1,626 matches
-
unul care să-i Întindă măcar un scaun să șeadă.” Lousteau Își continuă, astfel, netulburat, efortul de deziluzionare a prietenului său, sfătuindu-l ca Înainte de a-i pune În brațe unuia dintre cei mai importanți editori din Paris, Dauriat, manuscrisul Margaretele, să-și ia măsuri pentru a verifica dacă acesta l-a deschis măcar, nu neapărat să-l fi citit, și să-l marcheze pe furiș cu o sforicică pătată cu cerneală. Atunci când Lucien se Întoarce să-l Întâlnească pe Dauriat
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
cuvântul meu de om de treabă, nu de editor (notează!), sonetele dumitale sunt minunate, nu se simte efortul, după cum e și firesc când ai inspirație și vervă. În sfârșit, știi să găsești rima, una dintre calitățile școlii noi. Din păcate, Margaretele este o carte frumoasă, dar nu o afacere bună, iar eu nu mă pot ocupa decât de proiecte de acest fel.” Chiar dacă respinge manuscrisul și nu pretinde că l-ar fi citit integral, Dauriat afirmă totuși că l-a răsfoit
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
fie mai scormonitor: „- Aveți manuscrisul aici? Întrebă rece Lucien. Poftim, prietene, răspunse Dauriat, care se Îndulcise mult față de poet. Lucien luă sulul fără să se uite În ce stare se află sfoara, Într-atâta avea Dauriat aerul să fi citit Margaretele. Ieși cu Lousteau fără să se arate nici abătut, nici nemulțumit. Dauriat Îi Însoți pe cei doi prieteni În prăvălie vorbindu-le de ziarul lui și de al lui Lousteau. Lucien se juca neatent cu manuscrisul. Crezi că Dauriat ți-
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de mai sus, chiar dacă nu a deschis manuscrisul, Dauriat nu dovedește nici o dificultate În a-și dea cu părerea despre antologia de poezii: „- Ce sonet vi s-a părut mai deosebit? - Toate sunt deosebite, prietene, răspunse Dauriat, dar acela despre margaretă e minunat, se termină atât de fin, de delicat. Acolo, am ghicit ce succes trebuie să aibă proza dumitale.” În urmarea dialogului dintre Lucien și Lousteau găsim din nou exemplificarea faptului că nu e necesar să citești o carte. Lousteau
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mulțumit? Da, zise poetul, năpădit de o fericire necunoscută la vederea acelei sume nesperate. Abia se putea abține, dar Îi venea să cânte, să sară, să creadă În lampa fermecată, În povești; credea În sfârșit În geniul lui. Prin urmare Margaretele Îmi aparțin, zise editorul; dar mai ataci cumva vreo publicație de-a mea? Margaretele Îți aparțin; dar nu-mi pot angaja pana, care aparține prietenilor mei, după cum a lor Îmi aparține mie. Dar, mă rog, acum ești unul din scriitorii
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Abia se putea abține, dar Îi venea să cânte, să sară, să creadă În lampa fermecată, În povești; credea În sfârșit În geniul lui. Prin urmare Margaretele Îmi aparțin, zise editorul; dar mai ataci cumva vreo publicație de-a mea? Margaretele Îți aparțin; dar nu-mi pot angaja pana, care aparține prietenilor mei, după cum a lor Îmi aparține mie. Dar, mă rog, acum ești unul din scriitorii mei. Toți scriitorii mei sunt prieteni cu mine. Așa că n-o să-mi strici afacerile
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
scriitorii mei sunt prieteni cu mine. Așa că n-o să-mi strici afacerile fără să mă Înștiințezi de atacuri spre a le preveni. De acord. Să bem pentru gloria dumitale! Zise Dauriat ridicând paharul. Am impresia că nu mi-ai citit Margaretele, spuse Lucien.” Dauriat nu este deloc dezarmat de această aluzie la faptul că nu a citit Margaretele, pentru că o consideră neîntemeiată, căci Între timp autorul s-a schimbat: „- Dragul meu, a cumpăra Margaretele fără a le cunoaște e cea mai
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
atacuri spre a le preveni. De acord. Să bem pentru gloria dumitale! Zise Dauriat ridicând paharul. Am impresia că nu mi-ai citit Margaretele, spuse Lucien.” Dauriat nu este deloc dezarmat de această aluzie la faptul că nu a citit Margaretele, pentru că o consideră neîntemeiată, căci Între timp autorul s-a schimbat: „- Dragul meu, a cumpăra Margaretele fără a le cunoaște e cea mai mare măgulire ce și-o poate Îngădui editorul față de autor. În șase luni, vei fi un mare
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
Am impresia că nu mi-ai citit Margaretele, spuse Lucien.” Dauriat nu este deloc dezarmat de această aluzie la faptul că nu a citit Margaretele, pentru că o consideră neîntemeiată, căci Între timp autorul s-a schimbat: „- Dragul meu, a cumpăra Margaretele fără a le cunoaște e cea mai mare măgulire ce și-o poate Îngădui editorul față de autor. În șase luni, vei fi un mare poet; ți se vor publica articolele, pentru că au și Început să se teamă de dumneata, iar
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ar fi vorba despre aceeași carte În cazul ambelor articole. Desigur, cartea fizică rămâne În aceeași stare, Însă, În calitatea ei de nod de legătură, se schimbă din momentul În care poziția socială a lui Nathan evoluează. În același fel, Margaretele lui Lucien nu vor primi aceeași recunoaștere din clipa În care autorul va dobândi o anumită poziție socială. Și Într-un caz, și În celălalt, cartea nu se schimbă sub aspect material, ci suportă modificări numai ca parte a bibliotecii
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
albă, București, 1967 (în colaborare cu Tanți Economu), Mama, București, 1967 (în colaborare cu Tudor Mușatescu); Gerhart Hauptmann, Țesătorii, București, 1967 (în colaborare cu Isaiia Răcăciuni), Oameni singuratici, București, 1967; Oliver Goldsmith, Vicarul din Wakefield, pref. Virgil Nemoianu, București, 1967; Margarete Riemschneider, Lumea hitiților, București, 1967; William Saroyan, Stridia și perla, București, 1967; Wolfgang Hildesheimer, Episod nocturn, București, 1968; Günter Michelsen, Helm, București, 1968; Jean Vilar, Tradiția teatrală, București, 1968; Roger Avermaete, Rembrandt și epoca sa, București, 1969, Despre gust și
MARIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
Speronare) și pe E. Sue (Crucea de argint). În „Curierul românesc” și „Curier de ambe sexe” sunt răspândite articole, fragmente tălmăcite din numeroși autori: Herodot (în manuscris au rămas și primele două cărți din Istorii), Xenofon, Vergiliu, Horațiu, Goethe (Cântecul Margaretei din „Faust” și pasaje din convorbirile cu Eckermann), La Bruyère, La Rochefoucauld, La Harpe, A. Karr, Saint Marc-Girardin, J. Joubert, George Sand, Chateaubriand, M-me de Genlis, Balzac, E. Legouvé, E. Texier, E. Young, E. Bulwer-Lytton, W. Scott, Caroline Norton, Fr.
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
cu Eusebiu Camilar), București, 1945; Țara luminii, pref. Camil Baltazar, București, 1946; Poezii, București, 1947; Versuri, pref. Veronica Porumbacu, București, 1955; Versuri, îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1964; Poezii, îngr. și postfață Magda Ursache, București, 1974; Cântarea munților, îngr. Margareta Husar, pref. Const. Ciopraga, București, 1988; Confesiuni lirice, îngr. și pref. Vasile Badiu, Chișinău, 1989; Poezii - Poésies, ed. bilingvă, tr. Elisabeta Isanos, București, 1996. Traduceri: Leonid Soloviev, Minunata istorie a lui Nastratin Hogea, București, 1945 (în colaborare cu Eusebiu Camilar
ISANOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287622_a_288951]
-
Historica. D. Relații între Țările Române, vol. I, 1222-1456, volum întocmit de acad. Ș. Pascu, C. Cihodaru, K. G. Gündisch, D. Mioc, V. Pervain, București, 1977 (în continuare: DRH, D, I), nr. 32, p. 60-61. • Există informații sigure despre convertirea Margaretei (Mușata), mama lui Petru I. Este posibil ca și acesta din urmă, la fel ca și Lațcu I (1365-1377) să fi îmbrățișat pentru un timp religia catolică. • Ján Sýkora, Poziția internațională a Moldovei în timpul lui Lațcu: luptă pentru independență și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
, Florin (14.IV.1943, Iași), critic și istoric literar. Este fiul Margaretei Faifer (n. Irimia), medic, și al lui Laurențiu Faifer, conferențiar universitar. În 1961 a absolvit Liceul „C. Negruzzi”, iar în 1966, Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, fiind repartizat la Institutul de Filologie Română „A. Philippide
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
la care a fost și revizor (Dicționarul enciclopedic ilustrat, 1999, Mic lexicon de nume proprii celebre, 2001 ș.a.). Autor al unor prefețe și postfețe, F. a avut și câteva experiențe de editor. A publicat o plachetă de „stihuri epigramatice” a Margaretei Faifer și un volum de teatru al lui Laurențiu Faifer, o culegere din însemnările lui Arșavir Acterian, un studiu de poetică și stilistică al Irinei Andone. A editat, de asemenea, Didahiile lui Antim Ivireanul și, în colaborare, Teatru și proză
FAIFER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286940_a_288269]
-
Fiziolog - Bestiar, îngr. Cătălina Velculescu și V. Guruianu, București, 2001. Repere bibliografice: Gaster, Lit. pop., 138-142; M. Gaster, Il Physiologus rumeno, „Archivio glottologico italiano” (Roma-Torino-Florența), 1886-1888, 273-276; Demostene Russo, Studii și critice, București, 1910, 23-26; Cartojan, Cărțile pop., I, 188-194; Margareta D. Mociorniță, Traduceri românești din „Fiziolog”, CEL, 1934, 83-88; Ist. lit., I, 456-457; Moraru-Velculescu, Bibliografia, I, partea II, 243-264; Dicț. lit. 1900, 356-357; Cătălina Velculescu, Cărți populare și cultură românească, București, 1984, 110-116; Valmarin, Studii, 99-177; Cătălina Velculescu, Fiziologul, în
FIZIOLOGUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287010_a_288339]
-
, Petru Mihai (28.I.1942, Timișoara - 6.I.2005, București), critic și istoric literar. Este fiul Margaretei (n. Fodor) și al lui Mihai Gorcea, tâmplar. Absolvent al Liceului „Sf. Sava” (1959) și al Facultății de Filologie a Universității din București (1964), și-a luat doctoratul în filologie în 1973, cu teza Problematica genurilor în proza secolului 20
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
, Ioanid (pseudonim al lui Valentin Tudose; 4.X.1937, Voinești, j. Iași - 20.III.1996, Iași), poet. Este fiul Margaretei (n. Ivașcu) și al lui Teodor Tudose, muncitor. Își începe învățătura în satul natal și urmează la Iași Școala Normală „Vasile Lupu” (1951-1955) și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” (1962-1968). Trece prin mai multe slujbe: profesor la
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
SĂLĂJAN, Doina (14.II.1936, Beiuș), poetă. Este fiica Margaretei (n. Nagy) și a lui Vasile Sălăjan, funcționar. Urmează ciclul liceal mai întâi la Oradea (1950-1952) și, după o întrerupere, la Liceul „Gh. Lazăr” din București, absolvit târziu, în 1961. Frecventează cursurile Școlii de Literatură „M. Eminescu” (1952-1954) și pe
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
Totdeauna toamna (1988), se prezintă ca un interesant potpuriu de formule romanești și ca aglomerare, uneori fastidioasă, de ițe tematice. Roman polifonic, demontabil și prin deschiderea mai multor fișiere livrești (cel mai evident vizând pastișarea „trucajului” mitologic din Maestrul și Margareta de Mihail Bulgakov), Timpul celor aleși poate fi citit ca roman de descriere a mediilor (monden-universitare), ca eseu filosofic altoit pe o poveste de dragoste (tratată excesiv romanțios), dar și ca roman mitic cu irizații mistice. Într-un grup de
ROZNOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
strigoi care se-nmlădie și se pleacă/ spre a iscodi grelele poame ce-și arată sânii/ unde miere și soare se contopesc nesfârșit” (Colina viei) sau: „Coapsa albă a vazei,/ coloană de lumină,/ se-nalță de pe masa castanie;/ în vază - margarete/ cu șorțuri albe, amidonate,/ de infirmiere/ și inimă de aur/ ca inima ta, soră Ruth” (Vaza albă). După 1980 elementul discursiv se accentuează, unele texte apropiindu-se de proza poematică, de un pseudobiografism epic cu tentă suprarealistă. În Ecran (1985
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
51; Veronica Porumbacu, „Poeme”, VR, 1970, 4; Mircea Iorgulescu, „Evocări de călătorie”, RL, 1971, 6; Mircea Iorgulescu, „Castelul de apă”, LCF, 1973, 9; Felea, Secțiuni, 371-376; Nicolae Balotă, „Aud cântând America”, RL, 1974, 10; Raicu, Critica, 215-217; Emil Manu, Polivalența Margaretei Sterian, SPM, 1977, 357; Dan Hăulică, Margareta Sterian, CNT, 1977, 39; Sorin Titel, Două prozatoare, RL, 1977, 46; Felea, Aspecte, I, 224-227, II, 42-46; Tudor-Anton, Ipostaze, 158-162; Olga Bușneag, Margareta Sterian, București, 1977; Nicolae Manolescu, Drumuri ale creației, RL, 1978
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
sterilității interioare: refuzul său de a fi complice la delațiune nu este urmat și de un gest constructiv, care să se constituie într-un nou început. „M-am oprit la cel mai important gest din viața mea, îi spune el Margaretei, la consecințele unui refuz, la cel mai înalt nu. Dar nici cel mai înalt nu nu are importanță, pentru că după aceea n-am reușit să spun nici un da, n-am reușit să găsesc ce trebuie să afirm.” Ratării lui Dunca
IVASIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
STANCIU, Virgil (4.XI.1941, Blaj), critic literar și traducător. Este fiul Margaretei Stanciu (n. Sabău) și al lui Virgil Stanciu, profesori. Tatăl său a fost unul din apropiații revistei „Blajul” (1934-1936), colaborator la Atlasul lingvistic român, coordonat de Sever Pop, și la Dicționarul limbii române literare, editat de Academia Română. S. urmează la
STANCIU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289865_a_291194]