KorAP: Find »[drukola/base=maior & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...218 >

5,446 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

O locomotivă șuieră afară și se deplasă, huruind Încet, pe linia de manevră. Zăpada șoptea la ferestre. Era conștient de tresele lungi de pe haina lui și de gaura din mănușa doctorului Czinner. — Ar fi cu totul neregulamentar, Îi dădea Înainte maiorul Petkovici În timp ce cu o mână bâjbâia absent pe sub masă ca să-și găsească câinele, pe care-l trase de urechi. — Am luat notă de protestul dumneavoastră, spuse colonelul Hartep și apoi i se adresă doctorului Czinner. — Știți la fel de bine ca și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
grăbită, plină și prostească timp de zece ani, după care Își trag un glonț În cap. Și totuși sunteți plătiți să apărați singurul sistem care protejează oamenii ca el. Vârâți plevușca În Închisori, dar hoții cei mari trăiesc În palate. Maiorul Petkovici zise: — Ceea ce spune arestatul nu are nici o relevanță asupra cazului. E un discurs politic. — Lasă-l să continue. Colonelul Hartep Își acoperi fața cu mâna și Închise ochii. Dr. Czinner se gândi că simulează că doarme pentru a-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
interesul. Doctorului Czinner Îi pierea individualitatea dată de mănușile gri de lână și de gaura de la degetul mare. Devenise un orator pe butoi, atât și nimic mai mult. Își consultă ceasul și spuse: Cred că v-am acordat destul timp. Maiorul Petkovici murmură ceva cu buzele strânse și, devenind nervos fără veste, Îi dădu câinelui un șut Între coaste și spuse: — Marș afară! Totdeauna pretinzi să ți se acorde atenție. Căpitanul Alexici se trezi și spuse pe un ton de mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
că șeful de gară lipsea: era la Belgrad. Myatt Își ținu În frâu nerăbdarea. Omul era evident bine intenționat. Tovarășul lui scuipă ca să-și arate disprețul și murmură printre dinți ceva despre evrei. Unde pot cere câteva informații? — Este domnul maior, spuse omul cu Îndoială. Sau funcționarul de la biroul șefului de gară. — Nu puteți vorbi cu maiorul. E la cazarmă, spuse celălalt soldat. Myatt, fără să se gândească, se dădu mai aproape de ușă: auzise Înăuntru un murmur slab de voci. Soldatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
evident bine intenționat. Tovarășul lui scuipă ca să-și arate disprețul și murmură printre dinți ceva despre evrei. Unde pot cere câteva informații? — Este domnul maior, spuse omul cu Îndoială. Sau funcționarul de la biroul șefului de gară. — Nu puteți vorbi cu maiorul. E la cazarmă, spuse celălalt soldat. Myatt, fără să se gândească, se dădu mai aproape de ușă: auzise Înăuntru un murmur slab de voci. Soldatul cel ursuz deveni brusc nervos și brutal. Bătu cu patul armei la picioarele lui Myatt: — Pleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
cranț, cranț, cranț. Un șurubel ieși și se auzi un clinchet ca de ac căzut pe podea. Nu, spuse Czinner. Tovarășului tău s-ar putea să nu-i placă asta. — S-a dus până În oraș, la cazarmă, ca să vorbească cu maiorul. Este pe-aici un străin care pune tot felul de Întrebări. Crede că e ceva În neregulă. — Un străin? Întrebă dr. Czinner și gura i se uscă din cauza speranței. A plecat? — Tocmai s-a Întors la mașină, mai la vale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
spate cu șfichiuiri scurte de nerăbdare. Brusc, În timp ce soldatul trăgea ultimul sac de la gura grotei, fețele lor aproape că se atinseră și clipa aceea a fost ca o Întreagă discuție cu un om liniștit. Când văzu că doctorul nu mișca, maiorul Petkovici traversă magazia și puse lumina lanternei direct pe fața aceea moartă. Mustățile lungi, palide În lumină, și ochii deschiși reflectară lumina ca plăcuțele indicatoare. Maiorul Îi Întinse soldatului revolverul. Buna dispoziție, urmele fericirii simple, care rămăseseră cumva pe sub fațada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ca o Întreagă discuție cu un om liniștit. Când văzu că doctorul nu mișca, maiorul Petkovici traversă magazia și puse lumina lanternei direct pe fața aceea moartă. Mustățile lungi, palide În lumină, și ochii deschiși reflectară lumina ca plăcuțele indicatoare. Maiorul Îi Întinse soldatului revolverul. Buna dispoziție, urmele fericirii simple, care rămăseseră cumva pe sub fațada umilinței, căzură. Era ca și cum toate planșeele unei clădiri ar fi căzut, lăsând pereții În picioare. Era Îngrozit, mut și Încremenit, iar revolverul rămase nemișcat În palma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Îi Întinse soldatului revolverul. Buna dispoziție, urmele fericirii simple, care rămăseseră cumva pe sub fațada umilinței, căzură. Era ca și cum toate planșeele unei clădiri ar fi căzut, lăsând pereții În picioare. Era Îngrozit, mut și Încremenit, iar revolverul rămase nemișcat În palma maiorului. Maiorul Petkovici nu-și ieși din fire. Îl privi pe celălalt curios și hotărât prin pince-nez-ul său de aur. Avea toate trăirile specifice cazarmei În degetul mic. Pe lângă cărțile ferfenițite de strategie gemană, pe rafturi se mai afla o mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Întinse soldatului revolverul. Buna dispoziție, urmele fericirii simple, care rămăseseră cumva pe sub fațada umilinței, căzură. Era ca și cum toate planșeele unei clădiri ar fi căzut, lăsând pereții În picioare. Era Îngrozit, mut și Încremenit, iar revolverul rămase nemișcat În palma maiorului. Maiorul Petkovici nu-și ieși din fire. Îl privi pe celălalt curios și hotărât prin pince-nez-ul său de aur. Avea toate trăirile specifice cazarmei În degetul mic. Pe lângă cărțile ferfenițite de strategie gemană, pe rafturi se mai afla o mică serie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

legendei geniului poetic din Amzei. De N.S. s-au agățat ciorchine critici, poeți, prozatori care vedeau că el are o relație privilegiată cu stăpânirea comunisto-securistă. Cel mai adesea am dat peste versurile lui Stănescu recitate din memorie de culturnici și maiori de cenaclu. Tot felul de milițieni și cadriști se mândreau cu dedicațiile maestrului. Din păcate, am întâlnit și întâlnesc și oameni serioși, cu creier și bun-simț, care se încăpățânează să-l considere un poet mai mare decât este. Nu știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

juca fantastic și-l cucerise pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț) și care-l obliga să stea cu burta pe carte (unde, mă rog, nu dribla și nu trăgea prea grozav). Într-a cincea, când el era maior și sever, noi îi ziceam Agop, iar lui Troc, pe care-l chema Silviu, îi mai spuneam Oagăru. Troc locuia la scara A, la etajul unu, și învăța la I. Tot în C37, tot pe scara A, dar la trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

din umbra pomilor. Dincolo de livadă, grădina se pierdea Într-un fel de cîmp, străjuit de un rîuleț ce forma un iaz murdar, În mijlocul căruia se Înălța o insuliță cît o masă de biliard. Aici, pe malul iazului, Digby dădu peste maiorul Stone. La Început Îl auzi numai: niște mîrÎituri furioase, ca ale unui cîine care visează. Digby coborî povîrnișul ce ducea spre apa neagră a iazului și se pomeni drept În fața maiorului Stone, care-i spuse, țintuindu-l militărește cu ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de biliard. Aici, pe malul iazului, Digby dădu peste maiorul Stone. La Început Îl auzi numai: niște mîrÎituri furioase, ca ale unui cîine care visează. Digby coborî povîrnișul ce ducea spre apa neagră a iazului și se pomeni drept În fața maiorului Stone, care-i spuse, țintuindu-l militărește cu ochii lui albaștri și limpezi: — Ordinul trebuie executat! MÎinile Îi erau pline de noroi, ca și costumul de tweed: maiorul aruncase cîțiva bolovani În iaz și tocmai se chinuia să tîrască o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ce ducea spre apa neagră a iazului și se pomeni drept În fața maiorului Stone, care-i spuse, țintuindu-l militărește cu ochii lui albaștri și limpezi: — Ordinul trebuie executat! MÎinile Îi erau pline de noroi, ca și costumul de tweed: maiorul aruncase cîțiva bolovani În iaz și tocmai se chinuia să tîrască o scîndură, găsită probabil În magazia de unelte a grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
pline de noroi, ca și costumul de tweed: maiorul aruncase cîțiva bolovani În iaz și tocmai se chinuia să tîrască o scîndură, găsită probabil În magazia de unelte a grădinarului. — E curată trădare să lași nefolosită o asemenea poziție! răcni maiorul Stone. De aici, controlezi toată casa... Și spunînd acestea, Împinse scîndura În apă, proptindu-i capătul de unul dintre bolovanii pe care-i aruncase acolo. Ușurel, băiete! Și Împinse scîndura Încetișor spre un alt bolovan. Ascultă, urmă el adresîndu-se lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
băiete! Și Împinse scîndura Încetișor spre un alt bolovan. Ascultă, urmă el adresîndu-se lui Digby, apuc-o de un capăt, iar eu o apuc de celălalt. Nu ți-e teamă c-o să te scufunzi? — Aici apa nu-i adîncă, răspunse maiorul Stone, și intră de-a dreptul În iaz. MÎlul negricios Îi Înghiți pantofii și manșetele pantalonilor. Hai, Împinge! zise el. Ușurel, băiete! Digby Împinse, dar cam prea tare: scîndura căzu În apă. Mii de draci! tună maiorul Stone, și, intrînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-i adîncă, răspunse maiorul Stone, și intră de-a dreptul În iaz. MÎlul negricios Îi Înghiți pantofii și manșetele pantalonilor. Hai, Împinge! zise el. Ușurel, băiete! Digby Împinse, dar cam prea tare: scîndura căzu În apă. Mii de draci! tună maiorul Stone, și, intrînd În mîl pînă la brîu, apucă scîndura și o aduse din nou la mal. Scuză-mă, te rog, spuse el. Am o fire cam aprigă. Dumneata n-ai experiență, dar văd că vrei să mă ajuți. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
spuse el. Am o fire cam aprigă. Dumneata n-ai experiență, dar văd că vrei să mă ajuți. Mă tem că nu prea sînt de folos. — Dă-mi o jumătate de duzină de săpători, și-o să vezi ce treabă fac... Maiorul Stone aruncă o privire melancolică spre insulița din mijlocul iazului, apoi spuse: Dar n-are nici un rost să ceri imposibilul. Facem și noi ce putem. Ne-am fi descurcat dacă n-ar fi fost la mijloc trădarea asta! Și-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
supăra că ți-o spun. Ai fost, desigur, bolnav ca noi toți. Mulțumesc lui Dumnezeu, o să plec curînd de-aici. O să pot fi din nou de folos. Dumneata ce-ai pățit? — Pierderea memoriei, răspunse Digby. — Ai fost acolo? Îl Întrebă maiorul, arătînd cu capul spre insuliță. — Nu, la Londra... o bombă... — Ce fel de război e ăsta? mormăi maiorul. Au ajuns să bombardeze pînă și populația civilă! După tonul lui era greu de ghicit ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de-aici. O să pot fi din nou de folos. Dumneata ce-ai pățit? — Pierderea memoriei, răspunse Digby. — Ai fost acolo? Îl Întrebă maiorul, arătînd cu capul spre insuliță. — Nu, la Londra... o bombă... — Ce fel de război e ăsta? mormăi maiorul. Au ajuns să bombardeze pînă și populația civilă! După tonul lui era greu de ghicit ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele? Părul lui blond și aspru Încărunțise la tîmple, iar ochii, de un albastru senin, te priveau parcă de sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
de ghicit ce anume-l scîrbea - civilii, sau bombele? Părul lui blond și aspru Încărunțise la tîmple, iar ochii, de un albastru senin, te priveau parcă de sub un smoc de paie galbene - sprîncenele. Albul ochilor lui avea o limpezime uluitoare. Maiorul Își Îngrijise totdeauna sănătatea, ca să poată fi oricînd de folos. Acum, cînd nu mai era nici sănătos, nici folositor, În mintea lui domnea o confuzie de nedescris. — Cineva a trădat, altminteri așa ceva nu s-ar fi putut Întîmpla! zise el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
odăi capitonate și a cămășilor de forță... Din grădină se vedeau numai ferestrele de sus, care erau zăbrelite. Fiecare dintre locatarii sanatoriului era conștient de vecinătatea acestei aripi prea liniștite a clădirii. Crizele de isterie ale celor doi jucători, atitudinea maiorului obsedat de trădare sau accesele de plîns ale unuia ca Davis - toate aceste simptome, la fel ca și violența, vădeau boala. Pacienții Îi cedaseră, sub semnătură, doctorului Forester propria lor libertate, În speranța că vor scăpa de „mai rău“. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
siguranță dacă „Pavilionul special“ era sau nu locuit? CÎteodată, Digby avea impresia că Pavilionul nu era mai real decît iadul În concepția vreunui teolog inimos: un loc pustiu menit doar să slujească drept avertisment. Deodată, Îl văzu din nou pe maiorul Stone. Mergea cu pași grăbiți, dar cînd Îl zări pe Digby o porni spre el, pe una dintre alei. Fruntea Îi era plină de broboane de sudoare. — Nu m-ai văzut, pricepi? Nu m-ai văzut! Îi șoptii el lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
cîteva clipe se pierdu printre tufe, iar Digby Își urmă drumul. Avea sentimentul că a sosit vremea să părăsească sanatoriul. N-avea ce căuta aici: el era un om normal... O vagă neliniște Îl năpădi Însă la gîndul că și maiorul Stone se socotea normal... CÎnd ajunse În fața clădirii, Johns tocmai ieșea. Părea cam agitat. — L-ai văzut pe maiorul Stone? Îl Întrebă el. Digby șovăi o clipă, apoi spuse: Nu. — Doctorul e foarte Îngrijorat de starea lui... se teme să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]