marie! Stai puțin! Maria se oprise, eu mai făcusem câțiva pași și mă oprisem să o aștept. Nu auzeam bine ce vorbeau, dar am auzit bine când vecina zise: - Mulțumesc mult, mătușă Alexandră, cu plăcere, dar nu sunt singură, arătând cu privirea spre mine. Mătușa Alexandra se apropie de mine și-mi zise cu sinceritate și blândețe: - Poftiți și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire a celor răposați. Haideți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se oprise, eu mai făcusem câțiva pași și mă oprisem să o aștept. Nu auzeam bine ce vorbeau, dar am auzit bine când vecina zise: - Mulțumesc mult, mătușă Alexandră, cu plăcere, dar nu sunt singură, arătând cu privirea spre mine. Mătușa Alexandra se apropie de mine și-mi zise cu sinceritate și blândețe: - Poftiți și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire a celor răposați. Haideți, veniți cu Maria împreună. Eu am acceptat cu plăcere. Când am intrat în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se apropie de mine și-mi zise cu sinceritate și blândețe: - Poftiți și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire a celor răposați. Haideți, veniți cu Maria împreună. Eu am acceptat cu plăcere. Când am intrat în ograda mătușei Alexandra, mirosea a sărbătoare. Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa. Mai întâi, a fost binecuvântată masa, apoi s-a cântat „Tatăl nostru”. După aceasta, stăpâna a dăruit fiecărei persoane invitată câte un colăcel cu o lumânare aprinsă, pomenind de fiecare dată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
putea întâmpla un lucru asemănător. - Nu, zice ea. Ea nu are niciun nepot aici, și chiar de vin, moș Grigore nu le dă voie să o vadă sau să-i dea ceva și ei se tem de el. Chiar și mătușa Ileana se teme de el și nici ea nu-i dă nimic de mâncare sau apă. Ne-am hotărât cu Maria să riscăm și să mergem la baba Ioana să-i ducem pâine și apă. Luasem o cană de un
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fugă. Nu ne văzuse nimeni, nici când intrarăm, nici când ieșirăm. Când am ajuns acasă, mama cunoscu îndată că ceva se întâmplase. Mă întrebă unde am fost și ce am mai făcut. Când îi povesteam, plângea și zicea: - Doamne, sărmana mătușa Ioana, ce zile a ajuns! Dar, Dumnezeu nu bate cu bățul, zicea ea. Să vezi ce zile va ajunge el pentru ceea ce face. Nimeni din cei ce-și bat joc de părinți nu trec din lumea aceasta în cealaltă fără
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
murise. Au înmormântat-o și au uitat-o. Uitasem și eu un timp de această întâmplare. Peste ani de zile, aflându-mă în vizită la părinții mei, îmi amintisem și o întrebasem pe mama: - Mamă, mai trăiesc moș Grigore și mătușa Ileana? - Nu, zise mama. Lelea Ileana a murit prima. Badea Grigore a mai trăit după aceea, dar a avut parte de zilele pe care i le-a făcut și el soacrei sale. Îl abandonaseră toți. Când l-au găsit mort
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
o clacă cu toți verișorii împreună, care puteau participa, la plantarea cartofilor. Zicea taică-meu că acela era momentul cel mai potrivit pentru această operație. Era atât de plăcut! Plantam la noi acasă mai întâi, apoi ne duceam la o mătușă, nașa Paraschiva, sora mai mare a tatei, care era singură și avea nevoie de ajutor. Eram mulți copii, mai mulți de zece. Toată ziua povesteam fel de fel de întâmplări hazlii și râdeam cu plăcere. Părinții ne mai abăteau de la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
voi, tu erai mică, poate să fi avut un an, aud că cineva bate în ușă. Intră o femeie învelită în câteva șaluri groase și pline de zăpadă. Se scutură și când își dezgoli fața o cunoscusem. Era Natalia, fiica mătușei Maria, care trăia peste râpă de la noi. Eu mă gândeam oare ce o fi adus-o la noi acasă pe așa timp. Era prima dată când venea. - Buna ziua, Irină! Ce faci? Cum trăiești? - Buna, Natalie! Ce să fac? Aici
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
suferința - și începuse a plânge. Pe mine parcă mă lovise cineva cu ceva în cap, zise mama. - Pentru ce? Doar nu am făcut nimănui nici un rău, cu atât mai mult ei. Mereu am considerat-o femeie bună și înțeleaptă, pe mătușa Maria. Ce mi-a făcut de mi-am pierdut mersul? - A făcut-o pentru bani, Irină, nu pentru că ar fi avut ceva cu tine. În această istorie e implicată o altă vecină, care i-a plătit mamei ca să ajungi calică
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
muncea în colhoz, la trudozile. Nu lipsea nicio zi. Îi plăcea să fie primul în toate. În fiecare an, pe panoul de onoare a colhozului, nu lipsea numele și portretul său. Era unul dintre cei mai lăudați și apreciați colhoznici. Mătușa Catinca, soția sa, nu muncise nicio zi în colhoz. Datoria ei era să vândă vin și să aibă grijă de gospodărie, de soț și de copii, care erau patru, trei băieți și o fată. Era o familie pusă bine pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
vasele de la bucătărie... Înfuriat cum era, nu se mai putea controla. Începând cu Dumnezeu și, până la ultimul lucru sfânt și plăcut, erau înjurate de el. Înjurături, ocări și blesteme. Copiii se ascundeau de el care și pe unde puteau, iar mătușa Catinca își primea pedeapsa. Vecinul său, moș Ion Dascăl, pentru ca odraslele sale să nu audă toate aceste lucruri îngrozitoare și foarte urâte, îi silea să intre în casă pe toți. Bătrânul lui tată, care era dascăl, mereu spunea aceste cuvinte
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și cei mai mari își găsiră loc prin lumea aceasta, făcându-și familiile lor. Fugiseră cât mai departe de casa părintească, care era pentru ei un loc de care nu doreau să-și lege viitorul. Se trecuse din viață și mătușa Catinca. Ultimul lor fecior, Dumitru, după absolvirea școlii medii cu merite la învățătură, hotărâse împreună cu un prieten de al său să susțină examenele de intrare la facultatea de drept. Era una dintre cele mai solicitate facultăți în acei ani. Moș
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
părea că se aude un urlet care te înspăimânta. Ce se întâmplase? Nimeni, niciodată, nu a știut concret ce se petrecea în acea familie. Era iarnă și într-o zi, Valentina, soția lui Dumitru, venise după amiază la vecina ei, mătușa Olga. Aceasta torcea lână, iar nora ei pregătea cina. Se gândiră că o fi venit cu vreo problemă la ele, dar ea nu spunea nimic. Se așeză pe un scaun și vorbea ceva foarte neînțeles. De câteva ori, îi zise
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
torcea lână, iar nora ei pregătea cina. Se gândiră că o fi venit cu vreo problemă la ele, dar ea nu spunea nimic. Se așeză pe un scaun și vorbea ceva foarte neînțeles. De câteva ori, îi zise către nora mătușei Olga aceste cuvinte: - Dac-ai ști tu ce-am făcut eu... Dac-ai ști tu ce-am făcut eu... - Dar ce-ai făcut? Spune, odată, dacă ai început vorba. Cred că pentru aceasta ai și venit, ca să ne spui, nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pot să-ți spun... Nu pot să-ți spun... E ceva strașnic, tot repeta ea, e ceva strașnic... Nu spuse nimic, cum venise, așa și plecase, dar le lăsă destul de neliniștite pe vecine. - Cine știe ce prostie o mai fi făcut? zise mătușa Olga. Era într-o zi de vineri. A doua zi, sâmbătă, era deja noapte, când cineva bătea tare în poartă la ei. Ieși nora să vadă cine era. Era copilul cel mai mic al vecinei, înspăimîntat, abia putu zice: - Mama
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în multe cazuri și sfaturile lui ajutau multora. Era toamnă târzie. Se făcea simțită apropierea iernii cu fiecare zi tot mai mult. Într-o zi, moșul îi zise soției: - Paraschivă, știi ce vreau să-ți spun eu? - Nu știu, zise mătușa Paraschiva. - M-am gândit eu că vine iarna și frigul e aproape, dar pufoaica mea s-a învechit atât de mult, că nu mai ies cu ea din iarnă. Ce zici dacă mă duc să-mi cumpăr una nouă de la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
pufoaică veche. Îmbrăcat în cojoc și cu banii în buzunarul pantalonilor, el stătu mult timp acolo și îi așteptă cu gând că se vor întoarce, dar în cele din urmă, trebui să plece, să se întoarcă acasă. Când îl văzu mătușa Paraschiva îmbrăcat cu cojoc, îl luase la rost: - N-ai zis că mergi să-ți cumperi pufoaică, bre? - Da, dar m-am răzgândit și mi-am luat cojoc. Crezi că nu merit? Cei care mi l-au vândut au zis
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zicea bunica, că noi n-avem dinți pentru ele. Când mă întorceam acasă, mai culegeam câteva și pentru mama. Știam că îi plăceau și ei. Mama le mânca și zicea: - Bogdaproste, Doamne! Fie de sufletul lui moș Anton și al mătușei Agripina! Într-o zi, o întrebasem pe mama dacă îi cunoscuse pe moș Anton și soția lui și o rugasem să-mi povestească cum ajunseră acei pomi să fie lăsăți în voia soartei. - I-am cunoscut, cum să nu? zise
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
scrisă în limba română, hotărâse să le-o citescă pentru a-și încheia lecția cu un moment educativ. Când începuse a citi, observă că elevii fură imediat atrași de conținut: „...La vârsta de 88, de ani se trecuse din viață mătușa Ecaterina Bujor. În aceste clipe, Șurca, cățelușa ei, era deosebit de tristă... Toată noaptea lătra, ba uneori urla cu o deosebită durere. Uimitoare a fost ultima clipă a petrecerii în ultimul drum a stăpânei sale. Când au fost aduse năsăliile, pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]