706 matches
-
ce duce spre Ploiești, ne întâmpină păduri înverzite, localități cu case cochete, livezi cu pomi înfloriți, șiruri de mașini și biciclete care se îndreaptă spre capitală. Reporterii de la TVR schimbă câteva vorbe cu fiecare dintre noi, înregistrează pe bandă de magnetofon și filmează până dincolo de Ploiești, apoi luându-și rămas bun de la pelerini coboară din mașină. Atmosfera dintre pelerini devine din ce în ce mai deschisă, mai degajată și mai cordială. Fiecare încearcă să intre în vorbă cu vecinii săi și astfel se înfiripă între
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
voioșie dobândită onest, prin bună dispoziție, dar încă mai mult furată. Ploșnițele care ne făceau să râdem chiar existau în apartamentul în care ne întâlneam,căci tot ce vorbeam între noi, Securitatea auzea și ea și înregistra pe bandă de magnetofon 1. Iar la un moment dat - când tu de mult uitaseși de contribuția ta și a celorlalți la discuția de-atunci -, la al nu mai știu câtelea interogatoriu, anchetatorii își luau îndărăt acel răstimp de voioșie furată de sub nasul lor
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
un elefant solitar eșuat degeaba în limburile lumii occidentale. Farmecul discret și nostalgic al acestei lumi își găsește explicația în timpul care avansează nemilos sau în faptul că ascultam melodii "noi" de Genesis, piratate în Germania Federală, pe benzi vechi de magnetofon? Rezistam oare griului comunist din jur ? Tot atâtea lucruri la care nu pot da un răspuns coerent. Oricum, nu prea cred că-i interesează pe helveți aceste frământări post-nostalgice-comuniste. 5 septembrie 2003 La cumpărături în Franța vecină, Saint-Julien-en-Genevois îmi place
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cutezător nu până în pânzele albe, ci mai departe, până în infern, devine fapt difuzat la radio: în Statele Unite, institutele judiciare lucrează la definitivarea unui sistem pentru înregistrarea și fișarea vocilor omenești. Cazierele vor avea pe lângă amprentele digitale și o bandă de magnetofon cu amprentele vocale ale cetățeanului respectiv. Ce va fi înscris pe bandă, pe frunte-ți va fi scris. Încât bandiții vor trebui să se înțeleagă numai din ochi. Spărgătorii vor avea nevoie nu numai de mănuși, ci și de lacăt
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
consecințele de rigoare. Cei din baterie erau la curent cu realizările mele pe plan tehnic, ei aveau obiceiul să mă descoase, eu să le răspund și l-a un moment dat maiorul mi-a dat două zile permisie să aduc magnetofonul pe care pretindeam că-l construisem. M-am întors cu acesta, era alimentat la acumulatori, îl reîncărcam la priză, l-au văzut toți și până la următoarea permisie, când l-am dus acasă, îl scoteam și mai ascultam muzică, așa cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
se încheiase! Cap. 3 Perioada ,,Tehnoton” M-am întors din armată în noiembrie 1974, iar în decembrie m-am înscris la „Tehnoton” la un concurs pentru cursuri de scurtă durată (1 an) în meseria montator depanator radio-tv. Deja construisem câteva magnetofoane și trăiam cu impresia din filmele americane acolo unde dacă erai capabil, puteai să avansezi în domeniul respectiv. M-am prezentat la directorul Păvăleanu și i-am arătat ultima variantă a magnetofonului pe care îl construisem. Acesta formal m-a
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
în meseria montator depanator radio-tv. Deja construisem câteva magnetofoane și trăiam cu impresia din filmele americane acolo unde dacă erai capabil, puteai să avansezi în domeniul respectiv. M-am prezentat la directorul Păvăleanu și i-am arătat ultima variantă a magnetofonului pe care îl construisem. Acesta formal m-a apreciat și mi-a dat un loc pe la proiectare unde să construiesc un prototip. M-am apucat de lucru și încet-încet partea mecanică a început să se contureze. Dar când am solicitat
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
pentru așa ceva. Atunci am început să înțeleg că totul nu era decât un bluf, îmi dăduseră un loc ca să fiu ocupat, să nu-i mai deranjez, dar când tovarășii au văzut că se conturează ceva, atunci cineva a spus : destul! Magnetofon miniaturel prezentat conducerii Tehnoton. Cum să vină un ,,nimeni” să le facă lor magnetofoane, erau acolo o mulțime de ingineri hârșiți care nu veneau cu idei ci făceau doar ce li se cerea, iar mai departe pierdeau timpul în stil
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
îmi dăduseră un loc ca să fiu ocupat, să nu-i mai deranjez, dar când tovarășii au văzut că se conturează ceva, atunci cineva a spus : destul! Magnetofon miniaturel prezentat conducerii Tehnoton. Cum să vină un ,,nimeni” să le facă lor magnetofoane, erau acolo o mulțime de ingineri hârșiți care nu veneau cu idei ci făceau doar ce li se cerea, iar mai departe pierdeau timpul în stil socialist și beau cafele. Am mai încercat să fac un dispozitiv tip inovație, toată lumea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cel de modelism. În această ambianță propice dezvoltării tinerelor talente, un inginer, Biță, dădea săptămînal, seara, ceea ce se numea o „audiție muzicală“. Tipul era dotat, avea rude în străinătate, o groază de discuri și o bibliotecă întreagă cu benzi de magnetofon. Se asculta „muzică bună“, adică : Jethro Tull, Pynk Floyd, Santana, Van der Graaf Generator, Deep Purple, Robert Fripp, Emerson, Lake & Palmer, Led Zeppelin, Rush, Black Sabbath, Jimi Hendrix etc. etc. Din cînd în cînd, fără să zică ce pune, Biță
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cu pereții tapetați cu un material special, care avea rolul de izolator fonic. Un perete avea un geam mare din sticlă, după care se vedeau alte două persoane, care se uitau la noi, și aveau pe masă o grămadă de magnetofoane profesioniste, căci pe vremea acea nu existau alte scule mai performante, poate vreun casetofon, dar acelea încă nu erau folosite pentru așa ceva, din ceea ce știu eu. În mijlocul încăperii era doar o masă goală, cu două scaune de-o parte și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
l-a reprezentat teatrul popular din Moldova. Prin anchete directe și intermediari (învățători, profesori, elevi, studenți, funcționari) a adunat peste 1600 de texte de teatru popular provenind din toate microzonele provinciei, dintre care o treime sunt imprimate pe bandă de magnetofon. Pe baza acestora prof. dr. Vasile Adăscăliței a fondat Arhiva Seminarului Folcloric al Facultății de Litere de la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iași și a coordonat Buletinul Societății studenților folcloriști din România. În calitate de cadru didactic universitar s-a afirmat constant
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
în nr. 48/ 13 mai 1972, p. 5). Găsește că metoda cea mai bună de comportament este „asolamentul” (termen adaptat de el ad-hoc), prin care înțelege „alternarea activităților intelectuale, prin folosirea albumului de pictură, a discului ori a benzii de magnetofon”. După cum se vede, ultimele ieșite din uz, dar având substituenți pe masura erei electronice. În Bugetul timp (nr. 49/ 20 mai 1972, p. 5), pledează pentru utilizarea cea mai potrivită a timpului pentru lectură, făcând apel erudit la exemple precum
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mă întîlnesc cu inginerul Florea, care îmi întinde, ca întotdeauna, o mînă prietenească. Salut, dom' Mihai! Vă salut, domnule Florea! Cel de săptămîna viitoare, anunțat la Radio-Iași, ești mata? Eu. Atunci, o înregistrez. Le am pe toate. Cînd îți iei magnetofon, ți le înregistrezi, să-ți faci o fonotecă. Da, surîd eu. Dimineață, începe domnul Florea, eram în mașină cu doamna Teona, de la Serviciul plan, cred că o știi; ea te știe. S-a întrebat tot drumul ce cauți în centru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi spun, ar fi mai bine: am și băutură... Probabil vodcă rusească. Sau ți-ai schimbat gusturile? Ce-ai prefera? Coniac. Și whisky dacă vrei. Cu gheață? întreb. Cuburi de la congelator, îmi răspunde. Sifon ? Autosifon. Și apă minerală "Borsec". Muzică? Magnetofon stereo. Acasă, zic, am un fotoliu foarte comod. Am și eu mai multe... Două le-am văzut: sînt de răchită împletită, pe marginea piscinei. Jaluzelele erau ridicate... Deseară, vor fi lăsate... La mine acasă, cînd vreau să fie întuneric, acopăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
decembrie. În timpul discursului rostit de Ceaușescu la mitingul din fața C.C.-ului se aud brusc țipete de femei, răpăit de gloanțe și scrâșnete de tancuri. Ce se întâmplase? La mitingurile lui Ceaușescu, de regulă, echipa de sonorizare utiliza o bandă de magnetofon cu urale, aplauze și lozinci, amplificate prin stații în întreaga zonă. Pe 21 decembrie, o echipă instalată în podul Ateneului s-a cuplat la rețeaua de amplificare a Pieții Palatului și, în plină cuvântare a lui Ceaușescu, a introdus în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
engleză, ceea ce însemna să vin la minister de trei ori pe săptămână cu o oră mai devreme și împreuna cu doamna mea ciripeam în cămăruța noastră din Balta Alba în limba lui Shakespeare și ne distram amândoi, ascultând banda de magnetofon cu lecții, ce frumoasă e limba asta și ce straniu suna când o vorbeam noi, mai ales eu, cu un accent de care n-am scăpat toată viața, de indian, pakistanez sau arab. 1971, februarie Pe Unter den Linden De când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Mama și sora tremurau de emoție să-și vadă nepoata, pentru care erau cu daruri în mâini și cu lacrimi în ochi, la poarta curții casei parohiale. M-a întâmpinat același Gheorghe Miron și, nepăsător, indiferent ca o bandă de magnetofon mi-a spus că Cristina nu este acasă, și mi-a închis ușa în nas. Mi s-au întunecat ochii, mi s-a încețoșat mintea, mi-au înțepenit picioarele. Nu știu ce i-am spus mamei care aștepta la poartă. Nu știu cum arătam
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru spectacole, film și alte activități. La primul bal am adus muzicanții dintr-un sat învecinat. Ne-au cerut o mulțime de bani, erau bețivi și obraznici și făceau pauze lungi. La următorul bal am folosit stația de amplificare și magnetofonul achiziționate prin grija fostului director de cămin. Eu o făceam pe DJ ul, iar contabila, ajutată de operatorul de film, rupea biletele și încasa banii. Acum când muzica nu ne mai costa nimic, suma câștigată era mai mult decât mulțumitoare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
plecat spre oraș, alții au rămas să petreacă la restaurantul din centrul comunei, unde tocmai se adusese șampanie. Cei mai mulți au încins horele la bal, care se întindeau din cămin până în centrul comunei la restaurant. La căminul cultural a fost montat magnetofonul și stația de amplificare, iar în centru cânta fanfara. Petrecerea a continuat până noaptea târziu. Tot ce s-a petrecut în acea zi a confirmat vorba poetului, care spune că: „Românul nu vrea câmpuri fără flori/ Zile lungi și triste
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
întreagă ale celor doi, Nicolae și Elena Ceaușescu. „Partidul, Ceaușescu, Ro-mâ-ni aaa/ Poporul, Ceaușescu, Ro-mâ-ni-aaaa” sau „Trăim de-ce-nii de împliniri mărețe/ Trăim de-ce nii de muncă și avânt/ Trăim decenii de vis și 179 frumusețe”. În cap aveam un magnetofon. Uneori mă urmăreau enervant aceste refrene. Ele îmi spălau creierul. Săptămâna asta ne va vizita șeful statului. Vine la noi în comună?, l-am întrebat mirată pe instructorul care tocmai intrase în birou. Nu se știe unde va veni. Poate
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Mama și sora tremurau de emoție să-și vadă nepoata, pentru care erau cu daruri în mâini și cu lacrimi în ochi, la poarta curții casei parohiale. M-a întâmpinat același Gheorghe Miron și, nepăsător, indiferent ca o bandă de magnetofon mi-a spus că Cristina nu este acasă, și mi-a închis ușa în nas. Mi s-au întunecat ochii, mi s-a încețoșat mintea, mi-au înțepenit picioarele. Nu știu ce i-am spus mamei care aștepta la poartă. Nu știu cum arătam
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
prag al vîrstei; primul a fost Aristotel Mitrea, un ins remarcabil doar prin regularitatea cu care-și ținea curele de vegetarian. După cuvîntul lui Calimandric, care a vorbit de astă dată fără obișnuita fițuică în față, am ascultat banda de magnetofon pe care fuseseră înregistrați, la București, Radu Cârneci și Iulian Antonescu. Mi-a plăcut evocarea istoricului, și mai ales imaginea înaintării printr-o Veneție închipuită a „oamenilor începutului de drum” din cultura băcăuană. Mirajul lor... Nota neplăcută a unor asemenea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Stalin!”, actrița le spunea: „Aveți grijă de tovarășul copil!” Discuția a pornit de la titlul unui serial radiofonic difuzat de BBC, Tovarășul tata, un fel de 1984 al lui Orwell, descompus în scheciuri și glume asortate cu rîsete pe bandă de magnetofon. Autorii își închipuie că, în 1999, Londra se va numi Londongrad, iar Anglia Republica Sovietică Socialistă Marea Britanie. O familie londongrădeană vrea să-i facă un cadou bunicii, de ziua ei de naștere. Cumpără o găină, pe care imediat o pierde
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
intenționată. Trebuie cultivată. Apoi nu sunt corespondenți ai ziarelor din Capitală și Iași În Flt. sau Suceava? Trebuie să-i invitați, să vadă ce ați realizat și să-i rugați să publice cele văzute. Planul D-voastră cu fonotecă, radio, magnetofon etc. e foarte bun și-l cred chiar realizabil. O serbare În Grădina publică (bătaie cu flori etc.) În folosul Muzeului n-ar fi posibilă? Eu am reparat liceul „N. Gane” după primul război mondial - care fusese transformat În spital
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]