522 matches
-
Constantinescu. Sunt evidențiate contribuția lui Bogdan-Duică pe terenul istoriei („adevărata vocație”) și meritele lui de pionierat în comparatism, relevând accentul pus pe receptarea activă a influențelor. Un studiu echilibrat și restitutiv este și cel despre Nicolae Petrașcu, prezentat ca disident maiorescian, dar și ca precursor al lui E. Lovinescu în teoria culturii. Sunt subliniate meritele de pionier în eminescologie și de practicant al criticii estetice și al celei caracterologice de tip sainte-beuvian, Petrașcu încercând să concilieze critica de gust (maiorescian) cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
disident maiorescian, dar și ca precursor al lui E. Lovinescu în teoria culturii. Sunt subliniate meritele de pionier în eminescologie și de practicant al criticii estetice și al celei caracterologice de tip sainte-beuvian, Petrașcu încercând să concilieze critica de gust (maiorescian) cu critica mai nouă (Georg Brandes). Editorul P. îi restituie texte reprezentative: Biografia mea, Noi în 1892, D. T. Maiorescu, Delavrancea, precum și eșantioane semnificative din cele patru volume ale seriei de evocări Icoane de lumină. Specializat în literatura română modernă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
cele mai negative și agresive: șovine, rasiste, antisemite. Antipașoptistă și antidemocratică prin definiție, ea denunță în mod constant Europa drept izvorul tuturor calamităților: imitații goale și superficiale (în această privință, Nae Ionescu și toți elevii săi sunt profund și definitiv maiorescieni), desnaționalizare și corupere a specificului național, cosmopolitism și alienare, distrugerea și dizolvarea, pe toate planurile, a ființei naționale, a neamului. Această ideologie profund izolaționistă și restrictivă duce în mod direct la naționalismul primar, culminat în doctrina statului totalitar naționalist-fascist, izolaționist
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
această teorie și cu cea mai mare originalitate. La acea dată partidul conservator nu gândea altfel. De pildă, în 1866, în plină agitație unionistă și antiunionistă, N. Ionescu, Manolache Costache Epureanu și alții combat ideea sufragiului universal pe considerația, tipic maioresciană, că poporul român n-ar fi încă pregătit pentru o astfel de reformă. Dar chiar cu puțin timp înainte de atacul În contra direcției de astăzi în cultura română, B.p. Hasdeu, publică în Românul (11 ianuarie 1868) articolul Caracterul naționalității române ca
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Universitatea din Neapole (exprimând în mod evident convingeri mai vechi, de circulație în Risorgimento), combate și el formele goale (vacue forme), apărute în Italia după realizarea unității politice a țării, printr-o analogie evidentă de situații. Limbajul este surprinzător de maiorescian. De unde rezultă că în cele două țări, aflate la același moment al evoluției istorice, afluxul de concepții și instituții democratice străine, insuficient sau greșit aplicate, a produs reacțiuni identice. Se întreba deci Francesco de Sanctis: Ce este libertatea fără oameni
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și demonstrarea superiorității RS a revenit criticii literare marxiste. Critica r-s are la bază formula critică a lui C.Dobrogeanu-Gherea care, Începând cu 1948, va sta la baza calapodului analitic r-s. Sistematic și până târziu (1963-66), direcția estetică maioresciană va fi criticată și eliminată din câmpul percepției și influenței. Obiectivele criticii literare r-s sunt subsumate esteticii (dogmei) marxist-leniniste și priorităților curente ale partidului comunist de guvernământ care, În strategia de transformare socialistă a economiei, educației, ideologiei și umanității
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tom în 8o plin de versuri sucite și de idei încă și mai sucite. Bucurați-vă, patrioților" etc..., după care urmează o bătaie de joc, căreia îi lipsește ironia și conciziunea, iar nu tendința și punctul de plecare, ca să fie maioresciană. În 1867, la apariția Convorbirilor, Alecsandri le felicitează, pentru că pe steagul lor e scrisă și lupta împotriva prostuluigust 1 . * Vasile Alecsandri are un loc special între criticii din Moldova. El stă în mijloc între A. Russo și M. Kogălni-ceanu, de pe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dezvoltare socială bazată pe fondul cultural specific românesc. În spiritul acestor idei, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Maiorescu lansează ideea "formelor fără fond". Avansată în 1868 în articolul "În contra direcției de astăzi în cultura română" din Convorbiri Literare, teoria maioresciană reclama: "Nepregătiți, precum erau și sunt tinerii noștri, uimiți de fenomenele mărețe ale culturii moderne, ei se pătrunseră numai de efecte, dar nu pătrunseră pâna la cauze, văzură numai formele de deasupra civilizațiunii, dar nu întrevăzură fundamentele istorice mai adânci
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Lovinescu, 1997:312). Prin acest contact cu ideile Revoluției franceze, "adaptându-se unui mediu de formație potrivit idealității sale, sufletul românesc a putut, astfel, intra într-un nou proces de fixare în condiții mult mai prielnice" (Lovinescu, 1997:254). Paradigma maioresciană 5 ne va interesa în mod deosebit de aici încolo, fiind elementul catalizator al "culturii critice"6 și factorul ce va conduce în cele din urmă la teoriile românești de filosofie socială și sociologie. Tradiția junimistă e preluată pe de o
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1996:241). După rigorile clasificărilor utilizate în capitolul anterior, prin metodologie și prin conceptele utilizate "sufletul poporului", "sufletul românesc" -, Drăghicescu se înscrie în curentul esențialist. Cultura română și politicianismul este prima lucrare în care Rădulescu-Motru prezintă critic, în baza teoriei maioresciene a formelor fără fond, antiteza între sufletul poporului nostru și formele de organizare instituțională de model occidental "importate" în societatea românească 12 de generația pașoptistă 13. La fel ca pentru Maiorescu, pentru el sfârșitul secolului al XIX-lea este o
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
incredibil. Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea parte nobilă a unei Românii ce dispăruse demult și căreia îi ducem și-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai bine ilustrat. Se remarcă numele lui Theodor D. Speranția, Cezar Petrescu (Cărți pentru Basarabia), D. Caracostea (Ce spune Hasdeu despre „Miorița”), Radu Rosetti, Ștefan Berechet, Laura Scriban ș.a. Cezar T. Stoika tălmăcește din Lucrețiu. Revista inserează și câteva aforisme maioresciene, o poezie hazlie a lui Ion Creangă (Oltenii în Iași), Chestiunea evreiască, o traducere din însemnările lui Dostoievski ș.a. Se convoacă texte vechi și noi, aici figurând I. Simionescu, I. M. Rașcu, Ștefan Bulat, Vintilă Petrescu-Vrancea ș.a. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287148_a_288477]
-
de conjuncturile politice și sociale. Dar C. avea și un program literar, într-un moment când „Convorbirile literare” își pierduseră din însemnătate și influență. Neformulat clar de la primele numere, acest program s-a cristalizat cu timpul. Spre deosebire de revista și cenaclul maiorescian, aici se urmăreau alte țeluri, imediate și propagandistice. Punctul de plecare era ideea că literatura și cultura română sunt amenințate de o „deznaționalizare”, consecință a importului de literatură străină, dar și a indiferenței protipendadei. În aceste condiții, C. susține, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286387_a_287716]
-
1905, dar acela era încă benign comparativ cu cel de după 1923, care a și condus la eșecul parlamentarismului interbelic, la succesul Legiunii, apoi la lanțul dictaturilor. De altfel, Motru, deși instrumentele, majoritar etnopsihologice, erau inadecvate, avea dreptate să mute chestiunea maioresciană a "formele fără fond" la o veritabilă analiză și critică a fondului. Noi ne-am chinuit să facem o Românie modernă cam într-o sută de ani și am distrus-o în doar două decenii, din 1918 până în 1938! Apoi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
22”, 2000, 6; Dicț. esențial, 810-815; Micu, Ist. lit., 786; Mihai Șora - sub semnul tinereții fără vârstă, „22”, 2001, 9 (semnează Stelian Tănase, Geo Șerban, Alexandru Paleologu); Corin Braga, Mihai Șora - un existențialist român, APF, 2001, 7-8; Gheorghe Grigurcu, Un maiorescian: Mihai Șora, VR, 2001, 11; Cătălin Ghiță, Filosoful și memoria sa afectivă, APF, 2001, 11; Cristian Preda, Doi liberali dezamăgiți, „22”, 2001, 49; Adrian Marino, România viitoare, „22”, 2001, 50; Popa, Ist. lit., II, 1062-1063; Mircea Iorgulescu, Apocalipsa după Șora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289793_a_291122]
-
În viziunea autorilor, și Cipariu reprezintă în cultura românească tipul cărturarului de erudiție umanistă. Totodată, se identifică la el o linie de gândire care continuă programul Școlii Ardelene, intersectându-se și, la un moment dat, chiar suprapunându-se cu direcția maioresciană în lupta pentru unitatea culturii românești. Dimensiunile operei lui Cipariu sunt examinate în perspectivă interdisciplinară, evidențiindu-se modernitatea metodelor de cercetare folosite în lucrările istorice, vocația filosofică, sesizabilă în textele proprii și în tălmăciri; poezia și proza lui memorialistică sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
propria-i expresie, o „nouă orientare”. În critică a debutat în 1887, în paginile „Convorbirilor literare”, cu un articol foarte drastic la adresa lui B. Delavrancea, iscălit cu pseudonimul, ce îi va deveni obișnuit, A. Costin. Părea un adept convins al ideilor maioresciene despre literatură, motiv pentru care Iacob Negruzzi i-a și încredințat, pentru scurt timp, obligațiile de redactor al „Convorbirilor literare” (1888). În polemica dintre Titu Maiorescu și C. Dobrogeanu-Gherea, s-a situat alături de cel dintâi, ca într-un studiu dedicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
manifestul propriu-zis de la Salonul Independenților din 1896. Argumentele lui I. Bacalbașa constau în afirmarea necesității dezvoltării artelor frumoase, a unui gust educat, a promovării tinerilor artiști și a noilor direcții din arta europeană. Din acest punct de vedere, reiterând demersul maiorescian din "O cercetare critică asupra poeziei române", Bacalbașa propune temporar suspendarea unor impenitente judecăți critice, ca de altfel și suspendarea reticenței față de elementele novatoare în arta plastică, tocmai pentru a încuraja afirmarea plenară a artiștilor români. Un proces de durată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că pătrunderea capitalismului au dus la modernizăarea statului. Lovinescu este preocupat Însă de modernizarea culturii. Critica formelor fără fond cultivată de Titu Maiorescu este considerată de Lovinescu unul din neajunsurile criticului „Junimii”, chiar dacă s-a format și el În spirit maiorescian, dar socotește că asimilarea formelor pot să creeze fondul. Criticul propune eliminarea decalajelor culturale și modernizarea literaturii pe principiul sincronismului. Aceasta Înseamnă acceptarea schimbului de valori, a elementelor menite să confere noutate și modernitate fenomenului literar. Termenul de „sincronism” provine
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
taxonomie este o realitate izvorâtă din efortul doctoranzilor de a veni În fața comisiilor de examinare cu „ceva nou”, pentru a rupe gura târgului. Modernismul lui Eugen Lovinescu nu a fost un curent literar, ci o mișcare culturală plecată de la concepția maioresciană exprimată În „critica formelor fără fond”, pentru a demonstra că „sincronismul” a funcționat plecând de la „teoria imitației” a lui Gabriel Tarde, iar asimilarea formelor fără fond este necesară, deoarece aceste forme goale de conținut inițial, Îl capătă ceva mai târziu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
neîndoielnic, în grupul statelor constructoare retoric a educației. Luând aminte de discrepanța majoră dintre forma juridică (Legea instrucțiunii publice adoptată la 1864) și fondul efectiv (rata înrolării de 6,9 la sută în 1870), devine cu atât mai inteligibilă lamentația maioresciană exprimată sub chipul "formelor fără fond" ca teorie sociologică a modernității românești. Dincolo de acest start fals, retoric, în durata lungă a procesului de construire a statului-națiune românesc, autoritățile politice s-au angajat cu consecvență progresivă în realizarea efectivă a sistemului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
vreme în raport cu legislațiile europene ale timpului, a instituit obligativitatea și gratuitatea învățământului primar. Dacă pe plan legislativ România se situa în avangarda educațională a continentului, pe planul realității efective lucrurile nu decurgeau în aceeași direcție. În perfect acord cu teoria maioresciană a "formelor fără fond", între "țara legală" și "țara reală" persista o discrepanță majoră (constrastarea celor două noțiuni îi aparține lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, inspirat fiind de dihotomia introdusă de François Guizot între "pays légal" și "pays réel"). După cum reflectă statisticile
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]