2,098 matches
-
apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi și s-a oprit pe malul Iordanului. Din cele menționate mai sus și în versetele următoare, respectiv 14-16 se observă că Elisei a primit Duhul lui Ilie prin mantia acestuia. Deși este tânără, Aurelia Ciobanu are o activitate foarte bogată, contribuind până în prezent la reastaurarea picturii mai multor biserici și mânăstiri din județul Vâlcea și din București și participând cu lucrări proprii la expoziții de pictură din Craiova, Balș
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
munte la acea lumină. Și am rămas unde era lumină până dimineață. Dimineață vedem o mică peșteră în locul în care era lumină. Când am intrat înăuntru, am găsit un anahoret mort. Era îmbrăcat cu stihar de păr și cu o mantie de funii iar în mâini ținea o cruce mare de argint. Cu el am gasit o cărțulie în care era scris: “ m-am săvârșit eu, Ioan cel smerit, în indictionul al cinsprezecelea”. Am socotit anul și am aflat ca murise
LIVADA DUHOVNICEASCA (28) de ION UNTARU în ediţia nr. 1018 din 14 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352451_a_353780]
-
povestește iarăși, zicând: Am inceput sa zidim biserică sfanțului Chiriac în Fasaelis și am săpat temelia bisericii. Într-o noapte mi s-a arătat în vis un monah, pe fata căruia se vedeau urmele unei mari asceze, îmbrăcat cu o mantie de funii, iar pe umeri un mic veston făcut din papura. Și-mi spuse cu voce blândă: - Spune-mi , avvo Gheorghe, fără să-ți dai seama ai vrut să mă lași afară de zidurile bisericii pe care o zidești, pe mine
LIVADA DUHOVNICEASCA (30) de ION UNTARU în ediţia nr. 1020 din 16 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352457_a_353786]
-
AMINTIRILE SE-NTORC CA PĂSĂRILE CĂLĂTOARE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 688 din 18 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Sub egida LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI Medalionul literar-muzical “Când amintirile se-ntorc ca păsările călătoare“ Noaptea încă învăluia cu mantia ei străzile Clujului care dormeu pe cearceful de lumină al lampadarelor, când un grup de membri ai Ligii Scriitorilor se îndreptau cu un taxiu spre Gară pentru a se deplasa la Ulmeni-Sălaj, unde în după amiaza zilei de sâmbătă, 17
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR-CÂND AMINTIRILE SE-NTORC CA PĂSĂRILE CĂLĂTOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351325_a_352654]
-
câteva minute staționate, pentru a schimba locomotiva, ne-am amintit că aici a trăit poetul și criticul literar Radu Săplăcan, stins prea devreme, că poeta Raveca Vlașin ne trimite din vechiul Comitat Solonoc-Dăbâca poezii scrise cu sensibilitate. Ajunși la Jibou mantia nopții a devenit de un albastru stelar.Ne-am amintit că purta numele de Sibo, fiind un punct de popas în drumul sării de la Dej. Aici a locuit o vreme latinistul Vasile Sav și soția istoricului Ilie Vulpe, Florina. Ajunși
SUB EGIDA LIGII SCRIITORILOR-CÂND AMINTIRILE SE-NTORC CA PĂSĂRILE CĂLĂTOARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351325_a_352654]
-
și Bălcescu, să plece în exil. Refuzând să se mai întoarcă preferă, după portretul pe care îl face Călinescu, ca oasele sale să-i fie îngropate în Asia. Revenit totuși în cele din urmă în țară, îmbrăcat într-o superbă mantie albă, văzându-și idealurile spulberate, proferă pe un ton ultimativ (marcă înregistrată a la Corneliu Vadim Tudor), un adevărat blestem al Sionului. „Să nu se mai audă nici nume de Băleni, de Câmpineni, de Bălăceni, dați în numele lor, în a
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
dar m-am întors deoarece-mi place mai mult, ceea ce văzusem înainte de a pleca: țara, orașul, casa, grădina, tihna căminului și dragostea din inima ta. Din sălcii, ramuri albite de promoroacă se-pleacă spre lacul de cleștar. Luna argintie, cu mantia-i brodată-n stele, vegheată de Luceafăr, Pământu-l luminează. Mulate-n rochii negre din catifea, ciori zgribulite poposesc croncănind pe Altarul de gheață al Iernii. Pretutindeni, zăpada viscolită-n troiene acoperă discret păcatele omenirii. Aduceri aminte mă copleșesc... inima-mi
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
vioară/ Să torc spre tine-n taină tandre șoapte/ De Sus să curgă dintr-o călimară/ Praful iubirii peste noi în noapte. / Și lacrimi - bobi de rouă de pe flori S-adun pe buze-n dimineți senine/ Să mă îmbrac în mantii de culori./ Aș vrea apoi muzica se întețește: „Sunt umbră și suflet născut din esența/ Cuvântului lin ce se scurge din suflet/ Sub lava încinsă ascund chintesența/ Aceluiași gând ce mă-nvăluie-n cântec”/ Sunt și crește, urcând în intensitate: „Mă-nvăluie apele
UN VERITABIL CONCERT DE MUZICI DIVINE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350927_a_352256]
-
viață întreagă. Aceștia sunt cei ce au pus temelie, peste veacuri, monahismului creștin care, odată cu încetarea persecuțiilor, a luat misiunea atât de grea, dar și de sublimă a martiriului. Prin ei, martirul atlet devine martirul monah, îmbrăcând, peste armura atletică, mantia călugărească” . Despre condamnarea Părintelui Ioan Negruțiu „După decretul de grațiere din anul 1964, când am fost și eu eliberat ca toți ceilalți, unul dintre foștii mei elevi de la Beiuș, care ajunsese procuror militar chiar la Tribunalul care mă judecase, a
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351492_a_352821]
-
de a I le adresa: “Doamne, știu că plângi acum, / Doamne, știu că râzi de mine, / eu sunt lacrimă de drum, / eu sunt ochi, tu ești retine, / eu sunt mare fără mal, / râu ce se îmbracă-n sare, / tu ești mantie de deal, / eu sunt semn de întrebare. Doamne știu că plângi acum - / nu știu unde, nu știu cum. / Sibiu, 2 noiembrie 2011”. Întoarcerea spre începuturi este o temă recurentă în lirica acestui poet, prin aceasta înțelegând nașterea - părăsirea infinitului inițial, periplul vremelnic prin viață
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
după traseul parcurs de câțiva kilometri. La întoarcere pe anumite porțiuni de drum calul a fost supus la niște încercări mai dure, adică i s-a cerut să galopeze sau să meargă la trap. Antrenamentele au fost continuate pe Valea Mantii și Valea Poienii sate aparținătoare comunei Valea Călugărească și care erau așezate pe văile cu același nume. Dar asta nu era suficient pentru marele concurs. Calul și driverul trebuia dus pentru a se acomoda cu hipodromul lucru ce avea să
SUMAN DRIVER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351572_a_352901]
-
o radiografie a relației dintre armonia trupului femenin exprimat prin pictură și misterul de dincolo exprimării prin metaforă:” Mâinile mele sunt trunchiuri de arbori/ Pe care mere roșii se coc./ Picioarele mi-s țesute cu spume de val/ Iar algele, mantie răcoroasă-mi sunt. “( Înrădăcinare). Eul poetei în simbioză cu eul pictorului au creiat o mitologie a spiritului proiectat în trupul superb al femeii, în armonie cu peisajul. Privitor la femeia pe malul mării, Eminescu o distinge de “populația de baltă
POEZIA CULORILOR ÎN ALCHIMIA VERSURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351581_a_352910]
-
faldurile zării, Sunt cremene de vifor, sticlă, piatră, Sunt nor ca un arici din spini de gheață, Sunt recele sărut pe-a gurii rece vatră Sunt frigul frigurilor care frig, îngheață... Sunt giulgiu-nzăpezit pe seva moartă-a florii, Sunt mantia troienelor cu coasă și cu glugă, Sunt lama din oțel de gheață ce a ucis cocori... Sunt totuși cald! Căldura îmi vine de la Rugă! Sunt un român și-n limba strămoșească Ce-și plânge-n doine jalea și-n durere
CEL MAI LUNG POEM COLECTIV PENTRU CARTEA RECORDURILOR” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346576_a_347905]
-
de lemn stăteau soldații înarmați cu arbalete și arcuri. Când văzură bătrânul trecând cocoșat pe lângă ei și sprijinindu-se cu un toiag, toți soldații, majoritatea tineri, i se închinară lui. Totuși, el nu era îmbrăcat în veșminte nobile. Avea o mantie albă în jurul lui. Barba lungă și părul purtau de asemenea culoarea zăpezii. Ochii, însă nu respectau culoarea albă predominantă a bătrânului. Aceștia erau verzi, la fel ca și inelul de pe degetul mijlociu, care arăta ca un mic dragon încolăcit pe
CASTELE DE FLAVIUS JEBELEAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346672_a_348001]
-
Chemarea În cântul clopotelor mă cheamă veșnicia, Să mă preschimbe-n piatră la umbra unei cruci, Să îmi sfârșească astăzi din suflet agonia, Sub un mormânt la care flori albe să-mi aduci. Și în ropot lung de umbre, în mantia-i de plumb Grăbită - parcă - moartea în pas neobosit Îmi smulge brațul iute și al meu suspin prelung, De otrava-i neagră se lasă acoperit. O clipă neîncepută din fugă se oprește, Prin foșnetul de frunze al unui vechi gorun
CHEMAREA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346698_a_348027]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului Iarna mea Îmbrăcată-n promoroacă aruncă stele-n joacă, cu țurțuti de diamant ne privește din înalt. Se ascunde după nori și ne-nvăluie-n flori de apă înghețată, îmbrăcând zarea toată. Și-i frumoasă-nzăpezită cu mantia strălucită cu părul plin de stele așezate-n inele. Privirea-i de gheață depărtarea-ngheață, iar mângâierea lină aduce liniște deplină. Farmecă c-o adiere și-nvăluie cu plăcere când zarea-n alb îmbracă cu sclipiri de promoroacă. E o zână
IARNA MEA de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346709_a_348038]
-
multă vreme-n urmă ; Mi l-au păscut combine, pe dumneata o turmă De îngeri pogorâți din visele-mi - povești. M-or paște și pe mine niște îngeri Din vana mea conștiință, pe sub plângeri. TESTAMENT Cu palmele ating fâșii ale mantiei cerești, Cu ochii sărut întinsul înzăpezit al nopților ; Tălpile mele mai cată odihna primului drum, Sângele-mi picură prin crevasele munților. Peste casele morților adesea pleoapa mea tremură Și-ades îmi cade fruntea-n umilință ; O umilință fără leac și
POEME PENTRU ZILE SIMPLE (1) de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346711_a_348040]
-
ce-mi mângâie cântul, Din somn rătăcește-albatrosul cuminte, Lăsând să se-audă prin slove doar vântul. Și aripa lunii mi-atinge seninul Cu albul luminii ce mi-ascute gândul. Sub arșița verii năluca se pierde... De-mi scutur surâsul prin mantia-mi verde. Când anotimpuri împart orhidee Pe lunca ce-mi poartă la pas o idee, Mai paște doar gândul sorbind în tăcere Botez de cuvinte din stupul de miere. Referință Bibliografică: Botez de cuvinte / Doru Ciutacu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
BOTEZ DE CUVINTE de DORU CIUTACU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345579_a_346908]
-
câțiva leuți... Pocnitori, în loc de bice, cumpăram, se pare, de la magazinul „Tzeler”, din centru, de vizavi de clădirea impunătoare a Poștei. Vitrina cu jucării de la Tzeler... Ehei, ce vitrină multicoloră, plină de frumusețe, misterioasă și prietenoasă, atrăgătoare, ademenitoare. Moș Crăciun, în mantie roșie, bate în geamul puternic luminat. Geam peste care s-a așternut o promoroacă groasă, astfel că ne era îngreunată vederea jinduindă după formidabile jocuri mecanice, păpuși, figurine, ocheane cu caleidoscop colorat, pistoale cu petițe, artificii. Degeaba bătea Moșul, cu
MICI TABLOURI DE-ALTĂDATĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345598_a_346927]
-
metafizic: “Serile își poartă pe umerii goi ,/ timpul e însetat:/ bea sângele mieilor calzi.“( O punte invizibilă). Poezia din acest volum este o vibrație a sufletului încorsetat într-un scenariu original, explodând în viziuni convulsive, ce dă la o parte mantia gogoliană ce descoperă starea de criză a poetei:” Serile își poartă luceferii pe umerii goi,/timpul e însetat:bea sângele mieilor calzi. “(O punte invizibilă) . Confesiunea e în acelaș pas cu trăirea, iar poemul are o dinamică melancolică prin discursul
POEZIA CA VIZIUNE ÎN GEOMETRIA METAFOREI, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352059_a_353388]
-
ce-mi mângâie cantul, Din somn rătăcește-albatrosul cuminte, Lăsând să se-audă prin slove doar vântul. Și aripa lunii mi-atinge seninul Cu albul luminii ce mi-ascute gândul. Sub arșiță verii năluca se pierde... De-mi scutur surâsul prin mantia-mi verde. Când anotimpuri împart orhidee Pe lunca ce-mi poartă la pas o idee, Mai paste doar gândul sorbind în tăcere Botez de cuvinte din stupul de miere. Citește mai mult Valsul tăcerii-mi dansează-n cuvinte,Pe ritmul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
sonetei ce-mi mângâie cantul,Din somn rătăcește-albatrosul cuminte, Lăsând să se-audă prin slove doar vântul.Și aripa lunii mi-atinge seninulCu albul luminii ce mi-ascute gândul.Sub arșiță verii năluca se pierde...De-mi scutur surâsul prin mantia-mi verde.Când anotimpuri împart orhideePe lunca ce-mi poartă la pas o idee,Măi paste doar gândul sorbind în tăcereBotez de cuvinte din stupul de miere.... XXII. MĂRȚIȘOARELE LUI PUNKY, de Doru Ciutacu , publicat în Ediția nr. 794 din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/352084_a_353413]
-
călimara-ndoliată? Căprioarele mai caută o cale spre izvoare Dar picioarele se-mpiedică-n hățișurile gri; Căutarea le-o întunecă o teamă, călătoare Pe spinarea timpului complice. Umbrele se-ntind halucinante, mi se prind de suflet, Noaptea-mi înfășoară trupu-n mantia-i de abanos, La prăpastia răbdării îmi opresc nesigur umblet, Către Cer mă-nchin, în așteptare. Vreau ca al nesiguranței văl să fie dat de-o parte, Zorii izbăvirii să-mi inunde trup și inimă Iar lumina să îmi înflorească
TEMNIŢA CĂLIMĂRII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352190_a_353519]
-
la luna lâncezind, trufașa, În ochiul ei din ceruri zămislit Noi vom plăti în versuri azi ispașa Pentru o clipă ce ne-a ispitit. (6) Georgeta RESTEMAN: PLÂNGÂND TĂCERI, LUCEAFĂR TE-NTRUPEZI Plângând tăceri, luceafăr te-ntrupezi Pe umeri cu mantii de-aprinse stele Din vraja clipei rupi și-apoi visezi Făpturi suave-n cânt de menestrele. De te prefaci luceafăr printre zâne Și sângerânde lacrime-și fac masul Pe-obrazul lor, lucirile-ți păgâne Brăzdează-adânc în suflete rămasul. Și-apoi, când
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
scurg prin fereastra timpului // rănind zorile // însângerând apusurile // furând aroma florilor // izbind marea de maluri // fărâmițându-le// modelând chipuri ce se visau eterne // vocea surdă tânguindu-se-n deșert // risipire //... deșertăciune //... și atâta noapte” ( clipele). Tristețea existențială este ca o mantie din frunze uscate - mantie purtată pe umerii biciuiți de „vântul care șterge urme”.... Și chiar dacă „durerea din răni necicatrizate” persistă... poetul cere divinității încă o viață. Șlefuitor al cuvântului scris, acesta ne face părtaș al sensibilității sale poetice, acurateței expresiei
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]