1,154 matches
-
luat de mână și mi-a strâns-o cu putere, am crezut că vrea să-mi spună ceva, dar în clipa aceea ușa s-a deschis. În prag, și-a făcut apariția un om înalt și cărunt, purta un costum maro deschis, care-l făcea să pară și mai palid, de cum l-a zărit, mama s-a și scuzat, că n-ar vrea să-l deranjeze pe tovarășul ambasador, dar nu știe la cine să mai apeleze, și c-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dintr-o înghițitură apoi, întinzându-mi-o, m-a întrebat dacă vreau și eu, iar eu i-am spus că nu, și m-am uitat la mâna lui în care ținea sticla și i-am văzut pielea foarte ridată, cureaua maro a ceasului, lată, îi strângea încheietura mâinii, iar în jurul ei pielea făcea pliuri mari, de parc-ar fi fost din hârtie sau de parcă bunicul ar fi slăbit brusc, el a dat din cap, zicându-mi zâmbind că e-n regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă pot gândi la nimic altceva. Mintea mea s-a îngustat, ajungând un tunel cu o singură bandă de mers, la capătul căruia se află singurul lucru de care-mi pasă cu adevărat. Mă uit pe fereastră la o pasăre maro care scormonește cu ciocul pământul, după care mă întorc și mă așez pe un scaun, cu ochii la masă, jucându-mă obsesiv cu unghia de la degetul mare pe textura lemnului șlefuit. Am făcut o singură greșeală. Toată lumea are voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
jovial. În clipa în care intru, îl găsesc pe Eddie așezat la biroul său : o chestie uriașă de mahon și piele ștanțată, pe care se află un laptop care pare foarte scump. Acum e total îmbrăcat, slavă Domnului, în pantaloni maro și o cămașă sport, și toată încăperea miroase a aftershave. — A, Samantha. Gata pentru mica noastră întrevedere ? Îmi arată spre un scaun cu spătar înalt de lemn și mă așez. Poftim ! Documentul pe care-l așteptai ! Îmi întinde, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Am să mă străduiesc, răspund politicoasă. Mai doriți ceva, doamnă Geiger ? — Stai ! Eddie își lasă ceașca jos. Am ceva pentru tine. Să știi că n-am uitat discuția noastră recentă ! Se apleacă și ia de sub scaun o pungă de hârtie maro. Văd ieșind colțurile câtorva cărți cu coperte lucioase. Să știi că nu te las să scapi așa ușor, Samantha ! Ăsta o să fie proiectul nostru comun ! Am o presimțire rea. O, nu. Te rog, Doamne, fă să nu fie ce cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sau ceva de genul ăsta. E vorba doar de data asta. — Înțeleg, spun, încercând să nu zâmbesc. E foarte generos din partea dumneavoastră, doamnă Geiger. — Am și eu ceva. Iris caută în coșul ei și scoate un pachețel învelit în hârtie maro. Înăuntru, găsesc patru tăvi noi și strălucitoare de copt pâine și un șorț gofrat cu model cu trandafiri. Ridic privirea spre Iris și nu mă pot abține să nu râd cu poftă. — Mersi, zic. Am să le folosesc din plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe butonul Sus. O clipă mai tîrziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urît. Jack Harper se află singur În lift, În niște blugi vechi și un pulover maro de cașmir. Fără să vreau, fac instinctiv un pas Înapoi. Jack Harper Își bagă mobilul În buzunar, apleacă puțin capul Într-o parte și mă privește Întrebător. — Te urci În lift ? spune blînd. SÎnt pur și simplu blocată. Ce pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am dezbătut problema calității porcului cu alune, până când liftul a făcut ping, dar noi eram prea ocupați ca să-l băgăm în seamă, că ne certam, după care a făcut iar ping și Sara a venit la noi cu o pungă maro de hârtie: - Hai, lăsați teoria și treceți la practică. A pus punga pe masă și a desfăcut-o. Dinăuntru a venit miros de bucătărie. - O, păi să plătesc băiatul, s-a trezit Cornel, dar Sara i-a zis că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
niște priviri sincere și cu niște răspunsuri scurte. Nici după trei luni nu am avut vreo veste. O tot vedeam pe Cristina la televizor, într-o fotografie veche, iar vocea crainicei anunța că la data dispariției purta pantofi negri, pantaloni maro și o haină de blugi. Nu era exact: pantalonii erau maro, pantofii negri, cât despre haină, nu mai țin minte, dar sigur nu era de blugi. Începusem să fiu ceva mai serios, intram în clasă cu cerul gurii uscat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
luni nu am avut vreo veste. O tot vedeam pe Cristina la televizor, într-o fotografie veche, iar vocea crainicei anunța că la data dispariției purta pantofi negri, pantaloni maro și o haină de blugi. Nu era exact: pantalonii erau maro, pantofii negri, cât despre haină, nu mai țin minte, dar sigur nu era de blugi. Începusem să fiu ceva mai serios, intram în clasă cu cerul gurii uscat de emoție și priveam pe furiș spre banca goală a Cristinei, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
oamenii, așa încât nu mai știai cine ce vorbește. De altfel, fiecare din fete spunea același lucru, și dacă una perora, cealaltă o aproba și viceversa. Barul începea să se golească, dar muzica lui Ștefan Bănică Junior, răsunând dintr-un jukebox maro, făcea ca atmosfera să fie incredibil de densă și de trepidantă. - Asta e societatea: mănâncă sau vei fi mâncat. - Și cum nici unul din noi nu vrea să fie mâncat... - E o junglă. Și stai să vezi cum o să fie peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe notat. Dar mai întâi: O să spun câte ceva despre vecinul de deasupra. Vecinul de deasupra e pensionar, are ochelari, frunte lată, pulovere portocalii, puțini dinți în gură și un tic nesuferit: plescăie. În fiecare dimineață își scoate la plimbare canișul maro și gras, cu ochi extrem de inteligenți, și, pășind cătinel încoace și încolo, plescăie. Nevasta i-a murit. Are o fiică și un nepot care îl vizitează sâmbăta. Precum se vede, nu e mare lucru de spus despre vecinul de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și cu prea mare grijă ca să dau impresia că n-am băut nimic, polițistul ieși din mașină. Purta haine comune - foarte comune: o pereche de pantaloni închiși la culoare, care luceau ușor, la dungă și o geacă bluzon din piele maro, care nu se potrivea cu pantalonii. Deloc surprinzător. Nimic n-ar fi mers cu pantalonii aceia. Bună ziua, domnule inspector, zisei eu prietenește. Mă tem că sunt un picușor cam beată și cam deranjez ordinea publică, dar mă duc acasă acuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
De mult nu mai aveam detergent, de atât de mult încât nici nu voiam să mă gândesc. A șters farfuria cu propria batistă, a pus-o pe masă și a îngrămădit pe ea produse de patiserie scoase dintr-o pungă maro. M-am dus la baie să mă spăl pe dinți și pe față și, când, am reapărut, câteva minute mai târziu, exfoliată și strălucitoare, Sally turna cafea în trei căni. — Mă duc să-i duc și lui Hugo, mă anunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe care o pusesem în mijlocul camerei și care atrăsese jumătate din resturile din jur. —P’asta cui i-o dăm? —Lui Bez, zisei eu. Așa se învață minte că a făcut mișto de primul nostru breloc. Împachetasem cadourile în hârtie maro și le sigilasem cu ceară. Eram foarte încântată de rezultat. Cel puțin era ceva diferit. Ia uite, zisei eu, scoțând la iveală o sticlă de șampanie pe care o țineam la spate și fluturând-o prin aer. Adu niște căni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
le iau pe toate? Îl privi uimită. Închise cartea și își părăsi locul de refugiu din spatele tejghelei. Avea o siluetă frumoasă pe care părea că nu voia s-o scoată în evidență. Era îmbrăcată prost și neîngrijit, într-o culoare maro ce nu o avantaja. Înaintă spre el și se opri să privească stocul în lichidare: — Pe toate? repetă ea. — Pe toate... inclusiv lada... Calculă în minte. În sfârșit, ridică din umeri: — Optzeci de pesos. Pentru o sută, vi le dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de muncă sau de reședință fusese arestat și putea fi șters din listele și dosarele lor. — Nu ți se dă mâncare acasă? Întrebă Anita, În timp ce deschidea unul dintre sertarele mesei ei de lucru. Din el scoase o pungă de hârtie maro. Deschizând-o, scoase una, apoi două, apoi trei pere coapte și le așeză În partea din față a mesei, la Îndemână. Cu trei ani În urmă, pe un algerian căruia i se refuzase un permis de o luase razna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
se ducă la șifonierul de pe peretele Îndepărtat. Îl deschise și Începu să vâneze printre lucrurile stivuite și aruncate pe fundul lui: o pereche de bocanci, trei becuri În cutii separate, un prelungitor, câteva reviste vechi și-o servietă din piele maro. Scoase servieta și-o șterse de praf cu mâna. Ducând-o Înapoi la masa de lucru, puse ziarele În ea, apoi adăugă câteva dosare pe care mai trebuia să le citească. Din sertarul din față scoase un exemplar vechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mașina de spălat rufe. El o ignoră, se duse la dulap și se Îmbrăcă, stând pe pat cât Își puse o pereche nouă de șosete, examinându-și din nou picioarele. Încă arătau ca niște picioare. Scoase o pereche de pantofi maro din josul dulapului, Îi legă și porni spre bucătărie. De-ndată ce ea-l auzi că vine, continuă: — Cum te aștepți să-i conving pe copii să strângă după ei dacă tu Îți arunci lucrurile oriunde poftești? Când intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Peppino, sunt Brunetti. Tot nici un răspuns. Lumina luni era atât de puternică Încât chiar arunca umbre, ascunzând vederii o parte din micuța insulă care se afla sub pasarelă. Însă piciorul era vizibil, un picior Încălțat Într-un pantof de piele maro; se vedea până la șold. Brunetti se aplecă peste balustradă, dar tot ce putu vedea era partea aceea de picior care dispărea În umbra de sub pasarelă. Se cățără peste balustradă, se aruncă pe pietrele de jos, alunecă atunci când ateriză pe alge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
scaunele Maria Antoaneta de sub candelabru. Hugo se gândea că severitatea aspectului asistentei nu făcea decât să accentueze opulența ridicolă a camerei. Bucătăriile trebuiau să fie niște spații funcționale. A lor arăta ca un salon de bal cu aragaz. O valiză maro destul de mare, evident plină cu haine, se odihnea pe podea, lângă asistenta Harris. Nu, a răspuns ea scurt. Nu mi-e frig. —Ei, e foarte bine că sunteți aici, a zis Amanda plină de energie, tropăind pe podeaua indiană cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
știi că nu ești obligată să folosești scutece de bumbac. De ce trebuie să faci maternitatea mai dificilă decât e ea oricum? Există o grămadă de chestii din astea ecologice. Am făcut cercetări. Căutând prin buzunarul pantalonilor ei cocheți de culoare maro, mama lui Alice a scos la lumină un catalog pe care i l-a întins fiicei ei. Gândul că mama ei făcuse cercetări - fără îndoială, cu enorme dificultăți - în zona necunoscută a produselor ecologice pentru fundulețul copiilor era înduioșător. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai permitea. Mai târziu, în cursul acelei dimineți, Hugo a arătat unui cuplu în vârstă un bungalow care, în mod incredibil, se numea „Osokozi“. Mai degrabă „Osourât“1, s-a gândit Hugo când a observat inorogii hidoși, pictați cu vopsea maro, care tronau deasupra fiecărui stâlp al porții. În ciuda aspectului și a prețului exorbitant, cuplul părea realmente interesat de proprietate. Bătrânica s-a întors către Hugo cu niște ochi apoși, dar încrezători. Dacă ați fi în locul nostru, credeți că dumneavoastră ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
recunoscuse pe Hugo și era mirată că el o recunoscuse pe ea. În ultima vreme, abia dacă se mai recunoștea ea însăși. Cum nu mai văzuse interiorul unui coafor de luni de zile, părul ei blond prezenta acum niște rădăcini maro lungi și de aceea își petrecea majoritatea timpului prins într-o coadă de cal. Și trecuseră luni de zile de când Alice nu-și mai văzuse trusa de machiaj; fără îndoială că până acum aceasta ajunsese deja la azilul de drogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
habar cum să se descurce cu Theo. Îi părea rău că trebuia să accepte o viață de nopți nedormite, de teamă de separare și, desigur, de încercări rizibile de a schimba scutecele copilului. Apoi Hugo a observat ceva mic și maro pe linoleumul din fața lui. Părea a fi un portofel. Portofelul lui Alice? Hugo s-a repezit asupra lui așa cum s-ar fi repezit un om lihnit de foame asupra unei farfurii cu pește și cartofi prăjiți. Portofelul lui Alice! Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]