690 matches
-
mod aproape literar, reconstituind momentul psihologic ulterior atrocității comise. Tot în registrul simbolist se situează și efortul de a transcrie o état d'âme prin sugestia unei stări aproape extatice în care criticul discerne un cocktail decadent: senzualitate, fantezie și maladiv. Sigmund Maur subliniază în Salomeea și o prezență pregnantă a subconștientului, cu întreg potențialul său subversiv, și concomitent, lipsa unei dimensiuni a conștiinței și a actului moral. Salomeea este împinsă pe scenă de propriile sale pulsiuni redimensionate la puterea fanteziei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
potențialul său subversiv, și concomitent, lipsa unei dimensiuni a conștiinței și a actului moral. Salomeea este împinsă pe scenă de propriile sale pulsiuni redimensionate la puterea fanteziei și pe care, conform esteticii decadente, criticul o pune în relație cu erosul maladiv: "Salomeea este lucrarea capitală pe care o expune. Schițează o foarte sugestivă stare sufletească a fiicei lui Irod, după ce a câștigat capul Sfântului Ion. Este complecta uitare a existenței, transpunerea totală a ființei într-o lume plămădită din fantezie inconștientă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un cap tăiat, transformat într-un fetiș macabru, de la un sfânt predat ei ca preț simbolic al propriei sexualități oferite lasciv. Pictorița nu surprinde în act sau în intenție acest sărut sângeros al unei imposibile uniuni, capriciu de o senzualitate maladivă, revendicare eșuată, neputincioasă, a puterii de seducție a nimfetei. În pictura Ceciliei Cuțescu-Storck, Salomeea înconjoară cu un braț capul Sf. Ioan și își lipește fața de obrazul lui. Sfântul nu mai are nimic din acea frumusețe stilizată, imberbă, de efeb-androgin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
derivată prin stări tranziente de disoluție și rapt melancolic conduce la substituția interiorității cu interiorul, a casei Usher, în sensul de cuprindere genealogică a familiei, cu recipientul secular al locuinței Usherilor. Locuința a dobândit prin transferul mediumic al unei senzitivități maladive, funeste, propria sa corporalitate, astfel încât sfârșitul ultimului vlăstar conduce la prăbușirea ei. În cazul nuvelei lui Poe, osmoza dintre casă și locuitorul ei se realizează și în cuprinsul unei dezordini mentale, rezultat al unei eredități încărcate a cărei culminație o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
osmoza dintre casă și locuitorul ei se realizează și în cuprinsul unei dezordini mentale, rezultat al unei eredități încărcate a cărei culminație o reprezintă hipersenzitivul Usher. Întregul microcosm format din locuința propriu-zisă, dar și din proximitățile contaminate poartă amprenta melancoliei maladive a personajului. Este ca și cum personalitatea acestuia s-ar dilata, ar radia afectiv pe o rază limitată care închide locul într-o bulă intimistă unde atmosfera are o densitate specifică. Personajul este izolat într-un limb ipsatoriu, de extensie nevrotică, unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
zdrobit, ca și când eșa dintr-o teribilă veghe [...]572. Scriitorul etalează credo-ul său, arta, care solicită o iubire informată cultural și o devoțiune transformată în misticism estetizant. Senzațiile, importante pentru orice senzualitate de expresie literară, sunt puse în relație cu maladivul, reflectat în felul în care esteții își decorează saloanele pentru a întreține deopotrivă și leacul și otrava sau, în accepția pe care Jacques Derrida o conferă termenului, pharmakonul decadent. Emblematic pentru felul în care literatura și arta sunt recuperate în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei lumi reale, cunoscute de Slavici și aduse în fața noastră sub forma de cazuri ilustrative. Și probabil că așa și este, într-o anumită măsură cel puțin, căci intriga și drama din nuvela Pădureanca sunt puse sub semnul unor dominante maladive (subcapitolul respectiv se și intitulează Pădureanca: Un exercițiu de fenomenologie a bolii), Iorgovan fiind un văzut ca un depresiv și un iresponsabil, Busuioc prezintă un fond impur de refulări sexuale, fratele acestuia e handicapat, popa Furtună este un manipulator ("păpușar
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ferbea cu toate aceste în el. Nu e vorba de gelozie aici înțeleasă ca frica de a fi înlocuit cu un altul cel puțin egal dacă nu chiar superior. Scena aduce la lumină un alt aspect (de această dată unul maladiv) al orgoliului nemăsurat al cârciumarului: rivalitatea continuă cu Lică îl face să se teamă de posibila pierdere a Anei în favoarea acestuia. Un bun spiritual nu mai este considerat viu și personal, ci patrimonial și carnal, un lucru care poate fi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
imagina tragedie în afara unui asemenea mod de a fi, singurul compatibil cu o povară imensă de vinovăție și suferință. Homo moralis aparține unui spațiu în care deliberarea etică nu există, în sensul că aceasta a fost depășită. El nu cunoaște maladiva carență de absolut a omului etic. Cunoaște în schimb eșecul și mai ales asumarea lui, fascinația transcenderii codului și resimte ca fiindu-i improprii tensiuni ca incompetență morală sau progres moral. E mereu în mișcare, în incertitudine, dar are privilegiul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
această reușită de avangardă a scriitorului ardelean?! Slavici și-a ascultat propria "inimă" atunci când a scris ceea ce a scris. Marile sale creații literare s-au născut în anii căutărilor și descoperirilor sinelui. Ca Homo moralis, tânărul scriitor n-a cunoscut maladiva carență de absolut a omului etic. A cunoscut în schimb eșecul și mai ales asumarea lui... A trăit adesea în incertitudine, dar a avut privilegiul tenacității mersului și experiența rătăcirii asumate de aceea s-a oprit din drum și a
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
București, care i-au recomandat bromurat de potasiu, dar țăranul Creangă nu poate să nu încerce și tratamentele „băbești”, adoptând leacul unei bătrâne și stând „în salce” cinci zile, dar fară efect, din contră, se constată o agravare a stării maladive. Când în iunie 1883 Eminescu își pierdu rațiunea, durerea povestitorului cronicizează boala, accelerându-i evoluția. În mai 1884, o criză puternică pe care a avut-o la școală este sursa comunicatului din presă ce anunță moartea lui Creangă. Citind despre
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
dar în stil „mortifer” (Vasile Andru), o nocivitate care descumpănește firea. Din nefericire! Suferința Magdei nu este provocată de vreo încătușare dinspre exterior, precum remarcăm în destinele creionate de Kafka. Nu. Magda devine prizonieră și victimă a propriilor sale iluzii maladive, iluzii hrănite de vârtejul acelor unui nemilos oroloJiu carei „Păsoară destrămarea”, în apele tulburi ale iraționalului în care se complace, în apele tulburi și murdare de vise deșarte. Magda se lasă învăluită, prin încătușare, ca-ntr-un absurd joc pendulatoriu
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
tot felul, foști amici și inamici, admiratorii ipocriți, zeloșii stupizi, foste iubite, tineri oficianți ai artei se trezesc alături de păgubosul lor prieten într-un act de solidaritate și bravură. Țin să afișeze elanul unei regăsiri esențiale, alături de sucitul și imprevizibilul maladiv. Prezența lor pare iarăși, ca altădată, cândva, în tinerețe, provocatoare. El acceptă plecăciunile ceremonioase, sărutările, frenezia atâtor afecțiuni înnoite. Li se înfățișează, în eleganța costumului și a gesticii, pacificat, ospitalier, dar își rotește rapid în toate părțile privirea vie. Iată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
soția directorului ? Atunci... încearcă să reintre studentul. Și-a păstrat și numele de fată. Sia o strigam noi. Sia Strihan. O cunosc de peste treizeci de ani. Frumusețe de-o puritate ciudată, așa era atunci. Imaginea liniștii virginale ! Ca la pictorii maladivi și suprarafinați... Dintr-o familie vestită, de care s-a rupt imediat după ce l-a întâlnit pe Hariga. Chelnerul cu trei sticle roșii în brațe se încrucișează cu pașii sfioși ai unui ins cu o figură de farmacist palid, ghebosul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Metamorfoză, persiflare... În centrul atâtor scene aparent mitologice același copac uscat, antropomorfizat... Lupta centaurilor cu lapiții, Triumful lui Silen... crengi și scorburi, guri ilare, ochi morți, „fosforescente vârtejuri de întuneric“. Sia cita, cita neobosită... Cărți cu animale, de „o gingășie maladivă“ ! Piero născocea și atâtea alte fantasmagorii. Pictase un monstru marin miraculos, „cu neputință ca natura să fi folosit în operele ei atâta urâțenie și atâta ciudățenie“. Nimeni n-ar fi înfățișat mai bine o Sfântă Margareta din pântecele căreia iese
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Madonele cu îngeri, în format mai mic, ale tablourilor greu de datat, uneori și de atribuit, aflate la Viena, Zürich sau Leningrad. Nici tabloul viu și impudic pe care îl interpretez acum în maniera Cosimo n-ar interesa-o, nici maladiva nerăbdare erotică a acestei Venus dezgolite, acum, lângă mine, lângă Simonetta absentă și oarbă, n-o interesează, nu, nicidecum. Nici Pietà din Galeria Perugia, îngerii de la Dresda, capetele sălbatice de pe pereții de aur ai Luvrului. Nu ar ține neapărat să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Restrânsă la orice atac al urâțeniei și iar elansată, mereu pe un tăiș fierbinte, prea fragilă pentru cenușiul compact al zădărniciei. Imprevizibilul înveliș alb, delicat, extrem de alb, luminat de cearcăne adânci, albăstrii, părul îngroșat în tuș negru. Un anotimp firav, maladiv, spulberat poate dintr-odată, cine știe. Mă scutur, în sfârșit, trezit din coșmar, parcă trezit : mă aflu într-un tren leneș și pustiu. Am înțeles : e încă dis-de-dimineață, în zori : povara e a somnului neîmplinit. Am puterea să mă ridic
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se întinde pe burtă, iar pe stânga, pe dreapta. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin ! Nu întruchipează, a dovedit-o, războinicul glorios, neliniștitul trubadur sau înțeleptul vizionar sau vreun romantic maladiv al amorului, nici măcar fiul nebun de neconsolare. Un căutător, însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte. Mâinile lungi până la genunchi ar caracteriza pe cei curajoși și cinstiți ? Părul crescut și zburlit ar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Pasiunea cu care Yon îl descria pe școlarul mărunțel, de acolo, de la țară, cel care nu înțelegea la ce se referea întrebarea Domnului, “R” de tipar sau de mậnă, “R” mare sau mic, mă scotea din minți. Îl iubeam aproape maladiv pe omul acesta. L-aș fi sărutat de o mie de ori pentru fiecare “a” mic de mậnă sau de tipar, i-aș fi dus mậna încet la tậmplă, cum o făcusem în joacă într-o zi, și mi-aș
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
îi minte în mod deliberat pe năvălitori, conducîndu-i pe căi rătăcite (chiar dacă pe el această înșelăciune îl va costa viața) reprezintă un caz tipic de minciună eroică (nobilă); au consecințe disfuncționale asupra emitentului, în deplină cunoștința de cauză; este situația maladivă a masochistului care minte doar din plăcerea de a minți sau de a suporta consecințele punitive ale minciunii sale (o depoziție falsă la tribunal, de exemplu), care conștient de efectele bune sau rele asupra celui mințit (acuzat, avocat, judecător) își
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
roman european", în Diferența specifică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1982, p. 67. 53 Gib I. Mihăescu, Zilele și nopțile unui student întârziat, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1973, p. 398. 54 Respectiva similitudine este semnalată de Nicolae Balotă: "Psihologia aceasta a închipuirii maladive ar putea fi parodizată din acea popular-burlescă degradare caragialescă a "fandacsiei"" (în Gib Mihăescu nuvelist, în vol. Labirint, București, Editura Eminescu, 1970, București, pp. 90-93). 55 Gib I. Mihăescu, Nuvele, ediție îngrijită de Al. Andriescu, repere istorico-literare de Aurora Slobodeanu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
integrați în sistemul de valori al postmodernității. Iar rezultatul este unul pe măsură: o carte a perfecțiunii formale de sorginte clasică prin care răzbat sonuri din Ronsard, Shakespeare, Villon sau Rabelais, dar și un imaginar bolnav, aflat parcă în febra maladivă a unui maraton de filme pornografice. Ceea ce demonstrează Brumaru cu aceste jocuri de-a poezia pornografică este că, la nivel formal, cuvintele "interzise" sunt ca oricare altele, cu drept deplin de ședere în spațiul literaturii (este departe de a fi
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
puse la loc pe raftul pufos. Farmacistele aveau nume curioase, de rusoaice fugite departe de frigul siberian: Tania, Vera, Olga. În mâinile lor, capsulele și pastilele prindeau viață, se încălzeau brusc, colorau toată încăperea în combinații imposibile, de-o strălucire maladivă: galben-violet, roșu-negru, verde închis-gri pal, bleu-vișiniu. Îți imaginai ce era mai rău și, în același timp, ce putea fi mai bun. Pasiunea mea pentru produse farmaceutice se răsfrângea și-asupra vacanțelor. Cu timpul, devenisem un susținător al lucrurilor bine făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
e posibil, cum spune și textul eminescian, ca să te lepezi radical de identitate, de arheul personal, dar obscurizarea absolută a identității, până la a nu o mai recunoaște, înseamnă nebunie. În orice caz, repulsia de propria identitate, are în ea ceva maladiv, iar pricina poate să fie și înstrăinarea de identitatea sexuală, ca în cazul filosofării lui Foucault, pe fondul echivocului homosexual. Se prea poate ca homosexualitatea să fie o slăbire a arheității persoanei, cu primejdia dispariției arheului, o sterilizare a ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]