691 matches
-
o să am o familie. Deși, evident, mi-am imaginat în paralel și o existență surpată, m-am văzut și distrusă, căzută pentru totdeauna în abisul depresiei, tragică și plânsă, forțată să devin dură și plină de vicii, într-o singurătate maladivă, ducând în suflet mai multă melancolie decât poate duce orice om, dar artistă, artistă până în măduva oaselor. Însă cumva mai mult la nivel simbolic. Ăsta era sufletul meu în varianta lui cea mai dramatică, cea mai tulbure și cea mai
Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
iar coloana sonoră, de la partiturile lui Prokofiev și Musorgski la muzica de acordeon filtrată prin vocile minunate ale gemenilor siamezi sau muzica de operă ieșită spectral din floarea ruginită a patefoanelor, înnobilează printr-un contrast visceral scenele concupiscente. Frumusețea înflorește maladiv în mijlocul trivialității, fiecare scenă „pornografică" este coruptă estetic, catartic, însă ironia subiacentă este modulată liric, iar trivialul dobândește o demnitate tragică. Filmul respiră atmosfera simfonică a unei opere al cărui libret conține stupefiante banalități cărora muzica le conferă o dimensiune
Despre monștri și cinema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6083_a_7408]
-
ani. Chiar dacă, la prima vedere, distanța dintre acest volum și, să zicem, Submarinul erotic, pare de domeniul anilor lumină, în realitate ambele indică același tip de sensibilitate poetică. Atâta doar că acolo femeia și sexualitatea erau privite din perspectiva curiozității maladive a unui spirit adolescentin, în vreme ce aici erotismul este cel care se insinuează pervers, abia simțit, precum șarpele biblic, în lumea copilăriei. Pentru ca lucrurile să fie clare din perspectiva cititorului, autorii volumului Basmul Prințesei Repede-Repede, Emil Brumaru și Veronica D. Niculescu
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
îndoială, dar e vorba, astăzi, de o modernitate perimată. Într-o societate postmodernă mult mai relaxată, eliberată de conservatorisme (ca indestructibilitatea familiei, autoritatea incontestabilă a bărbatului, imobilitatea femeii în relația sentimentală și confiscarea ei afectivă), gelozia, considerată fie benefică fie maladivă într-un cuplu, ni se pare un subiect epuizat, din toate punctele de vedere: social, psihologic, psihanalitic și, bineînțeles, romanesc. A intrat, cred, în arhiva locurilor comune - dovadă că astăzi nimeni nu ar mai scrie un roman axat, în întregime
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
după Nathalie Sarraute. El are „conștiința cinstei” (p. 11), însă nu și capacitatea de a insufla altora această convingere despre onestitatea sa. De aici decurge toată drama sa, din faptul că e o victimă sigură a suspiciunii, ca regim moral maladiv. Remus Lunceanu trăia cu exasperare, ca și Liviu Rebreanu, aceeași amenințare a suspiciunii generalizate și a culpabilizării nedrepte. Similitudinile dintre Remus Lunceanu și Liviu Rebreanu (observate și speculate de critica biografică) sunt deopotrivă frapante și evidente, în ciuda unor amănunte derutante
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
Oricât ar părea de straniu, o singură personalitate a reușit să se sustragă vâltorii puturoase în care s-a prăvălit partidul. E vorba de Răzvan-Mihai Ungureanu. E singurul liberal de marcă a cărui onoare a rămas nepătată pe tot parcursul maladiv în care s-a avântat, cu inconștiență, partidul. Perfect orientat în politica mare, el a reușit să confere o aură de onorabilitate într-un moment în care mai-marii partidului se dădeau de ceasul morții să arate străinătății o Românie nu
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
stare de sănătate și cearcănele de la ochi îi dispăruse. Era îmbrăcată foarte elegant și simplu, tot în tailleur marron (culoarea ei predilectă), de o lână engleză spongioasă și moale ca o țesătură de alge. În ea nu striga vreo stare maladivă, ci vitalitatea sudică, întreținută în depărtare de ideea că a câștigat un drept la Ioanide. - Precum vezi, îi răspunse arhitectul, lucrez. Meseria meanu permite lenea. - Taci din gură! Îl contrazise Sultana cu familiaritate, însă nu trivial, cu tonul pasionat al
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a muri în încleștare, acesta e supremul bine pe care-l oferă viața. Restul e deșertăciune. M-am exercitat atât de mult în acest sentiment, încît ideea morții plutește asupra mea și-mi dă o liniște extraordinară. (Glosă ioanidiană: "Simptome maladive grave. Nu m-am ocupat de băiatul ăsta!") Din această concepție fundamentală derivă un nou drept, pe care, de voi avea condiții prielnice, îl voi formula în calitate de jurist: dreptul corporației celei mai tari, celei mai tinere. Întemeiat pe vaga doctrină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din Blîndețea nopții. Cap. 10, par. 6. „Ne gîndim mult la prietenii noi“ etc. este un ecou al remarcii pe care Dick Diver i-o adresează lui Rosemary pe plajă. FREUD, SIGMUND Plagdife în fiecare capitol. Numai un autor obsedat maladiv de tratatele psihosexuale ale doctorului Freud ar umple pînă la refuz un roman cu mai multe simboluri orale, anale, respiratorii, cu mai multe întîlniri oedipiene cu substitute ale plăcerii-realității/Eros-thanatos, mai multe recapitulări ale traumei nașterii decît aș avea eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se întâmple s-a întâmplat. Hoinăream, inconștient. În orele de singurătate și în minutele a căror durată nu mi-o amintesc prea bine, ca ivită din negură, fața Sa vaporoasă îmi apărea cu mai multă insistență ca oricând, fața Ei maladivă, asemănătoare miniaturilor care ornează pielea truselor de scris. Cred că se scursese o bună parte din noapte când m-am întors. Ceața se îndesise atât de tare, că nu vedeam pe unde merg. Dar, odată ajuns în fața ușii, datorită obiceiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
afinități spirituale“. Simbolurile literare nu sunt partea mea tare. Credeam că un fel de iradiere sau aureolă, asemănătoare celor care se conturează în jurul capului profeților, vibra la mijlocul trupului meu, și o alta la al ei: în mod fatal, aureola mea maladivă o cerea pe a ei și o atrăgea către sine, cu toată forța. După ce starea sănătății mi s-a mai îmbunătățit, m-am hotărât să plec aiurea, ca un câine lepros, care știe că trebuie să scape, sau ca păsările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
câmpul imponderabilelor diferența dintre ceea ce ar fi vrut și ceea ce a izbutit scriitorul, Între prezumția vocației și realitatea Înfăptuirii, Între eul aparent și cel codificat, freatic al interiorității, unde biografia se subminează și se izbăvește prin scris. Chinuitoare zădărnicie, dăruire maladivă față de o himeră? Ne salvează totuși, atât cât se poate, de mediocritatea cotidianului și de mediocritatea din noi Înșine. Scrisul transcende când și când efemerul, translându-l În iluzie. Și datorită lui MRP, a acelei naive fraternizări venite de la Văleni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În pofida bolilor din el și din jur. Ideile comuniste țineau de zona paradoxurilor infantile, iar comunistul, dislocat din zona Puterii, devenise un bolnav sedentar. Obsesiile revendicând „sublimul” Utopiei conectau totuși, vrând-nevrând, personajul de ridicolul agresiv și pervers din jur. Sublimul maladiv se Înlănțuia, involuntar, de farsa tragică a scenei sociale de care fostul militant era oripilat. Reducția la ideologie și politic Paul o considera esențială. Mie mi se părea doar reducție, nicidecum esențialul. Nu cu oameni ca mine, sceptici față de simplificări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
În războiul febril și dureros cu „mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări, stratificată și „patinată”. O descendență bastardă, batjocorind, s-ar zice, clasica frumusețe elină, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
funcționarii culturali ai sistemului. Tocmai seara când au apărut, grupați și obosiți, În lumina orbitoare a sălii și În lumina suavă a superbei primăveri pariziene, ar fi greu de uitat. Surpriza, entuziasmul, emoția au fost repede deviate Într-o stânjenire maladivă. Stăteam sub un șoc absurd care contrazicea cordialitatea și euforia generală. Tulburarea, panica inexplicabilă, timorarea, transpirația rece și migrena m-au azvârlit afară din pavilionul zgomotos și festiv. Părăsisem, după doar vreo zece minute, evenimentul. Traumă apăsătoare, mă consideram singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
țării, Într-o piesă contemporană elveția nă, se vorbea despre nimfomania unei retardate mintal. În alta, mai recentă, din nord-estul țării, se punea, cu o oare care eleganță, ce-i drept, probleme incestului ineluctabil. Piesa trecea În revistă toate acuplările maladive posibile, din cadrul unei familii și apoi le punea În practică. În fine, În vestul țării, am asistat zilele trecute la o piesă englezeas că montată de un mare regizor, cu o trupă excelentă; În ea, un doctor țăcănit, omora narcomani
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
atîta devotament față de cei apropiați! Orgoliul auctorial este sacrificat, pînă aproape de moarte, pe ... altarul martirajului de fiu și frate. Am citit mult despre Cehov ; cartea lui Troyat, intitulată atît de simplu, Cehov, e singura care se ocupă meticulos, scrupulos, cu maladivă ...acribie, de viața și ope ra clasicului, Împletindu-le cu dragoste vizibilă față de personaj. Din carte, rezultă un portret convingător și con trariant, nu o dată; cel puțin trei aspecte ( nemai revenind la familie), sunt paradoxale : deși curtat de femei, s-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
războiul care i se declară ajunge ușor o utopie („e o autoamăgire din partea filo zofilor și a moraliștilor să se desprindă din décadence în vir tu tea faptului că se războiesc cu ea“). Simplu vorbind, rațiu nea poate cunoaște forme maladive. Când ajunge indiferentă față de chipul concret al vieții, este atinsă de boală. La fel cum, privind din cealaltă parte, boala poate lua chipul rațiunii, își poate căuta singură justificări raționale. Nu știm dacă se și impune astfel, însă lasă ușor
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înalți prea sus, sfințite. Sunt și eu un biet scormonitor printre filele minunatelor cărți ale distinsului profesor universitar Ioan Caproșu. Dacă mă pot lăuda cu ceva, aceea este curiozitatea. Și... atât. O curiozitate creativă, dragule, fiindcă există și o curiozitate maladivă, care nu face decât rău celor din jur. Acum, dacă nu ți-i cu supărare, am să te las singur cu ceva de-ale gurii în față, iar eu am să mă grăbesc să ajung la vecernie... Îți spun de pe
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mintale perfecte. În cazul în care coarda este doar întinsă, întinsă la limită, gata să plesnească dar incapabilă să intre în vibrație, atunci e vorba de o nevroză care nu poate trece pragul expresiei, de o catalepsie psihică neproductivă, care, maladivă fiind, blochează resorturile scrisului. Simetric, în cazul în care coarda e flască, înseamnă că potențialul de vibrație al unei ființe s-a risipit printr-o proastă gospodărire a lui. Acesta e pericolul celor care fac din cultură o finalitate și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
e rău... inima bolnavă - II 6), aproape metafizic (O ține în mână un zeu și o strânge - II 6). El e frapat de aspectul nesănătos al soției sale (Totdeauna are cearcăne negre sub ochi și pete vinete ? - II 8), înfățișare maladivă accentuată după închiderea ei în temniță (s-a tulburat sângele în ea... e ca moartă, cu pete vinete - III 13) și confirmată de vocea moartă, semn al hotărârii de a se răzbuna (III 14). La prima lor întâlnire, Clitemnestra îi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
la echivocurile esențiale ale vieții, derivă dintr-o vitalitate șovăitoare. Acel ce o practică nu se expune primejdiei, cum se crede îndeobște, ci este deja primejduit, ca orice om ce desparte adevărul de minciună. Aplecarea spre sinceritate e un simptom maladiv prin excelență, o critică a vieții. Cine n-a omorât în el îngerul e menit pieirii. Fără erori, nu se poate respira nici măcar o clipă. Ochii stinși nu se aprind decât de dorul morții; sângele nu se-nflăcărează decât într-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu poate fi alta decât să arate cât de iluzoriu e sentimentul eternității vieții și cât de fragilă e iluzia unui definitivat și a unei împliniri a vieții. Căci în boală, moartea este totdeauna prezentă în viață. Stările cu adevărat maladive ne leagă de realitățile metafizice, pe care un om normal și sănătos nu le poate înțelege niciodată. Este evident că între boli există o ierarhie în capacitatea lor de revelare. Nu toate prezintă cu aceeași durată și intensitate experiența imanenței
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
intensitate experiența imanenței morții în viață și nu toate se manifestă în forme identice de agonie. Oricât s-ar individualiza și specifica bolile în indivizi, există totuși moduri de a muri legate de structura bolii ca atare. Întreg complexul stărilor maladive descoperă o chinuire a vitalului și o dezintegrare a vieții din funcțiile ei firești. Viața este astfel alcătuită, încît nu-și poate realiza potențialitățile ei decât comportîndu-se ca și cum moartea nu ar constitui o prezență inexorabilă. Din acest motiv, în stările
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
infinitatea lumii și finitatea omului este un motiv serios de disperare; atunci însă când o privești într-o perspectivă de vis, așa cum e în stările melancolice, aceasta încetează de a mai fi torturantă, lumea apărând într-o frumusețe stranie și maladivă. Sensul adânc al singurătății vizează o suspendare dureroasă a omului în viață și o frământare în izolare cu gândul morții. A trăi singur înseamnă a nu mai cere nimic și a nu mai aștepta nimic de la viață. Singura surpriză a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]