KorAP: Find »[drukola/base=mașa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 23 >

562 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

mărturisi el, misiunea mea e alta. - Și atunci, replică Mașa, pentru ce ați mai venit? - Să-ți spun sau să nu-ți spun? o Întrebă Extraterestrul, tot mutându-și gentuța neagră dintr-o mână În alta. „Te pomenești, Își spuse Mașa, că acum, la plecare, așa cum e, un pic abțiguit, Îmi face o declarație și-mi cere mâna...“ Extraterestrul clătină din cap În semn că se va destăinui și continuă: - Aș fi vrut, poate, să-mi găsesc și eu În acest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
prea mult... Spunând acestea, Extraterestrul Își Încheie nasturii de la costum și coborî În ogradă. „Ce rost are să-mi bat capul cu prostii? Câtă rațiune poate avea o ființă alcătuită doar din carne?“ - Spuneți-mi totuși pentru ce ați venit... Pe Mașa aproape c-o Înecă plânsul. Despărțirea de oaspete i se păru extrem de dureroasă. Aproape că se obișnuise cu felul lui de-a fi. Singurătatea pe care o emana ființa lui Îi devenise nespus de apropiată. - Am venit așa, pur și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
profitat de-o delegație și m-am abătut din calea mea... Voiam neapărat să-ți spun povestea lui Ippolit. Acesta a fost, la drept vorbind, tot scopul... Oaspetele se Îndreptă spre poartă, dar pe drum se răzgândi și se Întoarse. Mașa se gândi că venea să-și ia rămas bun, mulțumindu-i pentru găzduire, s-o strângă la pieptul lui sărutând-o părintește pe frunte și, bineînțeles, să-i lase la plecare un suvenir. - Nu cumva ați uitat ceva? - Aș avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
s-o strângă la pieptul lui sărutând-o părintește pe frunte și, bineînțeles, să-i lase la plecare un suvenir. - Nu cumva ați uitat ceva? - Aș avea o mică rugăminte, spuse oaspetele, apropiindu-se de ea. - Cu mare plăcere, răspunse Mașa, cu ce pot să vă ajut? - Știi, există niște formalități pe care trebuie să le le Îndeplinesc... După cum ți-am spus, lumea noastră e sufocată de birocrație. Cum să-ți spun, Îmi trebuie o dovadă că am fost aici... - Puteți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
există niște formalități pe care trebuie să le le Îndeplinesc... După cum ți-am spus, lumea noastră e sufocată de birocrație. Cum să-ți spun, Îmi trebuie o dovadă că am fost aici... - Puteți lua de aici orice doriți, Îi spuse Mașa. Spuneți-mi ce trebuie să fac și fac... - Îmi trebuie aici o simplă semnătură. Și scoase din buzunarul de al piept un fel de pergament pe care i-l Întinse, Împreună cu un toc și o călimară, Mașei. - E ordinul meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
trebuie aici o simplă semnătură. Și scoase din buzunarul de al piept un fel de pergament pe care i-l Întinse, Împreună cu un toc și o călimară, Mașei. - E ordinul meu de deplasare. Semnați sub acest semn, o Îndemnă el. Mașa abia apucase să arunce ochii pe hrisov, musafirul părea grăbit. Văzu acolo un scris ciudat, o mulțime de cifre roșii și albastre, triunghiuri, hexagoane și linii Înscrise Într-un cerc, care păreau să se rotească, schimbându-și mereu forma și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
și linii Înscrise Într-un cerc, care păreau să se rotească, schimbându-și mereu forma și locul Între ele. Musafirul Îi indică un punct, nu În josul, ci la Începutul paginii, Îndemnând-o cu un gest să-și pună odată semnătura. Mașa stătea În cumpănă. În inima ei, teama și Îndoiala Își Înfipseseră din nou colții. Cuvintele babulei Îi reveniră-n minte... Dar mâna sa dreaptă se mișca independentă parcă de voința ei. Cu uimire, femeia văzu cu semnătura ei, frumos adusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
peste scrisul ei cenușa pe care o purta cu el Într-o cutiuță legată la gât. În contact cu pulberea, cerneala se aprinse și semnătura Mașei fu cuprinsă de o flăcăruie albastră, care degaj un fum Înecăcios. - Știu eu? răspunse Mașa, privind cum literele ce-i alcătuiau numele se transformă În cifre fumegânde. - Prostii. Superstiții... - Ce-ați presărat acolo? Întrebă gazda, simțind cum aceeași gheară a Îndoielii i se Înfige-n piept. - Păi, ce să presar, făcu cu ochiul musafirul, cenușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
bucurie... - Cum să-mi tresalte sufletul de bucurie, când văd că peste semnătura mea ați presărat cenușă umană?! - Ei, și? Dacă presăram altfel de cenușă, te-ai fi simțit mai liniștită? - Măcar spuneți-mi a cui e, murmură cu resemnare Mașa. - Ghici? făcu vizitatorul luând o mină impozantă. - A lui Napoleon? nu se știe de ce-i veni să spună Mașei... - E și Napoleon, dar mai sunt alții. Toți Împărații lumii sunt aici, În această amuletă, se Înfoie ca un curcan Extraterestrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Ghici? făcu vizitatorul luând o mină impozantă. - A lui Napoleon? nu se știe de ce-i veni să spună Mașei... - E și Napoleon, dar mai sunt alții. Toți Împărații lumii sunt aici, În această amuletă, se Înfoie ca un curcan Extraterestrul. Mașa puse lăudăroșenia lui puse pe seama păhărelelor servite În cursul dimineții. „Probabil, vrea, la plecare, să mă impreioneze“, gândi ea. - Nu vreau să impresionez pe nimeni, spuse oaspetele, cu o voce ceva mai omenească. La ce mi-ar folosi. Acesta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
păhărelelor servite În cursul dimineții. „Probabil, vrea, la plecare, să mă impreioneze“, gândi ea. - Nu vreau să impresionez pe nimeni, spuse oaspetele, cu o voce ceva mai omenească. La ce mi-ar folosi. Acesta-i adevărul pur... - Ce onoare, făcu Mașa, abordând un aer ironic. Acum, că am semnat, ce mai doriți să fac?! - Ar mai fi o problemă. Aș avea nevoie și de o parafă... - Parafă n-am. Duceți-vă la școală sau la primărie, Îl sfătui ea. - Și ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ca la un nebun... Și asta n-ar fi nimic, dacă aș intra doar eu În Încurcătură. Sunt obișnuit. Dar parcă văd că mai dau și alții de bucluc... Numai cu miliția să nu ai de-a face, conchise el. Mașa se gândea și ea la complicații. Într-adevăr, dacă oaspetele s-ar fi dus la primărie, lucrurile ar fi luat cine știe ce Întorsătură. Primarul era un om pe cât de suspicios, pe atât de imprevizibil. Sigur ar fi sunat la miliție, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
la primărie, lucrurile ar fi luat cine știe ce Întorsătură. Primarul era un om pe cât de suspicios, pe atât de imprevizibil. Sigur ar fi sunat la miliție, și atunci ar fi ridicat tot satul În picioare. Cu miliția nu era de glumit. Mașa Își aduse aminte ce pățise după dispariția lui Onisei și era gata să facă orice numai ca nici ea, nici oaspetele să nu aibă Încurcături - nici aici, nici dincolo, În lumea lui. - Amprenta dumneavoastră ar putea Înlocui parafa, Îi sugeră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
aștepte consimțământul gazdei, Îi unse degetul mare de la mâna dreaptă cu cerneală și-l apăsă pe coala Învechită de hârtie. Apoi presără din vârful degetelor iarăși câteva fire de cenușă, care luară foc imediat cum atinseră hrisovul. - Ce faceți? țipă Mașa, vârându-și degetul care o frigea În gură. - După Napoleon și Nabucodonosor, trebuia să urmeze și Iosif Vissarionovici... Sau doriți cumva să-l scot la Înaintare și pe micuțul caporal? Nu-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând flăcările

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-i simțiți izul? Oaspetele suflă peste hrisov, stingând flăcările mici și jucăușe ce căutau să se Întindă peste coloanele de cifre Înșirate În vechiul document și, făcându-l sul, Îl băgă În buzunar. Cuvintele vizitatorului Îi picurară otravă În suflet. Mașa se simțea neliniștită, nu cumva semnase pactul cu Anticristul? Norii se adunară pe cer. Vântul Îi adusese de pe câmp ca pe pe niște snopi de paie pregătiți de treierat. Un miros greu de pene arse se răspândi În curte. Găinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
se ițise singură, era Însoțită de toată șleahta de șobolănași Înveșmântați În odăjdii de apostoli, inclusiv de Increat. În spatele ei, proaspăt pieptănat și pomădat, Ippolit Subotin. - Pentru găzduire, preciză Extraterestrul, făcându-i semn să nu refuze. - Nu am nevoie, spuse Mașa, trăgându-se cu doi pași Înapoi. - Luați, luați, o sfătui Extratrestrul. Cine știe ce vremuri vă așteaptă, o preveni el, vorbind sacadat. - Și cu celelalte trupuri ale dumneavoastră cum rămâne? Îl Întrebă Mașa, aducându-și aminte de discuția În care Extraterestrul Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-i semn să nu refuze. - Nu am nevoie, spuse Mașa, trăgându-se cu doi pași Înapoi. - Luați, luați, o sfătui Extratrestrul. Cine știe ce vremuri vă așteaptă, o preveni el, vorbind sacadat. - Și cu celelalte trupuri ale dumneavoastră cum rămâne? Îl Întrebă Mașa, aducându-și aminte de discuția În care Extraterestrul Îi povestise că venise aici multiplicat În șaizeci și nouă de exemplare. - Era să uit, răspunse oaspetele, deshizând portița. - Cred că nu ni le lăsați aici drept zestre? spuse Mașa-n glumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Îl Întrebă Mașa, aducându-și aminte de discuția În care Extraterestrul Îi povestise că venise aici multiplicat În șaizeci și nouă de exemplare. - Era să uit, răspunse oaspetele, deshizând portița. - Cred că nu ni le lăsați aici drept zestre? spuse Mașa-n glumă, În timp ce vântul Îi smulse teancul de bancote pe care le ținea În mâini, Împrăștiindu-le prin curte. - Voi lua cu mine tot ce am de luat, răspunse musafirul din alte lumi, aruncându-i Mașei peste umăr o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ciudată, cântând din fluier, Înainta pe mijlocul uliței. Din fiecare casă ieșeau sosiile lui și i se alăturau din mers, strângându-se Încet-Încet În trupul său, care la fiecare pas creștea, luând proporții uriașe. Învăluită Într-un nor de fum, Mașa stătea În mijlocul curții, privind cum oaspetele ei, urmat de toți ceilalți, se apropie de graniță și se topește-n depărtare. În pântecul ei, rotund ca un dovleac pătrat, plin de formule, cifre, hexagoane, triunghiuri și alte abstrațiuni, Încurcându-și unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
rotund ca un dovleac pătrat, plin de formule, cifre, hexagoane, triunghiuri și alte abstrațiuni, Încurcându-și unul În altul cornițele de ied, noul Adam și noua Evă, mișcând din copite, se pregăteau să iasă În lumină, Într-o nouă lume... Mașa tresări: behăitul bătrânei Evlampia vestea vremea amiezii. 12 august - 20 octombrie 2005, Iași FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\ Masa si extra-redactat.doc PAGE 111

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477

și „Așe beu oamenii buni” și cu jazz. Am văzut și pozele de a doua zi după nuntă. Maria era în jeanși și ie, fiindcă asta este ea, de fapt, dacă deasupra mai pune și rubașcă din când în când, Mașa e Maria întreagă. Desfăcea darurile de nuntă. Adina desfăcea și ea la masă darurile la restaurantul chinezesc, unde mă amuzam foarte povestindu-le că așa e globalizarea: doi tineri români se căsătoresc la Bloomington cu un naș evreu român plecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
în păduricea Mariei, cu ei, cu Dror, fiica și nevasta lui, nu am avut doar Moș, ci și Elf. Moșul a fost foarte generos cu noi și ne-a adus un hamac în care sper să îmi regăsesc starea de „Mașa” și în lipsa personagiului. Am ascultat colinde, am și cântat câteva. Cei trei copii au fost drăguți de tot. Ca să nu mai spui că s-a dat semnalul la Festivalul stomacului, un festival care sper că s-a cam încheiat, măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Sâmbătă am fost cu Liviu la Maria. S-au plăcut de la prima vedere. Mi-a părut așa de bine, deși nu m-a surprins deloc. În continuare nu îmi vine să cred că voi pierde pentru cine știe câtă vreme starea de Mașa și, acum realizez, și pe cea de Liviu. Îi las aici cu toate disfuncțiile conservatorilor, dar într-un mediu în care oameni ca ei își află locul și se mișcă natural. Liviu merge bine. Își face locul în marea corporație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

iar pe revista aruncată cu ciudă pe pământul umed, pământul care rabdă și iartă, care ne înghite, Doamne, cronica asta!, cum a putut să scrie despre mine așa?, ce i-am făcut eu?, eu care visez din liceu să fac Mașa, din Pescărușul, nu ce mi-au dat ei, Cordelia, cum o să mai fac eu Mașa, cum?, ce-o să zică lumea?... Femeile nu mă iartă pentru căsătoria cu Maestrul, pentru tot ce am în gospodăria asta... Dar nu mă dărâmă ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ne înghite, Doamne, cronica asta!, cum a putut să scrie despre mine așa?, ce i-am făcut eu?, eu care visez din liceu să fac Mașa, din Pescărușul, nu ce mi-au dat ei, Cordelia, cum o să mai fac eu Mașa, cum?, ce-o să zică lumea?... Femeile nu mă iartă pentru căsătoria cu Maestrul, pentru tot ce am în gospodăria asta... Dar nu mă dărâmă ele pe mine!, și tânăra actriță vorbește mai departe de-ale ei și de-ale lumii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]