18,601 matches
-
pe care nu mi-o puteam stăpîni. Am stăruit în ideea mea răsărită spontan care deodată pusese stăpînire pe mine și pe care o însuflețeam cu o expresie de o naivitate camuflată. Propunerea mea îndrăzneață părea că-l aruncase pe Maestru într-o dilemă absurdă. După cîteva clipe de nedumerire părea că își revenise dintr-o capcană pe care i-am întins-o. Își șterse sudoarea de pe fruntea încălzită de atmosfera înăbușitoare a apartamentului în care căldura verii pătrundea cu forță
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
și drumul pînă la Fălticeni, unde mă așteaptă o cameră răcoroasă, cîțiva brazi sădiți, înaintea ferestrei și masa de lucru, este o mare problemă. De fapt e un pelerinaj la locurile originii mele, pe care nu îl trădez, a rostit Maestrul cu glas ferm. Mi-am dres vocea și am continuat cu îndrăzneală, ideea mea. - Orașul Sibiu l-ați cunoscut, dar stațiunea Ocna Sibiului, nu. Părea că întăresc îndrăzneața mea invitație, fără a sesiza încurcătura ce o stîrniseră cuvintele mele, spuse
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
pe care o înfățișasem domnului Lovinescu, se topise în atmosfera casei părintești. Mi-am amintit de ea în clipa în care o telegramă, trimisă de la București, îmi anunța sosirea domnului Lovinescu. Stăpînită de un sentiment catastrofic am alergat la gară. Maestrul coborî din vagon cu un salt tineresc și mă salută cu o vioiciune care îmi cuprinse ființa. - La ce oră pleacă trenul spre faimoasa stațiune?, m-a întrebat. Au fost primele cuvinte, cu care mă salută. Am răspuns îngăimînd cuvintele
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
că mă aflu undeva în Elveția, unde poposisem înainte cu cîteva luni, într-o călătorie făcută cu soțul meu. Totul era curat, frumos și îmbietor, iar inima mea tresălta în piept de bucuria plăcerii pe care mi-o dădea prezența Maestrului E. Lovinescu. Deodată de la o masă aflată în preajmă, se auzi un glas avînd o tonalitate care tulbura într-un fel anume, atmosfera în care ne aflam. De masa noastră se apropie o persoană, care înainta spre noi, pășind vesel
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
într-un fel anume, atmosfera în care ne aflam. De masa noastră se apropie o persoană, care înainta spre noi, pășind vesel, fluturînd brațele, mărturisind o bucurie disproporționată și nelalocul ei. Acesta mă salută cu o cordialitate deplasată, întorcîndu-se spre Maestru, pe care începu să-l copleșească cu o ploaie de exclamații teatrale, subliniind plăcerea și uimirea de a-l fi întîlnit pe vechiul său prieten cu care petrecuse împreună cîțiva ani, în tinerețea lor la Paris, în compania unei tinere
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
subliniind plăcerea și uimirea de a-l fi întîlnit pe vechiul său prieten cu care petrecuse împreună cîțiva ani, în tinerețea lor la Paris, în compania unei tinere doamne al cărei roman de debut, apăruse de curînd în librăriile bucureștene. Maestrul răspunse cu răceală și stînjeneală la aceste mărturisiri zgomotoase, neștiind cum să-l îndepărteze cît mai iute pe neprevăzutul personaj, care năvălise spre el. Eu stam nemișcată fiind martora unei situații la care Lovinescu răspundea cu o vădită plictiseală. Am
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
indispoziție cumplită, expresia feții lui se întunecase și buna dispoziție de care ne bucurasem pînă atunci, dispăru. Îl priveam fără să pricep, motivul pentru care receptase cu răceală manifestația afectuoasă a bunului său prieten. După un timp de reculegere a Maestrului, am aruncat o privire întrebătoare, încercînd să aflu, de ce anume se întunecase atît de adînc. Lovinescu s-a uitat la mine fără a-mi da nici o explicație. Văzînd că stărui să aflu, avu un gest de zădărnicie care mă derută
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
rîs. Am făcut o pauză, dibuind în adîncul meu, forța cu care doream să fixez cu claritate și fără dubiu, cele ce se iscaseră în mintea mea. Cuvintele mele izbucniră din gîtlej, într-un elan de o sinceritate neîndoielnică. - Dar, Maestre, am rostit cu îndrăzneală, în momentul acesta reputația mea se află sub ocrotirea dumneavoastră, nu pot să-mi doresc mai mult decît acest fapt care mă onorează. Cuvintele mele păreau că i-au răpit graiul. Găsisem cea mai adevărată motivație
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
reputația mea se află sub ocrotirea dumneavoastră, nu pot să-mi doresc mai mult decît acest fapt care mă onorează. Cuvintele mele păreau că i-au răpit graiul. Găsisem cea mai adevărată motivație, care pornea din sentimentele de prețuire ale Maestrului și, poate, dintr-o afecțiune a lui, care se raportau nu numai la tinerețea mea, ci mai cu seamă la izbînda ce se săvîrșise cu cîteva luni înainte, prin apariția în librării, a romanului meu de debut Bogdana. Cursul pe
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
mai de elită - exil românesc, la Paris: Cristina Tuduri, „fosta bibliotecară a Regelui", Cristina Sturdza, Alexandru Ghika, Ciotori, fost „diplomat din umbră" al lui Titulescu (ulterior cooptat în Comitetul Național Român), Gheorghe Bumbești, Emil Ghilezan, Citta Davila, Ion Pangal, „mare maestru al francmasoneriei românești", Viorel Tilea etc. Precum și unele persoane din România: Victor Rădulescu Pogoneanu, Dinu Hiotti ș.a. (Un indice de nume ar fi fost foarte util cititorilor acestei lucrări.) Fără îndoială, în graba condeiului, am omis și noi alte nume
Un destin în exilul românesc - Neagu Djuvara by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14381_a_15706]
-
personalizat de discurs critic. Polemic prin atitudinea de disociere (principii, metode) cu critica impresionistă și estetismul formal, psihologizant (cazurile Dragomirescu, Lovinescu, Călinescu), studiul oferă și prilejul activării unor disponibilități ironice, procedând fie prin analogie (Gherea "Aducea în această operație bunăcredința maestrului potcovar care-și închipuia că cu aceleași instrumente cu care a potcovit caii împăratului poate lucra și coroana împărătesei"), fie prin cultivarea paradoxului, jocul între afirmație și negație, în formula unor silogisme punctate ca adevăruri critice. E în această formulare
Centenar Dimitrie Popovici - Receptarea lui Eminescu by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/14651_a_15976]
-
plini de poze cu diverse personalități și moșulețul ursuz care ne întâmpinase și pe noi. E, în mod clar, o afacere de familie. A unei familii care, pe lângă o rețetă de pizza, a moștenit, din tată-n fiu, și ursuzenia. Maestrul dirijor al întregii povești rămâne însă bunicul Baffetto (habar n-am dacă așa-l cheamă, da’ așa o să-l numesc). Se învârte, ciufut, prin pizzeria burdușită de clienți și face ordine. Din când în când, mai iese pe-afară și
The Pizza Nazi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21213_a_22538]
-
la fel de proasta cu lectură. Cu toții erau “angajați”, într-un fel sau altul, în marele proces al schimbărilor politice, economice și sociale și pe niciunul nu părea să-l tulbure divorțul de bibliotecă. Am hotarat atunci să o rup definitiv cu “maeștrii” mei. Dacă ei avuseseră timp să-i citească pe clasici sub dictatură, foarte bine. Modelul meu urma să fie al “omului nou”, al animalului de tranziție, care muncește zi-lumină pentru creșterea PIB-ului și pentru “schimbarea mentalităților”. În revoltă mea
Fără obligații by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82419_a_83744]
-
și consumandu-se total. Uneori este suficient și să-ți lase impresia de profunzimi nebănuite, de potențial infinit... Aici, în acest one-woman-show, Miriam Goldschimidt a “dat” exact cât a trebuit. A fost precum un instrument muzical, care, în mâna unui maestru, atinge atât note suave, delicate, în piano-pianissimo, cât și sunete puternice, în fortissimo. De aceea a și fost “completată” prezența ei în scenă de către instrumentistul de la hang. Nu doar pentru muzică live... E și o știință a dozajului. Uneori, ce
De ce? De ce? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82611_a_83936]
-
sunt pur si simplu spectatori. Cei mai mulți sunt fani. Așa că relația artist-public poate deveni agasanta pentru un outsider ca mine. S-a aplaudat prelung (minute!) după fiecare sceneta, până la punctul la care, plictisit, am vrut să mă ridic și să plec. Maestrul Puric a glumit cu publicul, s-a jucat cu el, s-a făcut că-l trimite acasă, apoi i-a mai cedat o scenă, două, trei, patru, cinci, șase... Nu e prima dată când îl văd jucându-se astfel, bălăcindu
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
multe poante și chiar scene întregi sunt reciclate din spectacole mai vechi. Singurul lucru nou în aceste două spectacole sunt implicațiile filosofice. Pentru că n-aș vrea să credeți că doar Peter Brook e-n stare de așa ceva. Nu, are și maestrul Puric câteva idei, puține, dar fixe, pe care le repeta cu obstinație la televizor, la conferințe, în cărțile domniei sale și, mai nou, în spectacole: înainte era bine, acum e rau și, desigur, nimic fără Dumnezeu. Dacă va continua astfel, spectacolele
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
-i în continuare charisma și măiestria în stăpânirea propriului corp, mi-am adus aminte de o anecdotă din “Warum warum”: în culisele unui teatru, pe o un afiș putea fi citit următorul îndemn: Vorbitul strict interzis. E un slogan care maestrului Puric i se potrivește de minune. @FITS2010 http://bucurenci.ro/2010/05/puricul-din-... RT @dragosbucurenci: Puricul din vis @FITS2010 http://bucurenci.ro/2010/05/puricul-din-... @dragosbucurenci filme must see la TIFF? @dragosbucurenci mai bine bei un espresso dublu și ai
Puricul din vis by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82610_a_83935]
-
a tinerilor. Cu acestea, bagajul de idei al activiștilor-îndrumători s-a cam epuizat, ei fiind mult mai aplicați în "vânătoarea de vrăjitoare", de care vorbeam, și unde limbajul lor invectivant și semidoct evolua și mai în voie. Se dovedeau mari maeștri în demolări, de astă dată fiind acuzat nu numai Rebreanu, dar și Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, G. Călinescu și încă alții, numiți doar în treacăt, precum Titu Maiorescu și E. Lovinescu. Miezul volumului Realitate
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
de Ionathan X. Uranus, revăzut finalmente în tandem cu Mark Abrams, sunt lămurite în Necrolog. Aici, Marcel Avramescu, fără mască auctorială, își dă arta literară pe față: "Auzit-ați, firește, de Ionathan X. Uranus. Eu eram. Umoristul absurdului, apologistul absurdului. Maestru de ceremonie al vorbelor goale și saltimbanc amețit de propria sfârlează. Ionathan X. Uranus era un ins a cărui mecanică interioară, în ciuda măștii de glumă sub care se cristalizează, izvora dintr-o experiență, în fond, tragică: din conștiința uscăciunii logicului
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
fragmente" din romanul său fluviu Oameni provizorii. Printre acestea din urmă "Munci și socoteli", cel citit de Dan Faur la "Sburătorul" (22 sept. 1935) și mult prețuit de amfitrion. "Faur, revelație, talent: rom. Oameni provizorii. Un talent nou", va nota maestrul Lovinescu în Agende literare. Publicarea în "Viața românească" (an XXVII, nr. 11-12, p. 18-20) a fragmentului - datorată în bună măsură aprecierii lovinesciene - a constituit un prim-pas în cunoașterea de către iubitorii de literatură a lui Dan Faur. Acum, după peste
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
tatăl Dnei Zoe Petre. Nu i-ar putea aplica autorului prefeței același infamant epitet? Exemplific: "Marele prestigiu de care se bucură de multă vreme și pe drept cuvânt Mircea Eliade... O metodologie științifică severă și bine articulată...operă magistrală... mari maeștri ai antropologiei culturale" (p. 5)... "Prin bogăția informației, ca și prin logica argumentării sale, lucrarea de față (De la Zalmoxe la Gengis-Han) apreciată încă din momentul apariției sale trebuie să fie considerată drept cea mai importantă contribuție la elucidarea problemei originii
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
prima traducere. Nu știm pe ce cale au parvenit în țară aceste informații, deoarece fratele traducătorului, criticul și istoricul literar Cavit Yamaç, comunica vestea autorului doar la 5 noiembrie 1942, prin următoarea scrisoare aflată în arhiva Liviu Rebreanu de la Academia Română: ,Maestre, Vă scriu în timpurile acestea atât de cețoase pentru omenire, din cetatea celor șapte coline, trimițându-vă alăturat o carte care se intitulează Asilmișlar Ormani și care în limba turcă înseamnă Pădurea spânzuraților. Este traducerea în limba turcă a prețiosului
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
cinism la mijloc, ci doar o fascinație îndurerată: , Cînd era în culmea funcționării, mașina cea admirabilă s-a stricat: regulatorul, care avea de la început în aliajul său un punt țicnit, s-a frînt în toiul mișcării: Ťorganele erau sfărîmate și maestrul nebunť!". Finalmente, ,moartea - ea a desăvîrșit opera nebuniei". Insulară în mijloc unor ironii care glisează ușor în gravitate, afirmația referitoare la armonie sugerează măcar existența și-n lume, nu numai în operă, a unei rigori de ordin ,subtextual". O astfel
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
apreciază ca ,nostime schițele înfățișate de Vasile A. Urechia - fiul lui Alceu - drept aparținînd lui I.L. Caragiale". Dar ,o analiză la text conduce către paternitatea mai degrabă a lui Alceu Urechia", întrucît ,nici una din povestiri nu se ridică la clasicitatea maestrului, dar tinde să-i semene"; ,nerămînînd loc pentru o analiză grafologică, aceea stilistică infirmă autenticitatea caragialiană". Subscriu fără ezitări, minus ipoteza privitoare la ,paternitatea mai degrabă a lui Alceu Urechia", pentru motive ce vor reieși în continuare. Cei care l-
Caragiale și vițelul turbat by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11097_a_12422]
-
il naufragar m'é dolce in questo mareť (Ťși-mi e drag să naufragiez în această mareť), marea poetului din Recanati fiind, nu Adriatica, ci o imensitate de amintiri... Mazilescu refuză sec metafora doar frumoasă; el aruncă undeva o comparație de maestru, în treacăt: Ťanotimp incisiv ca un lătratť. Găsesc în ea o finețe aparte, de vreme ce și asociațiile aparent involuntare au fost premeditate. în loc de Ťincisivť, poetul ar fi putut opta pentru alt adjectiv cu un sens asemănător, dar prin incisiv el forțează
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]