522 matches
-
permitea comentatorilor ulteriori să vină cu o teză exact opusă, ea însăși mai spectaculoasă decît simpla recunoaștere a valabilității celeilalte (se înscriau în opoziție atît Lovinescu, zicînd că civilizația românească a evoluat de la formă la fond și considerînd reacționară teza maioresciană, cît și Călinescu, observînd paradoxul că pașoptiștii, pe care-i viza teza, aveau mai curînd fond decît formă). Un exemplu și mai frapant, pentru că este punctual, îl reprezintă versul bacovian din poezia Plumb (care dă și titlul volumului din 1916
Orbirea critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13102_a_14427]
-
puncte de program: spiritul critic și specificul național, "două dintre ideile care au străbătut întreaga existența a culturii române și a caror dezbatere ni se pare a fi folositoare". Spiritul critic fusese într-adevăr un element definitor al "direcției noi" maioresciene, configurata, aceasta, tocmai prin opunere critică la direcția ce dominase până atunci spațiul cultural național. Fiindcă înainte de a fi lansat direcția să nouă, în 1872, Maiorescu întreprinsese ceea ce am putea numi curățarea terenului pe care urma să clădească, scriind, în
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
1902 Bibliotecii Academiei, fără să fi avut curiozitatea de a le cîți. A fost nevoie de cîteva decenii pentru că acest tezaur să fie cunoscut și recunoscut. Opoziția a fost energică. În perioada interbelică se petrec cîteva lucruri care răstoarnă imaginea maioresciana: ediția Perpessicius, studiile lui Călinescu și Vianu, deșteptarea interesului pentru articolele politice din TImpul. Acest al doilea Eminescu, va culmina în interpretarea lui Ion Negoitescu (scrisă în 1952 și tipărită abia în 1968). De atunci încoace, materialul adunat este imens
Luna Eminescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18161_a_19486]
-
superb articol al lui Mihai Zamfir pe care l-am publicat chiar în România literară) că a venit timpul unei mai bune înțelegeri a pluralității poeziei eminesciene. Eminescu al viitorului imediat nu va mai fi un anumit Eminescu, nici acela maiorescian (deși o revenire la splendoarea formală a antumelor pare a-i atrage pe unii comentatori), nici acela călinescian, împins la limită de Negoițescu (deși nu pare să se fi stins de tot focul din măruntaiele marelui romantism eminescian). Va fi
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
este eliberat împreună cu alți deținuți politici, la o vârstă la care nimeni nu mai poate reface traseul unei gândiri ce s-a dorit consecventă cu ea însăși. La 17 februarie 1972, aproape nonagenar, Ion Petrovici, ultimul mare reprezentant al școlii maioresciene din gândirea românească, se stinge din viață la București. În domeniul filozofiei, Ion Petrovici a avut contribuții originale prin cercetările sale de logică privind teoria noțiunilor și prin concepția sa metafizică, ce așeza la un loc credința și rațiunea. Ion
Ion Petrovici () [Corola-website/Science/297849_a_299178]
-
se manifestă în răspunsul lor la problemele caracteristice procesului de construcție națională a socialului. Studiile sale aduc noi interpretări ale unor mari cugetători români. Amintim ideile sale despre sociologia dezvoltării culturale la Kogălniceanu, conceptul de gândire paradigmatică la Eminescu, concepția maioresciană despre modernizarea culturală, gândirea politică a lui Aurel. C. Popovici, etnicitatea la C. Rădulescu-Motru, morfologia națiunii la S. Mehedinți, dimensiunea religioasă a națiunii la Nichifor Crainic, revoluția la Mihai Ralea etc. În acest sens, este combătută perpetuarea unor imagini simplificatoare
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
întemeiată pe portret și narațiune. Nepropunându-și prea mari sarcini, ci în primul rând pe aceea de a explica opera și personalitatea artistului în chip atrăgător pentru public, această critică era destinată să pătrundă mai repede publicul larg decât cea maioresciană sau gheristă, asigurând semnatarului un prestigiu lesnicios. Dacă nu s-a petrecut acest lucru cu Petrașcu, este din cauza conflictului deschis, lung de un deceniu și jumătate, cu Junimea și cu maiorescienii, pe de-o parte, iar pe de alta din cauza
Nicolae Petrașcu (scriitor) () [Corola-website/Science/310912_a_312241]
-
destinată să pătrundă mai repede publicul larg decât cea maioresciană sau gheristă, asigurând semnatarului un prestigiu lesnicios. Dacă nu s-a petrecut acest lucru cu Petrașcu, este din cauza conflictului deschis, lung de un deceniu și jumătate, cu Junimea și cu maiorescienii, pe de-o parte, iar pe de alta din cauza rezervei constante cu care școala lui Gherea a privit această pasăre străină în cuibul criticii sociologice (științifice). Dumitru Murărașu remarcă poziția lui Nicolae Petrașcu, care consideră defectuoasă și critica metafizică de la
Nicolae Petrașcu (scriitor) () [Corola-website/Science/310912_a_312241]
-
și lui E. Lovinescu să învingă, prin exercițiu critic, piedicile pe care temperamentul le-a pus în calea unei profesiuni aspre. Din moldoveanul resemnat, copleșit de ideea morții, cu o reală inapetență de viață, a ieșit un polemist în linie maioresciană, rar egalat în epocă. Scepticismul moral și relativismul estetic sînt, cu adevărat, expresii ale spiritului său hrănit de operele antichității, dar, printr-o paradoxală convertire de valori, în comentariu critic ele s-au transformat din forțe defensive în pîrghiile unei
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
cultură, T. Maiorescu se impunea prin claritatea și echilibrul cugetării, frumusețea clasică a limbajului. Fără a avea obligații stricte, E. Lovinescu urmărește ambele cursuri, fără a recunoaște, acum și mai tîrziu patronatul spiritual al vreuneia dintre personalitățile epocii. De structură maioresciană, el își păstrează o libertate de spirit care îi va pune, nu o dată, în contradicție cu opiniile junimiștilor. Împrejurările l-au pus în cîteva rânduri în contact cu Titu Maiorescu, mai întâi la un congres al profesorilor de latină, apoi
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
contradicție cu opiniile junimiștilor. Împrejurările l-au pus în cîteva rânduri în contact cu Titu Maiorescu, mai întâi la un congres al profesorilor de latină, apoi în timpul colaborării la Epoca: întâlniri nerevelatorii, aproape protocolare, fără angajamente din nici o parte. Formația maioresciană a lui E. Lovinescu va ieși din contactul nu cu omul sobru, încă în cercul prieteniilor sale politice și literare, ci cu opera critică, singura de altfel esențială. A trăi în preajma unei mari personaltăți e, desigur, un privilegiu, dar nu
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
înconjurau cu mare stimă pe profesorul de logică și se bucurau de sprijinul lui în cariera universitară. Dintre aceștia au ieșit cîțiva istorici, geografi, organizatori de reviste, etnografi și memorialiști, dar, cu excepția lui Dragomirescu, aproape nici un critic literar notabil. Adevăratul maiorescian este E. Lovinescu, colaborator fără pasiune al "Convorbirilor literare", reticent la început față de numeroșii elevi ai criticului, adversarul lor necruțător, mai tîrziu. Sînt, apoi, puține senmnele de prețuire din partea lui Maiorescu față de incomodul foiletonist de la Epoca. Cîteva adnotații favorabile pe
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
format intelectualicește în spiritul junimismului, va pune prețuirea sa pe singurul teren posibil pentru un critic: acel al ideilor fundamentale. Maiorescianismul său e, deci, structural. Încă din foiletoanele din Epoca despre Sadoveanu și literatura romantică țărănească se observă spiritul Criticelor maioresciene în problemele estetice esențiale. În formația critică a lui Lovinescu au intrat insă și alte elemente. Contactul cu literatura franceză a fost, după acela cu opera critică a lui Maiorescu și scrierile antichității, decisiv pentru orientarea gustului său. Pînă a
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
monadica, misterul vibrator cu care să consune". Mai exact, să surprindă unicitatea operei. Sunt invocați în acest sens Charles Du Bos (sonoritatea fundamentală), Henri Bergson (durata vie), Gabriel Marcel ("l'attention à l'unique"), Camil Petrescu (substanțialitatea). Critic de formație maioresciana, Streinu a văzut în militantismul estetic o formă a luptei pentru artă, pentru frumos, de unde și polemicile sale împotriva ingerințelor politice din orice parte ar fi venit ele în domeniul literaturii și împotriva mediocrității. El susține scrisul artistic în critică
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
Titu Maiorescu, situată sub egida unei profesiuni de credință: MODERNI ȘI PERFORMANȚI, marchează aniversarea a 25 de ani de la înființarea printr-o serie de acțiuni academice și culturale, desfășurate în perioada 21-23 aprilie: conferințe, workshopuri, o expoziție națională de opere maioresciene și de lucrări despre viața și opera lui Titu Maiorescu, expoziții de cărți și cursuri ale cadrelor didactice ale Universității, standuri și prezentări de cărți sub egida unor edituri de primă mărime la nivel academic, momente culturale și artistice, concerte
Universitatea Titu Maiorescu aniversează 25 de ani de la înființare by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/102102_a_103394]
-
de persoane, prezenți la Adunarea Solemnă Momentul central al seriei de manifestări dedicate aniversării unui sfert de veac de existență a Universității Titu Maiorescu în slujba educației universitare și a cercetării științifice îl va constitui Adunarea Solemnă a comunității academice maioresciene, care va avea loc joi, 23 Aprilie 2015, începând cu ora 10.00, în Aula Magna. Evenimentul va fi onorat de prezența unor invitați de marcă din țară și din străinătate: membri ai Academiei Române, ai Academiei Oamenilor de Știință din
Universitatea Titu Maiorescu aniversează 25 de ani de la înființare by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/102102_a_103394]
-
sfert de secol de evoluție și trasează liniile de dezvoltare pentru perioada următoare: Declarația Universității Titu Maiorescu la 25 de ani de existență, cu titlul O Universitate performantă pentru Societatea Cunoașterii, și Apelul către Alumni al Universității, Fiți și rămâneți maiorescieni! Noi provocări pentru Universitatea Titu Maiorescu În contextul aniversării, rectorul Universității Titu Maiorescu, prof. univ. dr. Smaranda Angheni, a afirmat: "Am edificat împreună o universitate care își merită, pe deplin, acest nume. Nivelul educației, al cercetării științifice, colaborările noastre internaționale
Universitatea Titu Maiorescu aniversează 25 de ani de la înființare by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/102102_a_103394]
-
toate meseriile filologice: a fost profesor, bibliotecar, muzeograf, redactor la toate tipurile de publicații de la cotidian la reviste foarte specializate, de tip „Manuscriptum”. Avem acum, în 1992, plăcerea și motivația să-i predăm ștafeta direcției critice pentru o nouă „generație maioresciană”, pe care și noi am primit-o de la G.Călinescu. Profesorul o avea de la Mihail Dragomirescu, care și el o preluase, ca pe un mesaj sacerdotal, și chiar printr-un fel de ritual de inițiere, de la Titu Maiorescu, pe la începutul
Aureliu Goci () [Corola-website/Science/337155_a_338484]
-
15 ianuarie 1850 în loc de 20 decembrie 1849. Avem tot 73 de poeme și post-scriptum-ul, plus cele două texte de la început. A 8-a ediție a poemelor e din 1901 și are tot 73 de poeme, dimpreună cu cele 3 texte maioresciene, dar doar 255 pagini. Pe pagina de titlu a cărții s-a scris: „a opta mie de exemplare”. A 9-a ediție e din 1903, are formatul celei anterioare. În nicio ediție de până acum și nici în aceasta, nu
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105400_a_106692]
-
de 271 de pagini conținând și cele două texte de la început și post-scriptumul. Edițiile 12-15, au fost publicate după moartea lui Titu Maiorescu, în 1914, 1915, 1922 și 1924 și respectă fidel ultima ediție antumă. Ediția 16, ultima respectând culegerea maioresciană, este publicată în 1936 și are o grafică diferită, cu chenar, 265 pagini și o postfață de Vasile Demetrius. Petre Popescu Gogan, Ecouri eminesciene în artă plastică, 60 de euro Interesante și cu parfum de epocă sunt și Almanachul "România
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105400_a_106692]
-
Această colaborare nu a însemnat că Vasile Alecsandri era un junimist, el căutând prin literatură să fie al unei țări întregi, și nu al unei singure formațiuni, în acest caz al Junimii. Accentul cade însă pe articolele critice și estetice maioresciene cu studiul O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, trecând la Critica ortografiei lui Cipariu, la atacul În contra direcțiunii de astăzi în cultura română (1868). Titu Maiorescu răspundea, astfel, unuia din punctele cuprinse în articolul - program: critica serioasă a
Cu Eminescu deschidem toate porțile spiritului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105400_a_106692]
-
amplifică la maximum satira (ca dovadă supremă a lucidității vizionare a clasicului). Totodată, insistă pe o generalizare în timp, pe arcul : trecut în care se regăsește prezentul, prezent care oglindește și perpetuează trecutul. (...) Lumea « formelor fără fond » (conform cunoscutei teorii maioresciene) devine una deopotrivă a lipsei de fond și de formă. (...) Horațiu Mălăele îl scoate pe Caragiale din registul realismului clasic, situându-l în cel al grotescului, burlescului, al kitsch-ului, al lipsei de măsură în tot și în toate. (...) Mare
Caleidoscop teatral de primăvară by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105769_a_107061]