551 matches
-
tablourile lui Strickland. Era un franțuz vârstnic și mic de statură, cu ochi blânzi și un zâmbet plăcut; pe jumătate negustor, pe jumătate marinar, avea un cuter cu care se avânta îndrăzneț printre insulele arhipelagurilor Paumotu și Marchize ducând mărfuri manufacturiere și aducând de acolo copra, scoici și perle. M-am dus la el pentru că mi s-a spus că are o perlă mare neagră pe care e dispus s-o vândă ieftin, dar când am descoperit că-mi depășește mijloacele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Londra Îl atrăgea. Gloria i se născuse acolo; era Împământenită În acele saloane unde bogăția, plăcerea petrecerii și cel mai Înalt grad de civilizație produc acele afectări fermecătoare care au Înlocuit treptat comportamentul natural. Perla dandysmului rătăcită la Manchester, oraș manufacturier, Însemna ceva la fel de monstruos ca Rivarol, de pildă, la Hamburg! Și-a salvat astfel viitorul renumelui: a rămas la Londra. S-a instalat Într-o locuință pe Chesterfield Street la numărul 4, vizavi de George Selwyn - unul dintre aștrii modei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fluxurilor de investiții a firmelor americane În Europa de Vest; firmele par a fi motivate de crearea Comunității Economice Europene (CEE) și piața europeană În puternică lărgire. Astfel, din 1950, Statele Unite iarăși au devenit principala sursă a ISD fiind interesate În sectorul manufacturier și realizează mai mult de 67% din investițiile internaționale, Anglia devine al doilea investitor mondial, iar din anii ’70 sunt urmați și de Germania și Japonia. Al doilea val se realizează din anul 1965 până În 1975, perioadă În decursul căreia
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
deplin autonome, cum era România în anii optzeci, era negocierea noilor aranjamente. Tarifele constituiau în continuare problema majoră a relațiilor dintre statele balcanice și guvernele europene, provocînd mai multe crize. Chestiunea nivelului protecției ce urma să fie stabilit pentru bunurile manufacturiere nu a fost ușor de rezolvat. Națiunile balcanice aveau nevoie să-și exporte surplusul agricol și erau adeseori obligate pentru a asigura funcționarea în continuare a piețelor lor să accepte condiții dezavantajoase pentru dezvoltarea industrială internă. În ciuda situației dificile, unele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
întreprindere erau firește interesați în primul rînd de realizarea unui profit. Guvernele străine implicate doreau deci să se asigure că liniile vor urma rutele care le slujeau interesele economice și strategice. De fapt, odată înființate, căile ferate serveau aducerii bunurilor manufacturiere europene, care aveau să elimine de pe piața internă produsele meșteșugărești locale. Ca și în alte aspecte ale vieții statelor din Balcani, construirea căilor ferate a devenit cauza a numeroase scandaluri. Exista multă corupție atît în finanțarea cît și în construirea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
anii următori, cele mai mari dificultăți ale românilor vor fi legate de Austro-Ungaria. Prima neînțelegere importantă a apărut în legătură cu relațiile comerciale. În primul rînd din rațiuni politice, România semnase în 1875 o convenție dezavantajoasă. Acest acord permitea importul de bunuri manufacturiere habsburgice în condiții foarte favorabile de fapt, intrarea aproape liberă a acestora pe piața românească. În schimb, produsele agricole românești erau taxate de monarhie pentru apărarea intereselor ungurilor. Nereușind să obțină o revizuire a acestor aranjamente, în iunie 1885 guvernul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a aprobat extinderea liniilor ferate de la Belgrad prin Niš și Vranje și a fost semnat o nouă convenție comercială. Ca și în cazul negocierilor cu Bucureștiul, diplomații habsburgici au căutat să încheie un acord cu termeni favorabili pentru bunurile lor manufacturiere. În ciuda posibilelor lor efecte negative asupra dezvoltării industriale a Serbiei, cererile acestea au fost onorate. Piața habsburgică era esențială pentru țăranul sîrb; țara avea mai ales produse agricole la vînzare și existau puține bunuri de manufactură care ar fi trebuit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
5883 de kilometri de linii. Sistemul rutier rămînea totuși primitiv. Deși existau cîteva șosele pavate, cea mai mare parte a drumurilor erau ceva mai mult decît niște ulițe murdare. Imperiul rămînea un stat predominant agricol, depinzînd de Europa pentru bunurile manufacturiere. Pe toată durata secolului al XIX-lea, cel care convinsese Poarta să mențină politica comerțului liber fusese în primul rînd guvernul britanic. Tratatele comerciale prevedeau tarife scăzute. Țara avea deci un comerț activ, dar bazat pe produse agricole și materii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
constituie debușeuri comerciale adecvate. Un obstacol major în calea comerțului, atît a celui internațional cît și a celui interbalcanic, avea să fie hotărîrea regimurilor naționale de a-și dezvolta industria, drept pentru care toate au impus tarife ridicate pentru bunurile manufacturiere și au adoptat politici economice care puneau piedici în calea activităților comerciale care nu contribuiau la atingerea obiectivelor interne. Perioada interbelică a fost deci o epocă de intens naționalism economic, dar și politic. Cea mai importantă chestiune economică de după război
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
petrolier. Decizia de a evita dependența economică de investitorii străini a avut un efect direct asupra bunăstării țăranilor. Odată cu refuzarea acceptării pe scară largă a asistenței din afară, industrializarea urma să fie efectuată obligatoriu pe seama țăranului. Ca să-i protejeze pe manufacturierii autohtoni, guvernul a ridicat tarifele vamale, iar noile rate au dus la creșterea prețurilor unor articole ca uneltele agricole și articolele textile cumpărate de țărani. Și mai serioasă era problema taxelor de export pentru produsele agricole românești, care a avut
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de 284 dolari, în Iugoslavia de 330 dolari și în Grecia de 397 dolari, în timp ce în Statele Unite acesta era de 1 368 dolari. Era bineînțele nevoie de lichidități pentru taxe și alte cîteva necesități; exista un mic surplus pentru bunurile manufacturiere sau pentru alimentele care nu erau produse în gospodăria țărănească. Avînd în vedere aceste cifre, trebuie însă să nu uităm că și prețurile erau mici. În 1937, într-un sat de lîngă Sofia, o pereche de oi putea fi cumpărată
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
prețurile materiilor de bază, în special cel al petrolului, au crescut pe piața mondială, guvernul sovietic a început la un moment dat să constate că ajunsese să constituie partenerul în pierdere din acest aranjament. Se întîmpla destul de des ca bunurile manufacturiere ale industriilor blocului să nu fie de înaltă calitate; rușii se plîngeau frecvent de faptul că Uniunea Sovietică devenea o piață de dumping pentru mărfuri de proastă calitate, fapt ilustrat de următoarea afirmație făcută în 1974: E regretabil, dar există
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
poziție mai independentă față de Moscova, Bulgaria poate fi perfect înțeleasă. Era clar că nu exista nici o altă putere care să ia, atunci sau mai tîrziu, locul Uniunii Sovietice în ceea ce privește sprijinirea țării. Bulgaria are nevoie de materii prime, iar bunurile ei manufacturiere nu au calitatea care să le acorde o valoare competitivă pe piața mondială. În 1974, comerțul Bulgariei cu Uniunea Sovietică se ridica la 46,9 % din totalul relațiilor ei în acest domeniu.14 Ar fi dificil să găsim un partener
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de activitate, ca modernist, explică și profilul celor dintâi studii realizate de Leonid Boicu, consacrate istoriei economice și sociale a Moldovei în epoca „regulamentară”: Despre construcția de șosele și poduri în Moldova între anii 1834-1844 (publicat în 1958); Despre stadiul manufacturier al industriei în Moldova (1960); Știri noi despre industria de postav în Moldova la jumătatea veacului al XIX-lea (1960); Lucrările de îmbunătățire a căilor de comunicație în Moldova în vremea administrației ruse din anii 1828-1834 (1961); Încercări franceze de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
forma de producție, meșteșugurile sătești sunt mai puțin evoluate decât cele orășenești. Aceasta era și firesc în condițiile când orașul era un centru meșteșugăresc comercial, iar țăranul era strâns legat de o agricultură în care dominau relațiile feudale. 2. Întreprinderile manufacturiere În istoria dezvoltării industriei capitaliste, manufactura se situează între cooperația capitalistă simplă și industria de fabrică. Manufactura capitalistă nu este altceva decât cooperație capitalistă simplă al cărei proces de producție are la bază diviziunea muncii și tehnica manuală. Ca formă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de pildă, nici o informație privitoare la diviziunea muncii, una din principalele caracteristici ale manufacturii. Am inclus-o totuși în rândul manufacturilor, ghidându-mă după numărul de lucrători angajați [...] Socotim, de asemenea, că și atelierele navale de la Galați erau o întreprindere manufacturieră. Aici, în 1839, s-au construit șapte corăbii, iar în 1840, zece corăbii. După războiul Crimeii, la Galați se construiau corăbii ce atingeau o mărime de 350 tone. Forța de muncă era salariată: 20-25 franci de lucrător pe săptămână și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu prelucra materia primă în scopul obținerii unui produs finit. Munca lui avea drept scop extragerea materiei prime. De aceea, deși se poate susține că „din punctul de vedere al tehnicii și al organizării producției, salinele erau întreprinderi cu caracter manufacturier, folosindu-se o diviziune a muncii relativ dezvoltată”, ele nu sunt totuși manufacturi, deoarece lipsește elementul specific manufacturii: prelucrarea de către meșteșugari a materiei prime în scopul obținerii unui produs finit. Fără acest element s-ar putea extinde definiția de manufactură
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
informațiilor documentare de care dispunem, apreciem că numărul manufacturilor în Moldova între 1848 și 1864 se ridică la cele patru întreprinderi pomenite mai sus. Din cele de mai sus rezultă că la jumătatea secolului al XIX-lea, în Moldova, stadiul manufacturier al industriei a fost foarte slab reprezentat. În genere, în Moldova, dezvoltarea industriei în acea epocă întâmpina numeroase dificultăți. În condițiile crizei generale a sistemului feudal, a lipsei brațelor de muncă calificate, a îngustimii pieții interne, a lipsei de credit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
neizbutite de fondare a manufacturilor în Moldova. Aici s-au dezvoltat trei zalhanale-manufacturi și atelierele navale de la Galați, tocmai pentru că zalhanalele nu erau concurate de către țările apusene, iar atelierele navale de la Galați erau indispensabile. Așadar, rămânem la concluzia că stadiul manufacturier în industria Moldovei a rămas în faza unor începuturi timide, fără putință de progres. Această stare de lucruri a generat o foarte importantă particularitate a istoriei industriei moldovenești: în marea majoritate a ramurilor industriale s-a trecut direct de la cooperația
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
textilă. Această situație ne permite să tragem concluzia că și în domeniul industriei textile, după încercări de fondare a unor manufacturi, încercări care au eșuat, s-a trecut direct de la producția micului atelier la producția de fabrică. Lipsa unui stadiu manufacturier dezvoltat în industria Moldovei a avut o înrâurire defavorabilă asupra introducerii mașinismului, deoarece manufactura la noi n-a format brațe de muncă calificate, tehnicieni, și n-a creat unele premise necesare utilizării mașinilor. 3. Dezvoltarea mașinismului După cum se știe, K.
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
care ne-am călăuzit, atunci când am inclus în mașinism una sau alta dintre întreprinderile industriale care au funcționat în Moldova între 1848 și 1864. Referindu-se la condițiile și împrejurările în care a apărut mașina, K. Marx scria că „perioada manufacturieră, care în curând proclamă reducerea timpului de muncă necesar pentru producția de mărfuri ca principiu conștient, dezvoltă în mod sporadic și utilizarea mașinilor, în special pentru anumite prime procese simple, care trebuie executate în masă și cu mare cheltuire de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
progresului mașinismului, K. Marx a notat că „invențiile lui Vaucanson, Arkwright, Watt etc. au putut fi puse în practică numai datorită faptului că acești inventatori au avut la dispoziție un număr considerabil de muncitori mecanici iscusiți, gata formați de perioada manufacturieră”. În Moldova, lipsind aceste premise, mașinile n-au fost create de localnici în acea perioadă, dimpotrivă, ele au fost introduse din afară. În aceste împrejurări nefavorabile introducerii mașinismului, ideea utilizării pe o scară mereu mai întinsă a mașinilor câștiga totuși
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aramă”, o velniță etc. O problemă dificilă a constituit-o pentru M. Kogălniceanu angajarea tehnicienilor și a muncitorilor. Dificultatea consta în lipsa unor brațe de muncă calificate în acest domeniu, lipsă determinată de inexistența în istoria industriei moldovene a unui stadiu manufacturier dezvoltat, în care să se fi pregătit, prin utilizarea sporadică a mașinilor, lucrători calificați. Din această cauză, M. Kogălniceanu a fost nevoit să aducă din străinătate, o dată cu mașinile, și oamenii care să le mânuiască. Problema angajării unui număr suficient de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lucrătorilor pământeni era limitat la necesitățile muncii auxiliare, nu atât din cauza lipsei mâinii de lucru libere, cât din pricina lipsei forței de muncă cât de cât calificată și instruită. Istoria dezvoltării industriei noastre n-a cunoscut după cum am văzut un stadiu manufacturier dezvoltat. De aceea, trecerea la cel de-al treilea stadiu al dezvoltării industriei a avut loc în condițiile unei acute crize a forței de muncă calificate. La fabrica lui Bühl, unde scărmănatul, torsul, țesutul lânii, precum și „bătutul” produsului finit se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și culturale, a creșterii numărului de ziare, reviste, calendare, adică a sporirii necesităților de hârtie. Prin construcția acestei fabrici, în producția de hârtie s-a trecut direct la industria de fabrică, care n-a fost precedată de forma de producție manufacturieră. Gh. Asachi a obținut dreptul de a fonda acea întreprindere la Petrodava, lângă Neamț, pe baza unui privilegiu exclusiv de fabricare a hârtiei pe timp de șapte ani, iar statul, spre a-i veni în sprijin, a interzis exportul materiei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]