KorAP: Find »[drukola/base=mamaie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...33 >

803 matches

Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405

lui tataie, care de atâta strigat era răgușită. Mamaia, speriată a luat-o la fugă. Eu mergeam încet de data aceasta. Uitasem pur și simplu de tataie tot privind-o pe vaca noastră cum suferea. Când am prins-o pe mamaie de la urmă, era deja în bucătărie. Tataie, în fața plitei, ridica cu mâinile pirostriile încă fierbinți. Mă uitam la el fără voce, convinsă că înnebunise. -Gogule, așa îți trebuie! Așa, Gogule, poate mori! repeta într-una, tot luând cenușa amestecată pe

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
încă fierbinți. Mă uitam la el fără voce, convinsă că înnebunise. -Gogule, așa îți trebuie! Așa, Gogule, poate mori! repeta într-una, tot luând cenușa amestecată pe alocuri cu bucăți mici de jar, pe care și-o punea pe față.. Mamaie s-a repezit la căldare, a umplut oala și a aruncat apa peste restul de cenușă, după care a pus la loc pe plită pirostriile. -Nu se poate, astăzi ai înnebunit! i-a spus mamaie. Tataie țipa ca un nebun

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
și-o punea pe față.. Mamaie s-a repezit la căldare, a umplut oala și a aruncat apa peste restul de cenușă, după care a pus la loc pe plită pirostriile. -Nu se poate, astăzi ai înnebunit! i-a spus mamaie. Tataie țipa ca un nebun și mă arăta cu degetul. Am început să plâng, gândindu-mă că poate vaca murea când o să fete, căci altfel aș fi vrut să râd până cădeam pe jos. Tataie avea fața roșie și începea

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
jelească. -Or să ne ia pământul, fa, Susano! În multe locuri l-au luat deja, o să mă întorc iar slugă, or să ne ia calul și căruța, o să fiu argat ca la tinerețe, ce ne facem, fa? Se uita la mamaia ca și cum aștepta ca ea să dezmintă ceea ce el auzise. De data aceasta nu am rezistat și am izbucnit în râs, era pentru prima dată când îl vedeam pe tataie plângând. Mamaie s-a uitat buimacă la mine și întorcându-se

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
la tinerețe, ce ne facem, fa? Se uita la mamaia ca și cum aștepta ca ea să dezmintă ceea ce el auzise. De data aceasta nu am rezistat și am izbucnit în râs, era pentru prima dată când îl vedeam pe tataie plângând. Mamaie s-a uitat buimacă la mine și întorcându-se spre tataie i-a spus: -Gogule ai înnebunit la bătrânețe, ai înnebunit și fata asta! Ce ai să fii numai tu slugă? Or să fie și alții cu pământ mai mult

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
de la sor-ta Ioana că te bat de te deșeală, dacă nu vrei să le iscălești. Tataie s-a oprit din plâns, a luat un ștergar și l-a trecut încet peste față. Am simțit că îl durea. Privea după mamaie care se tot mișca prin bucătărie și i-a spus: -Bine că am măritat fetele! Noi doi, două guri, ne vom descurca. -Trei guri, tataie! am sărit și eu veselă la întorsătura lucrurilor. -Tu să pleci la mă-ta acasă

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
i-a spus: -Bine că am măritat fetele! Noi doi, două guri, ne vom descurca. -Trei guri, tataie! am sărit și eu veselă la întorsătura lucrurilor. -Tu să pleci la mă-ta acasă! mi-a răspuns supărat. Am plecat după mamaie la grajd. Tataie a venit și el. Ne-am așezat amândoi pe cocenii uscați și o priveam pe mamaie care tot o pipăia pe burtă pe „Buna” ei. Am adormit cu capul rezemat de tataie, m-am trezit când mă

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
sărit și eu veselă la întorsătura lucrurilor. -Tu să pleci la mă-ta acasă! mi-a răspuns supărat. Am plecat după mamaie la grajd. Tataie a venit și el. Ne-am așezat amândoi pe cocenii uscați și o priveam pe mamaie care tot o pipăia pe burtă pe „Buna” ei. Am adormit cu capul rezemat de tataie, m-am trezit când mă puneau în pat, mai târziu. Mamaia îl grăbea pe tataia care, simțindu-se vinovat pentru prima dată că mă

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
când mă puneau în pat, mai târziu. Mamaia îl grăbea pe tataia care, simțindu-se vinovat pentru prima dată că mă gonise, mă mângâia și mă săruta pe păr. Dimineața m-am trezit singură, paturile erau nedesfăcute, asta însemna că mamaia și tataie nu dormiseră încă. M-am frecat la ochi și așa cum eram îmbrăcată, m-am îndreptat spre grajd. Nu mă gândeam nici la vaca noastră și nici la vițelul ei. Eram încă obosită și pentru prima oară de când eram

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
sensibil cum era, imediat m-a lăsat în „plata Domnului” și am putut să deschid ușa grajdului. Mamaia și-a pus degetul la gură, să nu fac zgomot, iar tataie, într-o rână peste cocenii răsturnați de cu seara de mamaie, privea scena pierdut, plângea calm, de un calm pe care nu-l văzusem niciodată în el. M-am oprit în ușă, după care încet, pe vine, m-am îndreptat spre mamaie. Sub palma ei mică se odihnea capul „Bunei”, iar

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
o rână peste cocenii răsturnați de cu seara de mamaie, privea scena pierdut, plângea calm, de un calm pe care nu-l văzusem niciodată în el. M-am oprit în ușă, după care încet, pe vine, m-am îndreptat spre mamaie. Sub palma ei mică se odihnea capul „Bunei”, iar între picioarele acesteia o mogâldeață udă, ceva mai mare decât un miel, albă, cu pete roșcate, se chinuia să-și întindă gâtul. -Este vițea? am întrebat-o pe mamaie. Nu mi-

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
îndreptat spre mamaie. Sub palma ei mică se odihnea capul „Bunei”, iar între picioarele acesteia o mogâldeață udă, ceva mai mare decât un miel, albă, cu pete roșcate, se chinuia să-și întindă gâtul. -Este vițea? am întrebat-o pe mamaie. Nu mi-a răspuns, numai și-a mișcat capul în semn că „da”. Știam că trebuia să fim toți fericiți. O vițea însemna o nouă vacă. Un vițel trebuia tăiat în toamnă și vândut în sat. M-am lăsat să

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
semn că „da”. Știam că trebuia să fim toți fericiți. O vițea însemna o nouă vacă. Un vițel trebuia tăiat în toamnă și vândut în sat. M-am lăsat să cad pe jos. Știam că trecuse greul. Mă uitam la mamaie cum o mângâia de zor pe Buna și cum plângea. Tataie s-a ridicat și după ce și-a făcut semnul crucii, i-a spus mamaiei: -Dumnezeu să mă ierte, dar mă doare sufletul de ea ca de un copil. Eu

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
sat. M-am lăsat să cad pe jos. Știam că trecuse greul. Mă uitam la mamaie cum o mângâia de zor pe Buna și cum plângea. Tataie s-a ridicat și după ce și-a făcut semnul crucii, i-a spus mamaiei: -Dumnezeu să mă ierte, dar mă doare sufletul de ea ca de un copil. Eu nu pot să mai stau. Fără să ne privească s-a sculat repede și a ieșit din grajd. Mă uitam când la vițel, când la

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
a început să o lingă, până și-a deschis ochii și împingându-se singură și-a lipit capul de gura Bunei. -Mamaie, Buna își sărută fata? am întrebat emoționată în fața scenei care îmi umpluse ochii cu lacrimi. -Șh...a șoptit mamaie. Privea și ea atentă, atât cât o puteau lăsa lacrimile, care îi curgeau lanț pe obraji. Încă un efort și capul Bunei noastre a căzut greu pe mormanul de coceni. -A murit Buna, mi-a spus mamaie plângând. Și ridicându

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-Șh...a șoptit mamaie. Privea și ea atentă, atât cât o puteau lăsa lacrimile, care îi curgeau lanț pe obraji. Încă un efort și capul Bunei noastre a căzut greu pe mormanul de coceni. -A murit Buna, mi-a spus mamaie plângând. Și ridicându-se apoi, cu o voce înceată l-a strigat pe tataie: -Gogule, vino să luăm vițelul de aici. Tataie a intrat mai repede de cât mă așteptam. Era emoționat și tremura. Mă așteptam să spună iarăși „măiculița

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
mami și mi-am spus, „Nu am să o supăr niciodată, am să o iubesc mai mult decât orice pe lume și dacă am să greșesc, am să-i cer iertare, nu am să tac ca prostul, cum fac cu mamaie.” „Dacă mami murea și ea când m-a născut?” m-am întrebat. Și tot gândindu-mă la ce mi s-ar fi putut întâmpla, am început să plâng, până când hohotele mele au ajuns la urechile mamaiei. S-a oprit în fața

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
prostul, cum fac cu mamaie.” „Dacă mami murea și ea când m-a născut?” m-am întrebat. Și tot gândindu-mă la ce mi s-ar fi putut întâmpla, am început să plâng, până când hohotele mele au ajuns la urechile mamaiei. S-a oprit în fața mea și ne uitam una la alta. Eu așteptam să mă certe, iar ea încerca să mă pătrundă cu privirea, să afle motivul supărării mele. O priveam oarecum speriată. Știam că avusese destule necazuri într-o

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
când mă așteptam cel mai puțin. M-am uitat la ea cu ochii mirați și cu gura plină. Am înghițit repede și i-am răspuns. -Dacă murea și mami când m-a făcut? Sau dacă moare înainte să fiu mare? Mamaie m-a privit mirată. Am simțit că nu se așteptase la întrebările mele, probabil că își pregătise în mintea ei să-mi răspundă în legătură cu moartea Bunei. Ne priveam iarăși în ochi. Ai ei erau cenușii, ai mei erau plini de

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
ca să am ce-mi doresc de la „Tatăl nostru”, trebuia să fiu bună și mai ales să nu uit niciodată să-i cer să aibă grijă de părinții mei. Răspunsul ei era pe placul meu. Numai vocea lui tataie i-a amintit mamaiei că, în curte, nu eram numai eu de care trebuia să se ocupe și grăbită să nu țipe Gogu, mai mult decât o făcea din zori, m-a sărutat pe obrajii încă umezi de lacrimi și a ieșit din bucătărie

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498

pe lângă noi fără să se oprească din mers. Am izbucnit în râs amândouă când am auzit frânturi din frază lui preferată cu “măiculița“. -Și eu am iubit-o pe Bună, mi-a spus Mia. Apoi, căutând-o cu privirea pe mamaie prin curte, mai mult pentru ea a continuat: -Eram mică, tu nu erai când am stat cu mamaie în grajd o noapte întreagă până a fătat-o pe Roșcata. Am dus-o la păscut o vară întreaga. Vrei să o

MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
frază lui preferată cu “măiculița“. -Și eu am iubit-o pe Bună, mi-a spus Mia. Apoi, căutând-o cu privirea pe mamaie prin curte, mai mult pentru ea a continuat: -Eram mică, tu nu erai când am stat cu mamaie în grajd o noapte întreagă până a fătat-o pe Roșcata. Am dus-o la păscut o vară întreaga. Vrei să o duci și tu pe ... Citește mai mult Capitolul VIIBERBECUL ȘI LOGOFĂTULAm ieșit în drum, m-am așezat pe

MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
pe lângă noi fără să se oprească din mers. Am izbucnit în râs amândouă când am auzit frânturi din frază lui preferată cu “măiculița“.-Și eu am iubit-o pe Bună, mi-a spus Mia.Apoi, căutând-o cu privirea pe mamaie prin curte, mai mult pentru ea a continuat:-Eram mică, tu nu erai când am stat cu mamaie în grajd o noapte întreagă până a fătat-o pe Roșcata. Am dus-o la păscut o vară întreaga. Vrei să o

MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
frază lui preferată cu “măiculița“.-Și eu am iubit-o pe Bună, mi-a spus Mia.Apoi, căutând-o cu privirea pe mamaie prin curte, mai mult pentru ea a continuat:-Eram mică, tu nu erai când am stat cu mamaie în grajd o noapte întreagă până a fătat-o pe Roșcata. Am dus-o la păscut o vară întreaga. Vrei să o duci și tu pe ... XI. GLORIE COPILĂRIE III, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din

MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
drumul „Teilor”, căci, de acolo începea câmpul și nu mă mai vedea nimeni. Atunci fără să-i dau un pic de răgaz lui tataie, îi aruncăm hamurile, ridicându-mă în picioare ca să-mi netezesc poalele rochiei, așa cum o văzusem pe mamaie și plină de importanță, ... Citește mai mult Capitolul IIITATAIE ÎMI POVESTEȘTEUna dintre distracțiile mele preferate la vârsta de șase ani erau de complicitate cu tataie, cănd plecăm la câmp în căruță. Mă așeza lângă el și cum ieșeam din curte

MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]