659 matches
-
scoțând în evidență personalități care, nu întotdeauna cu vorbe multe, mi-au marcat devenirea în mod decisiv. Am o structură care a știut să asculte și să înregistreze, să acumuleze, până la izbucnirea proprie. Izbucnire care s-a produs numai atunci când magma acumulată era imposibil să mai fie ținută sub control și încarcerată în cotloanele sufletului. Cum am spus, în facultate începusem să scriu eseuri și cronici de teatru în revista facultății, Ex Ponto, coordonată de Marin Mincu, asistentul lui Cornel Regman
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
mai bine zis a sistemului său! Deși mulți comentatori i-l refuză, acest „sistem”, În sensul În care l-au avut și „practicat” marii săi Înaintași ai filosofiei romantice germane, Nietzsche are cu adevărat un „sistem”, cred eu, deoarece Întreaga „magmă” a scrierilor și ideilor sale se adună, se concentrează, se rotește magnetic, halucinant-magnetic, În jurul câtorva teme și mai ales În jurul uneia singure, Der Wille zur Macht, pe care Heidegger Încearcă cu multă acribie, instinct „poetic”, aș zice, să-l discearnă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
unei scene, la confortul sălii special amenajate, în schimbul contopirii cu natura, al complicității intime cu elementele primordiale. Dansul evocă geneza, nașterea unei lumi noi și moartea celei vechi, înțepenite în ritualuri hieratice, prăfuite, paralizată de prejudecăți și constrângeri absurde. O magmă originară, în care oamenii se resorb în vederea unei replămădiri de mult prevestite. Un ciclu al evoluției se încheie, începe altul, în angoasa necunoscutului. Aceasta pare să fie noima învolburării spasmodice a celor douăzeci de corpuri tinere, judecând după „mizanscenele” construite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o dată, hrănit poate excesiv cu textele clasice și romantice, cred în Individ, scris cu majusculă și, prin romanele mele apărute sub comuniști, am luptat, indirect, cu armele metaforei și ale epicii romanești, în sprijinul „acestuia”, îngrozit, dar nu disperat de magma și torentele materialist-vulgare abătute asupra societății românești și a valorilor ei, invocându-i pe aproape interzișii Nietzsche, Dostoievski, Unamuno, Th. Mann și alți câțiva, preoți ai nobleței și ai rolului prometeic al individului în istoria faptică, dar și în cea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Dar... m-a apărat, poate, de „chinurile nefericirii” - care, bine „pozate”, fac bine și întregesc, uneori, chipul artistului pentru „lumea din afară”! - o anume inconștiență, în tinerețe, ca și vitalitatea mea, ce pe nu puțini i-a deconcertat - ca o magmă energetică ce-și depășește, uneori, marginile! -, dar care m-a ajutat, m-a sprijinit, în țară și în străinătate, să înfrunt cu un anume calm obtuzitatea sau indiferența contemporanilor. Aveau și ei „dreptatea lor”, o aveam și eu pe a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de la sfârșitul anilor ’40 și apoi întreg deceniul șase, iar cele câteva apariții notabile, în proză mai ales, în acel timp Bietul Ioanide, Moromeții, Cronică de familie, ca și poezia tânărului Labiș, au fost iute și aproape total înecate în magma naturalist-joasă și propagandistică a ceea ce s-a numit „realismul socialist”. (Bietul Ioanide chiar atacat de presa literară și de partid și retras de pe piață!Ă Și, fapt notabil, cei care „s-au adaptat” cel mai bine au fost scriitorii mediocri
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
corpuri străine ce-o Încurcă. Iar ceea ce nu poate face ea, o face natura neanimată. Un exemplu e reînnoirea permanentă a scoarței Terrei; Încet, dar sigur, pentru că natura se grăbește Încet. Fiecare placă ce alcătuiește scoarța se deplasează, Împinsă de magma ce se solidifică la un capăt și dispare, la celălalt capăt, pe sub placa vecină, topindu-se apoi În magma de dedesubt. Petrecându-se Încet, și mai ales sub oceane, această primenire nu e vizibilă, dar există. La temperaturile de până la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
permanentă a scoarței Terrei; Încet, dar sigur, pentru că natura se grăbește Încet. Fiecare placă ce alcătuiește scoarța se deplasează, Împinsă de magma ce se solidifică la un capăt și dispare, la celălalt capăt, pe sub placa vecină, topindu-se apoi În magma de dedesubt. Petrecându-se Încet, și mai ales sub oceane, această primenire nu e vizibilă, dar există. La temperaturile de până la 3.000 0C ale magmei nu pot exista compuși chimici, ci doar atomi, ionizați chiar. Deci, tot ceea ce ajunge
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un capăt și dispare, la celălalt capăt, pe sub placa vecină, topindu-se apoi În magma de dedesubt. Petrecându-se Încet, și mai ales sub oceane, această primenire nu e vizibilă, dar există. La temperaturile de până la 3.000 0C ale magmei nu pot exista compuși chimici, ci doar atomi, ionizați chiar. Deci, tot ceea ce ajunge acolo este distrus. Și astfel, natura reciclează orice deșeu care ar putea apare. Dar de unde deșeuri, atâta vreme cât procesele naturale sunt ciclice? Dar, chiar or fi? Sau
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
trebuie să ia măsuri; adică, carbonul fixat și izolat să participe la un alt ciclu, evident mai larg. Și o face pe mai multe căi. Una e Însăși acea primenire a scoarței de care aminteam mai Înainte, care introduce În magmă scoarța veche, cu zăcăminte cu tot. Sub formă de bioxid de carbon, carbonul va ieși În atmosferă prin vulcani, dar mai puțin decât a intrat, căci parte din el va da altceva decât bioxid de carbon, carburi de pildă; n
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
cu bioxidul de carbon Înzecit, deci ostil Vieții În forma sa actuală. Deci și contribuția omului la circuitul carbonului trebuie să fie limitată. Tot natura are grijă de asta: există zăcăminte care vor scăpa mereu căutărilor omului, sfârșind cândva În magmă... Și am mai putea considera un circuit, Încă mai larg, al aceluiași carbon, ca și al altor elemente, la nivel cosmic: gaze, precum bioxid de carbon sau metan, părăsesc În mod constant atmosfera; dar Pământul e, tot În acest timp
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
condițiile Terrei, poate exista majoritar doar În stare lichidă și trebuie să umple ceva. Paranteză: ghețurile reprezintă doar ceva peste 2% din total. Și, căutând, pe măsura colmatării mării, ceva de umplut, apa dezechilibrează presiunea exercitată de greutatea scoarței asupra magmei de dedesubt, magmă care va țâșni la suprafață undeva, creând noi munți, altceva de ros; căci, dacă am compara planeta cu un măr, scoarța e ceva mai groasă decât coaja fructului. Una peste alta, energia solară menține o stare entropică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
exista majoritar doar În stare lichidă și trebuie să umple ceva. Paranteză: ghețurile reprezintă doar ceva peste 2% din total. Și, căutând, pe măsura colmatării mării, ceva de umplut, apa dezechilibrează presiunea exercitată de greutatea scoarței asupra magmei de dedesubt, magmă care va țâșni la suprafață undeva, creând noi munți, altceva de ros; căci, dacă am compara planeta cu un măr, scoarța e ceva mai groasă decât coaja fructului. Una peste alta, energia solară menține o stare entropică cel puțin aparent
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai aproape de noi, formarea Terrei. Ei bine, starea inițială a planetei a fost negentropică. Adică, un mediu reducător, fără fir de oxigen În atmosferă și un relief cumplit de accidentat. Elementele filosofice erau separate, creând antiteze: Apa, Aerul, Focul - adică magma - și Pământul - pe atunci stânca - stăpâneau zone bine diferențiate ale planetei. Dar Viața, nonbiologică Încă, a planetei, Întreținută de forța motoare de care abia am amintit, a purces deîndată la entropizare, adică la nivelare, În special la nivel fizic și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să borăști din mersul autobuzului, cum a făcut atunci Pif pe la Kogălniceanu. Toate, secreții cu care împroști lumea. Faci ceva pe ea. Lumea nu e altceva decât un amestec impur și tu contribui la amestecul ăsta impur. Un amalgam, o magmă informă, din care speri ca la un moment dat să ia naștere ceva mai bun. De-aia în lumea asta e nevoie de coerență. De-aia nu mă recunosc în literatura care se scrie. Am fost la un singur cenaclu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Bloomwood te învață cum să ai grijă de banii tăi, ale cărui drepturi de proprietate intelectuală îi sunt cedate prin prezentul document. (d) Încredințez și las moștenire prietenului meu DANNY KOVITZ toate exemplarele mele ale VOGUE-lui britanic, ++lampa mea cu magmă, jacheta mea de blugi făcută la comandă și storcătorul meu de fructe. (e) Încredințez și las moștenire prietenei mele ERIN GAYLER puloverul meu de cașmir Tse, rochia mea de seară Donna Karan, toate rochiile mele Betsy Johnson și elasticele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
contrazic etosul unei societăți și implicit al unei literaturi „naționale”, adică profund identitare, prin faptul că deformează până la grotesc și abnorm exempla- ritatea unui profil identitar. Istoricul literar relevă în operă un „fond latent”, un nucleu proteic din a cărui magmă se întrupează toate alcătuirile posibile, toți interpretanții gata să explodeze într-o polisemie derutantă. „Acest fond latent, gata să iasă la suprafață și să se coloreze mereu altfel, în funcție de context, este unul dintre secretele capodoperei.” Este de presupus că aceste
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
toate alcătuirile posibile, toți interpretanții gata să explodeze într-o polisemie derutantă. „Acest fond latent, gata să iasă la suprafață și să se coloreze mereu altfel, în funcție de context, este unul dintre secretele capodoperei.” Este de presupus că aceste latențe, această magmă matri- cială conțin virtualitățile care prezidează și la configurarea unui complex identitar metabolizat în substanța operei. Receptat adesea prin contrast cu celălalt „mare clasic”, Mihai Eminescu, Caragiale întruchipa masca veselă a co - mediei, cum celălalt aducea în scenă gravitatea tragediei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
că vin copii din mahala să fumeze când fug de la școală și nici nu se putea să nu ia foc într-o zi câmpul plin de tot felul de resturi. Acum câmpul a devenit nisipos, cenușa aglutinându-se într-o magmă care, de la an la an, s-a prefăcut într-o coajă. Abia câțiva spini, săraci, uscați, țepoși... singurul semn de viață. Și vântul... vântul care se zbenguie, când ușor ca o boare, când vijelios, încercând să smulgă din această crustă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ochii lui strălucind o lacrimă; poate prima lacrimă de căință din viața sa». Capitolul XIX E nevoie de un conciliu ecumenic Reînnoirea sau pieirea! Pentru noi, spectatori îndepărtați în timp, e uimitor să vezi ieșind un «preot veronez» umil din magma efervescentă a ideilor și a proiectelor inovatoare, ce se dezlănțuie din crăpăturile deschise în crusta dura, sedimentată în secole de liniștire spirituală a Bisericii Catolice. După două războaie mondiale barbare, Biserica, Trupul mistic al lui Cristos, strânsă de mușcătura nazismului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pe care, ici și colo, căsca gura niște peșteri, adăposturi excelente pentru tunurile austriece care își trăgeau salva și retrăgeau imediat în carapacea lor de piatră, fără să poată fi reduse la tăcere. Lopata era un instrument inutil în această magmă de pietriș, iar parapetele șanțurilor erau făcute doar din saci umpluți cu pămînt, aduși de departe, prin cîmp deschis și cu ocoluri, pînă în prima linie. În plus, explozia șrapnelelor în acest sol stîncos le dubla efectul ucigător, prin aruncarea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
încadrat permanent reprezentările identitare și legătura dintre trecutul memorat și necesitățile de autolegitimare ale comunității sau ale individului. Constatarea cu privire la funcția istorică a imaginarului, de releu și de arhivă identitară, poate fi punctul de plecare pentru o sondare adâncă în magma vocabularului, în căutarea "genealogiilor" cuvântului, a semelor care au migrat în timp de la o noțiune la o alta învecinată, pentru a-i întări sensul în raport cu formele lingvistice uzuale și cu familia ei lexicală, cu simbolurile generate, dar și cu referințele
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
discurs identitar) la funcția de simbolizare (în interiorul procesului de memorare a experienței colective). În plus, una din constatările revelatorii la care conduce acest parcurs este că semnificația cuvântului nu dispare odată cu obiectul de referință, iar semele nu se pierd în magma vocabularului. Faptul în sine, și anume că simbolismul noțiunii era puternic ancorat în spiritualitatea utilizatorilor (romani), este susținut de menținerea și acomodarea lui la schimbarea de paradigmă declanșată în anul 330. Reflexul de ritualizare pe care îl are gândirea socială
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
întoarcerii acasă, confruntarea cu „blestematele chestiuni”, evoluția de la marxismul ortodox la poporanism, în aprigă dispută cu diverși ideologi, lupta dintre conștiința sa morală și „lut”. Stă, de asemenea, în puterea de a da relief aparte sutelor de figuri antrenate în magma efervescentă a narațiunii: reprezentanți ai autorităților, surghiuniți de cele mai diverse soiuri, siberieni get-buget ori coloniști de toate națiile, mai fiecare cu o „poveste” a sa, tragică sau grotescă, stranie sau absurdă. În sfârșit, stă într-un progres notabil al
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
echipe de personaje ale literaturii, Harap-Alb se află în mijlocul unui turn - viu și mișcător - al prieteniei. Considerat pe drept cuvânt unul dintre cei mai mari scriitori ai literaturii române culte din toate timpurile, C. nu poate fi totuși smuls din magma folclorică din care s-a ivit. Două mari atitudini pot fi observate în legătură cu problema relației dintre opera lui C. și folclor. Una tinde să-l dezlipească, să-l rupă cu totul pe scriitor de magma originară; cealaltă - să-l confunde
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]