5,243 matches
-
fărîmițe și bucățele de lucruri pe care le demonta sau le asambla la loc - , pe care le Împingea Într-o parte pentru a-și face loc să scrie. Scria cu creionul pe caiete de școală, genul cu coperte ce imită marmura, cu un dreptunghi alb În mijloc, cu linii pentru nume și subiect. Numele celui la care a scris tot timpul cît am stat cu el a fost Ultima mare afacere. Subiectul nu era menționat. În timp ce scria, Jerry murmura și fredona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
principii, viața devenea foarte simplă... Înainte de a adormi, Hilfe citise: cu una dintre mîini ținea Încă deschisă o carte, pe pat. Rowe avea senzația că pătrunsese În cavoul unui tînăr student; aplecîndu-se, putu citi următorul epitaf, dar nu gravat În marmură, ci tipărit pe hîrtie: Denn Orpheus ists. Seine Metamorphose in dem und dem. Wir sollen nicht mühn um andre Namen. Ein für alle Male ists Orpheus, wenn es singt... Degetele ascundeau restul poemului. Era ca și cum tînărul acesta adormit ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fel de energie personală) se contopește cu universul, formând un fluid cosmic. Aiurea. Sufletul a ajuns, cum spuneam, în rai. Iar sufletul nu era o energie, ci personalitate + conștiință. Iar raiul bineînțeles că nu era o cetate de aur sau marmură care plutea deasupra norilor. Nu. Era cu totul altceva. Prima bucățică de rai pe care am văzut-o a fost o clădire destul de mare, cam cât Casa Poporului din București. Mă aflam înăuntrul ei. Asta chiar imediat după moarte. Interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
curte. Manson mă aștepta în pragul ușii. - Ce faci, bă? zise zâmbind. - Hai noroc, moșule! l-am salutat. Ne-am îmbrățișat, ne-am pupat pe obraji, am intrat în casă și ne-am așezat la o masă mare, neagră, de marmură, în sufragerie. - Ce mai faci, bă? Repetă Manson. Te-ai mai îngrășat! - Nu, bă, nu, tot 95 de kile am. Da’ tu ai cam slăbit, nu? - Ei, da, cu stresul... - De ce? Ce stres? - Păi, știi cum e... Lucrez la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
făina amestecată cu ou, brațele roșii și zdravene ale lui Brigd, punctate de pistrui aurii, se acoperă cu o pulbere albă și cu fărâme de carne crudă. De câte ori pieptul ei se ridică în sus și în jos deasupra mesei de marmură, poalele fustei ei se ridică în spate cu câțiva centimetri și dezvăluie scobitura dintre pulpă și mușchiul femurului, unde pielea e mai albă, brăzdată de o venă subțire, albastră. Personajele capătă încet-încet consistență, prin acumularea de detalii minuțioase și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un loc unde mi-ar plăcea să mă aflu cu Franziska în momentul acesta, de exemplu o cafenea plină de oglinzi, în care se reflectă policandrele de cristal și o orchestră cântă valsuri, iar acordurile viorilor unduiesc deasupra măsuțelor de marmură, a ceștilor aburinde și a prăjiturilor cu frișca. Iar afară, dincolo de geamurile întunecate, lumea plină de persoane și de lucruri și-ar face simțită prezența: prezența lumii prietene și ostile, lucrurile de care să te bucuri sau cu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a dărâmat din greșeală gardul de lemn, a descărcat plăcile de gresie și marmura, nisipul și mortarul peste tufele de corn. A tăiat alunul, să poată turna beton. Vreo două ramuri rămase afară se-ncăpățânează să dea frunze. *** - Ce bine că te-am găsit! aud în spatele meu o voce ușor răgușită. Mă desprind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
icoane vechi și-un tablou mare, cu el în redingotă, cu papion la gât, dând mâna cu regele Mihai. În fostele columbare tronează acum imitații de statuete africane și busturi făcute de artiști contemporani, printre care și-o bucată de marmură, spartă-ntr-un colț, care-ar fi, zicea artistul, potretul lui. Paul e și el regalist convins. - Numai Regele ne-ar fi putut garanta stabilitatea, ne-ar fi scos din caruselul ăsta tâmpit al alegerilor, ne-ar mai fi spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Sfântu’ Vasile”? Are dreptate, nu m-am gândit și nici nu mai am la mine gazeta cu ferparul. - Care-i mai cu ștaif din astea două? - Depinde... „Eternitatea” pentru ăștia care și-au făcut cavouri mai din vreme, când era marmura neagră mai ieftină, greu de găsit, dar o procurau ștabii pe sub mână, se făcea până la urmă rost de toate și meșterii erau mai mulți. Bătrânii s-au dus, ăștia mai tineri îs privatizați. Dacă nu mai erau locuri în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
argintăria, și s-au dus afară pe peluză să aștepte ca pompierii și paramedicii să-și facă intrarea. Brandy deschide una din mâinile ei enorme, îngreunate de inele, și atinge gaura prin care i se revarsă sângele pe pardoseala de marmură. Brandy zice: — Căcat. Bon Marché n-o să accepte niciodată s returnez costumul ăsta. Evie își ridică fața din palme, un dezastru mânjit de cenușă și muci și lacrimi, și strigă: — Urăsc să am o viață așa de plictisitoare! Evie strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fie despre Brandy, prezentat de mine, cu apariția extraordinară a lui Evelyn Cottrell și-a virusului HIV. Brandy, Brandy, Brandy. Sărmana și trista de Brandy întinsă pe spate, Brandy atinge gaura prin care i se scurge viața pe podeaua de marmură și zice: — Te rog. Povestește-mi viața mea. Spune-mi cum am ajuns noi aici. Așa că eu, eu sunt aici și-nghit fum doar ca să înregistrez acest moment al lui Brandy Alexander. Dă-mi atenție. Flash. Dă-mi adorație. Flash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
înainte să intre-n scenă paramedicii. Sari înapoi cu câteva zile, în camera de zi a unei case bogate din Vancouver, Columbia Britanică. Încăperea e îmbrăcată în dura dulceață rococo a lambriurilor de mahon incrustat, cu podea și plinte de marmură și-un șemineu de marmură c-un fel de bucle. În casele bogate în care locuiesc oameni bogați și bătrâni, totu-i așa cum te-ai aștepta să fie. Crinii roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu de mătase. Draperiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
paramedicii. Sari înapoi cu câteva zile, în camera de zi a unei case bogate din Vancouver, Columbia Britanică. Încăperea e îmbrăcată în dura dulceață rococo a lambriurilor de mahon incrustat, cu podea și plinte de marmură și-un șemineu de marmură c-un fel de bucle. În casele bogate în care locuiesc oameni bogați și bătrâni, totu-i așa cum te-ai aștepta să fie. Crinii roșii din vazele smălțuite sunt adevărați, nu de mătase. Draperiile de culoarea untului sunt de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o mână în poșeta ei albastră. Să vă arăt. Pe ei e imaginea unei păsări, zice. E-un cufundar. Eu și Brandy încremenim iar, apoi începem să ne-ndepărtăm, înapoi spre holul de la intrare. Înapoi printre pâlcurile de scaune-divane-scaune, pe lângă marmura sculptată. Umbrele ni se alungesc, se întunecă și se vânzolesc în spatele unei vieți întregi de fum de trabuc pe lambriurile de mahon. Ajunse în holul de la intrare, o urmez pe prințesa Brandy Alexander, în vreme ce vocea lui Alfa captează atenția costumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
atât de mult engleza ca pe-o a doua limbă, încât am uitat că de fapt e prima. N-am o limbă maternă. Ne apar în fața ochilor nestematele murdare ale unui candelabru întunecat. De cealaltă parte a balustradei, podeaua din marmură cenușie a holului de la intrare arată de parc-am fi urcat pe-o scară printre nori. Pas după pas. Undeva departe, întrebările exigente ale lui Alfa trec la pivnițele pentru vin la țarcurile pentru ogarii rusești de vânătoare. Glasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
E unșpe, și Acul Spațial se închide la miezul nopții, și Seth zice că sunt două genuri de oameni pe lume. Prințesa Alexander voia să găsim mai întâi un hotel frumos, un loc cu îngrijitor de parcare și băi de marmură. Am putea avea timp pentru un pui de somn înainte ca ea să trebuiască să iasă și să vândă pilulele. Dacă ai fi la un concurs televizat, zice Seth despre cele două genuri de oameni născocite de el. Seth a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Capitol Hill. Asta-i o altă casă bogată unde totul este exact ceea ce pare a fi. Elaborații trandafiri Tudor incrustați în tavan sunt de ghips, nu de tinichea presată, nu de fibră de sticlă. Busturile nudurilor grecești zgâriate sunt din marmură, nu din plastic marmorat. Cutiile din bufet nu sunt smălțuite în stilul lui Fabergé. Cutiile sunt cutiuțe pentru pilule Fabergé, și sunt unsprezece de toate. Broderia de sub cutiuțe n-a fost făcută la mașină. Nu doar cotoarele, ci și coperțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zice, dar o frumusețe decorativă care nu găsea nici un ecou în sufletul lui Radul Popianu și deci în sufletul nimănui. Ținea capul ușor plecat pe dreapta, gîtul întins, fără cute, pieptul nu se mișca în tăietura rochiei, degetele țepene, de marmură, S-a simțit impresionat ca în fața unei forțe necunoscute. N-avea de ales, ori o înfrunta, ori i se alătura. K.F. îî propusese de la ea alianța. În cîteva secunde și-a dat seama că va accepta, mai rămînea doar curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pentru aceasta trebuie păzită, vegheată. O asemenea clădire uriașă cum e statul poate suporta tot felul de "operațiuni cosmetice", modificări interioare, săli noi făcute din transformarea celor vechi, intrări-ieșiri, poate chiar cîte o scară, puteai zugrăvi, îmbrăca în lemn, în marmură pereții, puteai podi cu lemn, cu mozaicuri, puteai schimba forma ferestrelor, le puteai astupa ori lărgi, dar toate astea ținînd cont să nu atingi în nici un fel structura ascunsă. Te puteai folosi de ea, dar n-o puteai modifica, nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fâlfâind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți și a celor nevoiași, Bandura se Împletici când să urce pe un podium Înalt al unei lespezi de marmură neagră (un Înger din bronz ținând o coroniță deasupra unei micuțe răposate), și‑n fața mulțimii tăcute a marinarilor cu capetele dezgolite și a prostituatelor boite va ține un discurs solemn. Va relata pe scurt, chiar schematic, biografia Marietei: existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu noul șef, un oarecare Šuput, pe terenurile de la Jaša Tomić1; cumpărarea unei tone de cărbuni „Banović“ și așteptatul la rând, În gara Dunav, de la patru dimineața pe o temperatură de minus cincisprezece grade; achiziționarea unei mese cu placă de marmură din piața Buvlja 2; micul dejun „american“ din brânză și lapte praf la restaurantul muncitoresc „Bosna“; Îmbolnăvirea și moartea tatălui său; vizitarea cimitirului din Zadušnica; cearta crâncenă cu numiții Petar Janković și Sava Dragović care susțineau teza despre justețea liniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pas hotărât într-o direcție oarecare. Inky spune: Noua intimitate e publică. Spune că dacă-ți iei o cameră în cel mai discret hotel - unul din locurile alea cu halate albe și orhidee tremurând lângă bideu într-o baie de marmură albă -, chiar și atunci e foarte probabil să existe o minusculă cameră video care să te urmărească. Spune că singurul loc în care mai poți face sex e în public. Pe trotuar. În metrou. Oamenii vor să spioneze doar atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
canapele albe pe rotile și le așezi față în față, chiar sub „copac”. Pe insula asta din canapele construiești o „scară” așezând una peste alta măsuțe de lemn sculptat și suflat în aur. Fiecare masă cu tăblia ei grea de marmură cenușie, cu vinișoare roz. Deasupra măsuțelor așezi scaune picioare subțiri, fragile precum coaja de ou, ca să poți urca tot mai sus. Până ajungi să te uiți în jos la cuiburile gri ale perucilor prăfuite ale fiecăruia. Stau toți cu capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
șters cu mâneca. Ochii ei exoftalmici, înecați în lacrimi și crestați de vinișoare roșii. Domnișoara Hapciu tușește și tot tușește cu limba pe-afară, cu mâinile pe genunchi, îndoită de șale. Uneori, Pețitorul apucă strâns picioarele scaunelor, marginile tăbliilor de marmură cu vinișoare ale meselor aurite, ca să mențină scara fixă. Uneori, Conteza Clarviziune se ridică în vârful picioarelor și înalță cu ambele mâini coada unei mături prăfuite și rigide sus deasupra capului și rotește copacul ca să te ajute să ajungi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
această idee, în primul rând din pricina banilor care nu ajungeau să acopere toate cheltuielile. Ea se angajă să meargă în audiență la primar și să-l convingă să-i dea acceptul ca parada să se țină afară, pe scările de marmură din fața primăriei. Aveau să-și facă astfel o reclamă gratuită și spectaculoasă, toată suflarea orașului putând fi prezentă. Din nou, nu se ținu cont de părerea ei. Alexina contactă o trupă oarecare din oraș, să cânte în pauzele prezentărilor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]