561 matches
-
inventează un extraterestru aterizat în casa unei țărănci văduve, o entitate a toate știutoare, care nici măcar nu poate să moară. Textul curge sub forma unui dialog inspirat și deși face mari ocolișuri pentru a descrie multiple personaje, el revine la Mașa și la Extraterestru, două personaje cheie într-o confruntare ideatică: pe de o parte morala sănătoasă a țăranului moștenită din moși strămoși, pe de altă parte înțelepciunea oaspetelui. Și, ca în mai toate romanele lui Nichita Danilov, fantasticul se îmbină
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
Succes asemănător în partea a II-a, domnule Nichita! Se îngroașă contribuția scriitorilor ieșeni la proza românească de bună calitate! CONSTANTIN HUȘANU, Gramatic și caligraf 16 septembrie, 2005 După ce am mai corectat 60 de pagini din cartea lui Nichita Danilov „Mașa și Extraterestrul” și el a intrat în posesia manuscrisului transmis prin e-mail, îmi telefonează să-mi mai spun încă părerea despre scriitura sa. Prind un moment de relache la editură, scriu, acasă culeg pe calculator impresiile, și seara i le
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
lui, ce a rămas în memoria bibliotecilor și care, altfel, generația prezentă și cele viitoare, nu ar fi cunoscut-o niciodată. Interesant la Dv. forța de reconstituire a acestei lumi a satului, cred că din cunoașterea ei în copilărie. Dar Mașa, spre deosebire de mama și bunica ei, copleșite de fantasticul credinței și a misticismului - dus de autor până la absurd, ceea ce face deliciul lecturii și creionează personalitatea dv. de plăsmuitor talentat în ficțiunea fantasticului, dar Mașa, spuneam, aproape contemporană, este vlăstarul unei generații
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
că din cunoașterea ei în copilărie. Dar Mașa, spre deosebire de mama și bunica ei, copleșite de fantasticul credinței și a misticismului - dus de autor până la absurd, ceea ce face deliciul lecturii și creionează personalitatea dv. de plăsmuitor talentat în ficțiunea fantasticului, dar Mașa, spuneam, aproape contemporană, este vlăstarul unei generații, eroina principală a povestirii, ce poartă cu dânsa o moștenire valoroasă, echivalentă cu munca de multe decenii a culegătorilor noștri de înțelepciuni din averea verbală a populațiilor trăitoare pe aceste meleaguri. Trimiterile retro
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
a face asociații și a demonstra totodată cât de erudit este criticului (spre a lui înălțare!) Eu apreciez cartea ce se adresează direct sufletului și înțelegerii cititorului, și care descoperă în ea, propria-i viață și cunoaștere a lumii; și „Mașa...” o face cu prisosință. Se spovedește oamenilor, exaltă spiritul unei epoci și nu acesta este rostul literaturii? De ce să nu fie o carte bună, remarcabilă? Un adaos valoros la ceea ce a scris până în prezent N.D.? Dați îndoielile (firești fiecărui creator
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
dă substanță academică. Există însă și multă „viață” în tot ce se scrie; indiferent de modul de tratare, eroii, avizi de cunoaștere, își deapănă destinele : dramatice, ludice, cu moșteniri tradiționale, cu griji personale, cu fereală de cele rele, de ispită (Mașa își apără cu strășnicie puditatea, deși ar fi gata, gata să cadă în păcat!!). O carte plină de informație, plăcut prezentată, nu poate să nu fie primită de lumea literară cu aprecierea ce i se cuvine. Mi-a plăcut enumerarea
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
buburuze, am Încheiat citatul. O altă zi cînd am simțit stringent nevoia de a scrie a fost aceea cînd am ajuns la țară, la post, și ploua. O alta, cînd am ajuns la Paris. Încă una, cînd am mers cu Mașa la decernarea premiilor UNITER și stăteam În rîndul Întîi. La Operă. Printre oameni care stau mereu În rîndul Întîi. O zi cînd n-am simțit deloc nevoia de a scrie a fost cînd s-a născut Andrei, 8 septembrie ’99
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un nor de benzină fără plumb. Dar asta s-a Întîmplat o singură dată, el e fidel, lui Îi place doamna cu gene lungi care vinde gogoși, care-mi place și mie, așa că tot cumpăr gogoși pe care le mănîncă Mașa. M-am săturat Însă de uleiul cu zahăr și nu mă pot Împiedica să mă gîndesc la fetele astea care abia au ieșit din maternitate În blugi cu tăieturi, aș putea să le dau un sfat medical competent, o aspirină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
evaluez apartamentul. Mă gîndesc că știrea din Sydney pare un plagiat vesel al unui paragraf pierdut dintr-un veac de singurătate și prostie. Faptul că nu este nu-l face deloc mai puțin real. Mai puțin fictiv. O chem pe Mașa ca să o anunț ce vreau să mănînc la cină de acum Înainte, ca președinte al apartamentului 22. Ce obligații noi are, ca primă doamnă. Îmi chem și fiul, Îi explic că el va fi viitorul președinte, așa că să fie atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai mare. Asta pe lîngă chestiunea de a afla cîți oameni inteligenți pînă la orizontala infinitului au ajuns sexologi marcanți tocmai acum, cînd țara n-are tractoare. Mă duc să mănînc o felie de pîine, o Întîlnesc pe coridor pe Mașa, vreau s-o mîngîi pe ceafă, pe combinat, profitînd de Întuneric și spațiul prea strîmt pentru două persoane căsătorite de atîta vreme, mă Întreabă dac-am citit România liberă, apropo de pensionari. Iau ziarul și găsesc o exclamație: „Pensionarii sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la un concert de muzică simfonică În camera mea Încheiat pe noptieră, dar nu ne mai văzusem de douăzeci de ani, s-o fi gîndit poate că-n acest răstimp Îmi schimbasem obiceiurile, am roșit și-am fost salvat de Mașa care aducea hainele de la garderobă, cînd mi-a pus paltonul În brațe am făcut prezentările ea e soția mea, și m-am scuzat din nou, știi, eu scriu foarte mult de la o vreme. Ca Vian și Cortzar. Și lor le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fatală, trebuia să-l port tot timpul, probabil și acasă, la masă, pe munte, la cinema, În pat, Înfipt În carne, Înainte sau Înapoi la facultate, ce groaznică instituție, făceau prezența la seminarii, dar tot nu ne duceam, eu și Mașa, iubita mea de-atunci, acum soție și mamă dar la fel de suplă siberie față de toate fleacurile atît de importante care ne-au ros mie și altora existența, făceam cursurile de anatomie live, la mine-acasă, În clasa a șasea de facultate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cabinet particular acolo, În Canada, tot ce mai lipsea era să spun da. Am spus c-o să mă gîndesc și-am ieșit glonț din restaurant și m-am făcut beton În camera mea, nu puteam să plec, o iubeam pe Mașa, am dat o țară imensă, electrificată, pentru o medicinistă, am renunțat la libertatea atît de Îndelung și cu Înverșunare dorită pentru o brunetă născută la Leningrad. Și am continuat să blestem granițele, gardurile, ghiuleaua de la picior, gloata, galeria de personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
alergînd În cercuri tot mai mici și pierzîndu-și dinții În sens invers acelor de ceasornic din Jurnalul lui Gide citit la Pietroșița printre gușați, Van Gogh care m-a ajutat să intru la psihiatrie, Autoportret, Grigorescu nu. Gâdea. În ’82, Mașa, de care m-am Îndrăgostit la cutremurul din ’77 și-am continuat să mă Îndrăgostesc În sala de disecție unde-i puneam cîte unui cadavru mai trist un chiștoc aprins În gura fără buze, prima lui țigară În noua atitudine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vest. (Mai ieșisem o singură dată din țară, În vara lui ’78, cînd se organizau la Costinești excursii de o zi În Bulgaria. Din păcate, cu o seară Înainte fusesem la Întîlnirea dintre tinerii români și cei sovietici doar eu, Mașa, și două colege de facultate, tinerii români nu fuseseră interesați de festivitatea asta, făceau coadă numai la cele cu germani, suedezi, francezi și americani, unde puteau să primească În cadru organizat chewing gum pe gratis , care cîștigaseră diverse olimpiade la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cîștigaseră diverse olimpiade la ei acasă și drept recompensă li se oferise o excursie pe litoralul românesc. Ne-am Întîlnit, noi patru și vreo patruzeci de ruși nu prea Încîntați care Însă din clipa-n care-au auzit-o pe Mașa vorbindu-le pe limba lor și-au mai și aflat că s-a născut la Sankt Petersburg, au izbucnit În urale și-au pus pe lunga masă a Întrevederii o puzderie de conserve de icre roșii, pachete de țigări și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
rece și al treilea Îmi căina iubita, tocmai de-ăsta te-ai găsit să te-ndrăgostești, nu vezi că nu ține la băutură nici cît un copil mic, vai de capu’ lui, și mai zici că ești rusoaică, la care Mașa zîmbea diplomatic indicîndu-le celorlalți ce parte a corpului să-mi mai ude ca să-mi revin, că peste două ore plecam În Bulgaria din care nu mai țin minte decît vag copacii din Albena, zdruncinăturile autocarului și cele două sute de leva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai tresărea nici o locomotivă, toate staționau Într-un metalic somn profund și, În mai puțin de-o jumătate de ceas nu mai rămăsese absolut nimeni. PÎnă și muncitorii feroviari dispăruseră. Ceva nu era În regulă. Am privit-o pe Mașa cu reproș, evident că Încurcase ora, cine știe cînd le spusese belgienilor că venim, poate mîine, și am ridicat geamantanele gemînd, cu un efort cît se poate de explicit. Ne-am Îndreptat Încet spre ieșire, privind În dreapta și-n stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dracului În vreun pat, iar cînd am ajuns În holul de la ieșire am constatat că ușile de sticlă erau Închise. Sigur că am tras de ele. De necrezut. Aveam să ne petrecem prima noapte În Belgia În gara din Bruxelles. Mașa a găsit În cele din urmă un telefon public, eu m-am așezat vizavi pe geamantan la vreo zece metri de ea, și-n timp ce tot forma numărul gazdelor noastre despre care Începeam să am mari Îndoieli că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
apropia un polițist, uite că gara nu era deloc pustie, un tip de vreo doi metri Într-o uniformă neagră strălucitoare, cu fireturi, curelușe, pistoale, un baston lung și-un cîine uriaș, l-am abordat, i-am expus pățania simultan Mașa-n engleză și eu În franceză, el n-a mai ascultat pînă la capăt și a dat drumul cățelușului care s-a evaporat pe loc Într-un nor de mîrÎieli de parcă nici nu existase, finalul aventurii nu l-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niște chingi solide cu catarame ca de parașută, Îi bagă-n cadă, Îi scoate, de nenumărate ori, totul e automat, Îi Înmoaie, săpunește, stoarce, și după ce ne-a demonstrat cu nespusă mulțumire cum funcționează albaluxul, Malbrin ne-a condus, pe Mașa și pe mine, Într-un soi de sală de clasă, ne-a așezat Într-o bancă, el s-a dus la catedră, și-a ridicat ochelarii pe frunte și ne-a Întrebat pe-un ton sever de ce nu facem nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de scris, mă privește vesel și n-am ce face, accept fără chef să vizitez instituția. În holul gigantic cresc palmieri. Asta o dată. Mă uit bine la ei, sînt palmieri adevărați, poate au și papagali, pe-acolo sus, prin frunziș, Mașa-mi zice că papagalii nu stau În palmieri, mă rog. După ce mă obișnuiesc cu ei, Arie Îmi arată un afiș mare, electronic, unde pot citi ce mai au În clinică. Citesc. Sală de dans, de sport, de conferințe, cinematograf, grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-au luat măsuri extreme pentru a-i face să uite de maladie, de operație, inculcîndu-li-se senzația că se află Într-un hotel de lux, undeva În vacanță. Mă gîndesc la gîndacii din spitalele de-acasă și-o pun pe Mașa să-mi facă o poză lîngă afiș. Pe urmă urcăm la unul dintre etajele reanimării și sîntem conduși de-un medic sobru pe un culoar strălucitor de o parte și de alta a căruia se Înșiră ferestrele rezervelor, nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era aprobarea de la serviciu, o cotizație pentru vameș, numai că eu n-aveam de gînd să marșez, eram cinstit, ziarist, și-am Început să-mi fac bagajele hotărît să mă dau jos, să rămîn dracului la Episcopia Bihorului Înjurînd În timp ce Mașa mă ruga să mă calmez, n-a mai fost nevoie, n-a părut necesar sacrificiul meu de-a rămîne singur pe peronul acelei ultime gări românești dinaintea Vestului, mita țiganilor Întrecuse cu siguranță orice așteptări, vameșul nici n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
una dintre Întîlnirile Cavalerilor Mesei Rotunde, unde fusesem invitat cu o săptămînă În urmă, și, deși Întrunirile lor sînt exclusiviste, nu participă decît membrii iar femeile nu au voie să intre, prin stăruințele lui Arie au acceptat-o și pe Mașa. Ca ne justificăm totuși prezența, a fost necesar să scriu un fel de scurtă dare de seamă despre situația satelor românești, ca să aibă o idee și cavalerii cum stau lucrurile și, astfel, să fie convinși să facă o donație consistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]