2,125 matches
-
-l și p-ăla cu cracii-n vine!“ Dinți albi, rînjiți. Scheletul e vesel În dimineața asta: rîde, rîgÎie, scuipă, cîntă: „Magdaleno, să-mi spui drept, cine te-a mușcat de piept“ „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii...“ Mașinăria se pune În mișcare, șirul de vagonete se Întinde, se lungește, blochează trecerea Între două alimentare. Oamenii așteaptă cuminți de o parte și de alta a terasamentului. Sticlele goale de lapte aburesc În sacoșă, muștele Înțeapă a ploaie, minutele trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
asociație Îmi aranjasem și niște relații ăia de la consiliu știi că pe cutare l-au dat afară știi că fondurile ba bine că nu și vizele nu se mai dau decît Niki e băiat de comitet păi dacă ai o mașinărie a-ntîia e o crimă să nu o faci să funcționeze la eficiența ei maximă ce ca țapul ăla bătrîn care s-a acrit În suc propriu din vezi doamne ce criterii morale că nu mă angajez că nu mă vînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
perdelei murdare pe care se vedea mai bine de o jumătate de oră umbra lui aprinzându-și țigara, luând o dușcă de băutură sau nefăcând nimic. Perdeaua aceea era ca un ecran de cinematograf, bătut uneori de vânt. Între timp, mașinăria lui huruia în curte, pentru că „dacă o pornești prea des, se strică“. — Iar eu, mă rog, vreau să trăiesc. Am dreptul să trăiesc. Am dreptul constituțional să lucrez și n-am să-l distrug pe Avram de dragul Domniilor Voastre! - se răstea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Am dreptul să trăiesc. Am dreptul constituțional să lucrez și n-am să-l distrug pe Avram de dragul Domniilor Voastre! - se răstea la sfârșit de săptămână către cei care se luau cu el la harță în numele sfintei duminici. Și-a botezat mașinăria Avram din motive sentimentale. Avram huruia și în ziua în care am prins toate cele trei pisici din jur, am legat gura sacului și am făcut un calcul aparent logic: dacă o pisică, în mod firesc, cade întotdeauna în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
pe Adél. În locul ei stătea altcineva și nimeni nu s-a sesizat. În schimb, mi se contura din ce în ce mai tare bănuiala că îl vor scoate pe Eberhart din ladă, îl vor parfuma să nu pută și vor monta în el o mașinărie care-l va face să danseze atâta timp cât țara va avea nevoie de el. Am urcat în camera mea și, de teamă, am adormit imediat. Simțeam că, în timp ce prin toată țara aveau loc reabilitări, numai așa eram în siguranță. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
dedesubt, cu copacii plini de alge. Și un Soare, numai pentru ei. Mic, întunecat, umed. Și de asemenea Luna. Păstorul doarme, cu iarbă de mare pe șubă. Doarme, nu păzește, compozitorul începe să cânte, din corzi răzbat bule de aer, mașinăria e mută. Iar de teamă, mieii o iau la goană printre copacii putreziți. Dau fuga la mal. Pe malul lacului apar o mie de miei morți. Da, așa e bine. I-a alungat afară un mediocru timid. Când Engelhard m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de oameni; copii care se plimbau după școală, navetiști care își făceau cumpărăturile după muncă, alții se grăbeau să ajungă acasă. La câțiva pași era o sală de jocuri, cu vitrină. Am intrat și m-am ascuns după una din mașinării înainte ca el să fi dat colțul după mine. Mașinăriile erau destul de mari, așa că doar partea de sus a feței îmi rămânea neacoperită. Mă împungeau diferite mânere și simțeam cum mașina îmi bâzâie insistent în stomac. Am ignorat-o. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
își făceau cumpărăturile după muncă, alții se grăbeau să ajungă acasă. La câțiva pași era o sală de jocuri, cu vitrină. Am intrat și m-am ascuns după una din mașinării înainte ca el să fi dat colțul după mine. Mașinăriile erau destul de mari, așa că doar partea de sus a feței îmi rămânea neacoperită. Mă împungeau diferite mânere și simțeam cum mașina îmi bâzâie insistent în stomac. Am ignorat-o. A apărut la fix, după câteva momente, mergând grăbit. Oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și s-a întors pentru o ultimă privire în jur. Privirea lui s-a îndreptat precar către arcadă, iar eu m-am aplecat în același timp, cu inima bătând; cât de penibil era să fii prins chircindu-te după o mașinărie de jocuri. Dar umerii lui căzuți spuneau că deja renunțase. Dezolat, a plecat mai departe. I-am oferit timp să se îndepărteze și apoi m-am extras din ghearele mașinăriei. Sala era plină de adolescenți slabi și plini de coșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de penibil era să fii prins chircindu-te după o mașinărie de jocuri. Dar umerii lui căzuți spuneau că deja renunțase. Dezolat, a plecat mai departe. I-am oferit timp să se îndepărteze și apoi m-am extras din ghearele mașinăriei. Sala era plină de adolescenți slabi și plini de coșuri, îmbrăcați într-un fel de costumații sport scumpe, care, la fel ca o rochie de seară, foșneau când mergeai. Acum se auzea ca și cum fiecare puști s-ar fi răsucit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
așezat pe scaun, iar eu m-am dus să potrivesc o peliculă în aparatul de proiecție. Deși tehnologia e moartă de trei secole, eu încă țin la ea, drept care păstrez cu dragoste acest aparat rusesc din ’950. Hurducăind și zbârnâind, mașinăria a început să funcționeze, spre fericirea mea. M-am dus și-am stins lumina. M-am așezat lângă Bogdan, care era deja învăluit complet în eternul fum al mereu ultimei țigări pe care-o fumează, acest prieten fidel al unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
se calculează totul, și cât pământ se extrage din Ucraina, și câtă peliculă mai poate produce Covasna, tot, absolut totul. Ajunge acum. O să-i scoată naibii firul ăla din perete și-o să termine cu abstracțiunile pe care le tot generează mașinăria asta drăcească și care, de altfel, o să ajungă să prăbușească în capul oamenilor toată materia pe care tot ele, abstracțiunile, o produc. Da, da, exact, asta o să facă. Ajunge cu tâmpitul ăsta ordonat. Pregătit de cel mai teribil eveniment din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Gaudeamus, regele swing-ului, scoase mai dihai decât toți instrumentul la care cânta, un conglomerat haotic de tuburi, țevi, recipiente și fante ce intrau necontenit în vibrație unele cu altele, transmițând energia rezultată spre o pânză de corabie înfiptă în mijlocul mașinăriei, care, de bucurie, începea să cânte cu voce joasă. - Aha. Bă, incredibil. Absolut incredibil. Aici prietenul meu Vasile, cel în cinstea căruia scrisesem această povestire, se opri din citit și mă privi adânc. Eram buni prieteni, iar succesele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
niște șei de lemn, se afla un cilindru metalic uriaș. Șufe groase, petrecute pe deasupra, îl țineau ancorat pe platformă. Probabil că era un utilaj de măcinare a minereului, un fel de concasor, se gândi inspectorul. Nu-l interesa prea mult mașinăria, el venise acolo pentru altceva. Mai aruncă o privire prin gard după care porni în lungul acestuia. Deși locul părea pustiu, ceva îi spunea să nu deschidă poarta. Era conștient că, de unde privea el, nu reușise să vadă toate cotloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
90 ha, se înscrie în șirul proprietarilor fostei moșii, care-și are punctul de pornire de la Coste Călugărul de la Runc, pisarul domnescă Mihail Oțel, Filipaș și Gavril Dunavăț și răzeșii din Filipeni. Moșia a fost cumpărată sau acaparată prin diverse mașinării legislative (se făceau și acum câteva sute de ani!) de logofătul Pătrașcu, apoi de Anghelușa (femeile din șările Române au avut dreptul de proprietate și moștenire la fel cu bărbații - situație singulară în Europa medievală!) și din 1692 până în 1949
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
m-am trezit, primul meu impuls a fost să-l fac părtaș la existența Cimitirului Cărților Uitate pe cel mai bun prieten al meu. Tomás Aguilar era un tovarăș de studii care Își dedica timpul liber și talentul inventării unor mașinării cît se poate de ingenioase, Însă de o slabă aplicație practică, precum săgeata aerostatică ori titirezul-dinam. Nimeni nu era mai potrivit decît Tomás pentru Împărtășirea acelui secret. Visînd cu ochii deschiși, mi-l Închipuiam pe prietenul meu Tomás și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cumpăr. — Îmi promiți? Îmi răspundea Întotdeauna cu un zîmbet. Spre norocul tatei, aspirațiile mele literare s-au risipit În curînd și au rămas surghiunite pe terenul oratoriei. La acest lucru a contribuit descoperirea jucăriilor mecanice și a tot soiul de mașinării de alamă ce puteau fi găsite În piața Los Encantes la prețuri mai potrivite cu economia noastră familială. Devoțiunea infantilă e o amantă infidelă și capricioasă, și În curînd n-am mai avut ochi decît pentru jocurile mecanice și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
suflet pașnic și bonom, Însă aspectul lui Îl scutea de orice confruntare. GÎngăvea destul de mult, mai ales atunci cînd vorbea cu oricine altcineva În afară de maică-sa, de soră-sa și de mine, adică aproape niciodată. Îl fascinau invențiile extravagante și mașinăriile, iar În curînd am descoperit că făcea autopsii pe tot soiul de mecanisme, de la gramofoane la mașini de calculat, pentru a le desluși secretele. CÎnd nu era cu mine sau nu lucra pentru taică-su, Tomás Își petrecea majoritatea timpului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
majoritară, de acum. Vexarea ministrului de interne a constat în a fi nevoit să asiste, neputincios, cum, sub pretextul unei urgențe naționale ce nu putea fi neglijată, prim-ministrul punea în mișcare, pe deasupra și cu acordul forțat al președintelui republicii, mașinăria mediatică, care, înglobând presa, radioul, televiziunea și toate celelalte mijloace de exprimare scrise, auditive și vizualizabile disponibile, fie subordonate, fie concurente, trebuiau să convingă populația capitalei că, din nenorocire, era din nou oarbă. Când, după câteva zile, ploaia se opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ușa clădirii. Comisarul plăti, lăsă restul în mâna șoferului și intră rapid. Ca un suflu, trecu pe lângă portar fără să-i adreseze vreun cuvânt, intră în lift, agitația aproape îl făcea să bată din picioare de nerăbdare, haidem, haidem, dar mașinăria, care-și ducea toată viața urcând și coborând oameni, auzind conversații, monologuri neterminate, fragmente de cântece fredonate ușor, vreun suspin nereținut, vreun murmur tulburat, se făcea că nimic din toate acestea nu o privea, atâta timp în sus, atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să le descifreze. În clipa aceea, galera se aplecă cu un geamăt, ca și când În râu s-ar fi creat pe neașteptate un vârtej. Bargello se apropiase și se uita În jur perplex. - Dar... sunt sarazini! Morți cu toții! exclamă el ignorând mașinăria distrusă. Dante Își ridică privirea asupra cadavrelor. Două purtau Însemnele ofițerilor din marină: comandamentul probabil, și comito, secundul său, care comanda vâslașii. Al treilea era Înveșmântat În niște straie somptuoase, care parcă fluturau În jurul său asemenea unor aripi Întinse. Straie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să dea fuga, Îi Înspăimântase pe puținii locuitori, terorizați de groaza de năluci. Dante parcă Încă mai auzea urletul care se ridica de pe bănci. I se adresă lui bargello: - Dă poruncă oamenilor dumitale să adune cu grijă toate fragmentele din mașinărie care se găsesc În careu și să fie transportată la Florența cu cea mai mare grijă. Smulgeți o velă și faceți din ea un sac. - Și... cu dânșii? Poetul se uită În jur, nehotărât. Nu mai putea face nimic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ar afla Înăuntru, ar fi bine să fie scos cât mai iute. Pânza e Îmbibată cu apă. Poetul desfăcu grabnic șireturile și se apucă să scoată fragmentele, trecându-i-le omului, care le rânduia pe bancul de lucru. Pe măsură ce elementele mașinăriei Îi treceau printre degete, pe chip Îi sporea o expresie de stupoare. Dante Îi supraveghea atent reacțiile. - Așadar, ce crezi că e? Îl Întrebă când sacul se goli. Fără să răspundă, meșterul Alberto luă de pe un raft o lampă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
goli. Fără să răspundă, meșterul Alberto luă de pe un raft o lampă, care avea Îndărătul feștilei un disc de alamă pentru concentrarea luminii. O aprinse, cu toate că prăvălia era Încă luminată de soare, și Își concentră ochii miopi asupra părților de mașinărie aliniate În fața lui. - Par să fie elemente dintr-un ceas pentru turn... dar diferite de cele pe care le cunosc eu. În afară de... - Ce anume? - Aceste incizii, pe una dintre roți. Dante Își apropie capul de punctul pe care celălalt i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
diferite de cele pe care le cunosc eu. În afară de... - Ce anume? - Aceste incizii, pe una dintre roți. Dante Își apropie capul de punctul pe care celălalt i-l arăta. - Caractere maurești, zise după o scurtă examinare. Celălalt Încuviință din cap. - Mașinăria asta a fost construită de necredincioși. Unde ai găsit-o? Priorul nu răspunse. Imaginea galerei Îi străfulgerase o clipă prin minte, cu Încărcătura ei de moarte. Făcu un gest vag, slobozind câteva cuvinte, În legătură cu unele chestiuni economice, confidențiale. Dar celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]