1,037 matches
-
Candidatul verde, Mircea Dolha, transformat peste noapte în mare ecologist, are un trecut mai... maro decât ar dori să ne arate. La începutul anilor 2000, în comuna Recea (județul Maramureș) SC Maruani (firma familiei Dolha) s-a aflat în centrul unui scandal legat de poluarea unui parau care traversează localitatea. La acea vreme, mai mulți
Metamorfoza: Din mare poluator, a ajuns mare ecologist. Trecutul maro al unui candidat verde - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/47823_a_49148]
-
Aceste subspecii diferă prin culoarea și grosimea blănii, mărimea corpului și forma craniului. Koala din Queensland este cea mai mică, cu blană scurtă și argintie și un craniu mai scurt. Koala victoriană este cea mai mică, cu blană deasă și maro și cu un craniu mai lat. Granițele dintre teritoriile acestor subspecii se bazează pe granițele dintre statele Australiei, și statutul lor ca subspecii este disputat. Un studiu genetic din 1999 sugerează că subspeciile reprezintă populații diferite cu flux de gene
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
un sfincter, pentru a preveni căderea puilor afară. Părul koalei e mai gros și mai lung pe spate, și mai scurt pe burtă. Urechile au blană groasă pe ambele părți; interior și exterior. Blana neagră variază de la gri deschis la maro ciocolatiu. Blana de pe burtă e albicioasă; pe crupă e albă cu picățele, și mai neagră pe spate. Koala are cea mai bună blană izolatoare pe spate al oricărui marsupial și e foarte eficientă împotriva vântului și ploii, pe când blana de pe
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Tabără, care avea o cămășă cu nuanțe de verde, Ioan Oltean îmbrăcat într-o cămașă cu dungi albe și albastre, Gheorghe Albu care purta o cămașă în dungi albastre, roșii și albe, iar Daniel Buda în nuanțe de crem și maro. Întrebat de ce nu a respectat sloganul ales de partid, "Vara asta se poartă alb", Ioan Oltean a spus că are și culoarea albă printre nuanțele cămășii pe care o purta. Au existat însă și membrii ai PDL care au respectat
Cine sunt membrii PDL care nu îl susţin pe Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/43761_a_45086]
-
obișnuită cu clima tropicală, pe care o sădești dintr-odată într-un ținut umed și rece. Cum ar fi putut să supraviețuiască? Nu putea decât să se ofilească și să moară, cu petalele ei frumoase și strălucitoare zbârcite, bătând spre maro și pierzându-și tot parfumul. Anna nu era tocmai talentată la capitolul chestii administrative. Era mult prea plină de imaginație și mult prea creativă ca să se apuce să facă ceva atât de plictisitor precum îndosarierea unor fișe. Plus că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
reușit să emită Alice din gâtul dintr-odată uscat. Ochii lui, mărginiți de gene dese și negre, erau înguști, verzi și pătrunzători. Alice s-a simțit țintuită de privirea lor, care mătura fundul oceanului din sufletul ei. — Bună. Costumul lui maro, cu dungi și revere late, îi scotea în evidență părul sălbăticit, dându-i un efect dramatic. Alice s-a gândit că tipul arăta ca o combinație între un star rock și un contabil sau ca un manechin coborât dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a reboteza agenția Proprietățile Knightley, astfel încât să poată profita de pe urma legăturii cu Jane Austen. Cum avea să i-o dovedească lui Neil, Hugo nu era încă foarte sigur. La o privire inițială, își închipuise că pereții dormitorului erau de un maro profund și bogat. Asta până când lumina unui spot căzuse pe ei, scoțând la iveală un alb imaculat. Maroul venea, de fapt, de la petele de nicotină. Când s-a uitat mai bine, Hugo a văzut două umbre ruginii, uriașe și fantomatice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o dovedească lui Neil, Hugo nu era încă foarte sigur. La o privire inițială, își închipuise că pereții dormitorului erau de un maro profund și bogat. Asta până când lumina unui spot căzuse pe ei, scoțând la iveală un alb imaculat. Maroul venea, de fapt, de la petele de nicotină. Când s-a uitat mai bine, Hugo a văzut două umbre ruginii, uriașe și fantomatice, impregnate în zidul unde ocupanții anteriori ai casei stătuseră în pat și fumaseră. Covoarele făceau parte din categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unui morman mototolit. Hugo s-a uitat disperat pe etichetele cutiilor. Aici scrie că e o căsuță de pus în copac, a zis el înnebunit. E o căsuță de pus în copac. —Ei, atunci asta e, a spus bărbatul în maro. E o căsuță de pus în copac. —Dar eu n-am comandat nici o căsuță de pus în copac... of, fir-ar al dracului! Las-o baltă! Unde semnez? În timp ce microbuzul se îndepărta, Hugo a zbughit-o înăuntru. Spre marea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
datorându-ți-se, în mare măsură, ție. Așa că fă-mi, te rog, favoarea și dispari de-aici. Hugo se așteptase - ba chiar sperase - ca, la auzul acestor vorbe, Laura să plece vexată. Își coborâse din nou capul, numai că pantofii maro și fără toc din fața lui nu s-au pus în mișcare. În loc de asta, s-au întors și Hugo a simțit cum bancheta pe care stătea se lasă sub greutatea femeii care se așezase la rândul ei. —Hugo, a spus Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Societății. La fel ca prima bibliotecă publică pe care o vizitasem, copil fiind, Încăperea era plină din podea până În tavan de cărți vechi cu cotoare din piele sau pânză - mici pietre funerare pentru idei și istorie, Îmbrăcate În bleumarin, mov, maro și negru, cu titlurile imprimate În litere aurii aproape șterse. În mijlocul Încăperii se aflau scaune Înalte, o masă Îngustă de lemn și dulăpioare care conțineau fișe cu titlurile și autorii cărților. Clasate Între „S“ și „Ș“, am găsit Înregistrări despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
legate cu țipla aia tăioasă pe care orice copil al comunismului și-a dorit, măcar o dată, s-o spargă. Acolo, dedesubt, clipoceau formele și culorile după care tânjeam: negru-vișiniul cireșelor amare; mieriul strugurilor albi; rozul unduit dintre petalele de trandafiri; maroul înghesuit și siropos al nucilor verzi; portocaliul cojilor de lămâie și gref. Închis în recipienții ermetici ai amintirilor, amețit de-aromele dulcețurilor și-ale jeleurilor topite după rețete străvechi și infailibile, trăiam în secret niște voluptăți imposibil de descris. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vecinul de la doi. Domnul Cocă îți inspira un om extraordinar, și el și nevastă-sa. Nu erau zdraveni la cap. Ieșiseră în pijama, ca din spital, el cu servieta de funcționar în mână. Servieta aia imensă, socialistă, din piele crestată maro, cu capse metalice; încăpea și-un vapor înăuntru. O clămpănea mereu când se întorcea de la lucru. Eșua în fiecare seară pe scări, molcom, beat mort; ne ciocănea uneori în ușă, să ne spună ce i s-a întâmplat la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să ieși măcar o dată pe stradă cu două trompe de-alea oribile și inutile, gata să te ciupească de glezne. Prin mâna ei treceau zeci de perechi, identice, diforme, hidraulice; doar nuanțele se schimbau, ca pielea unui cameleon bătrân: roz, maro, vișiniu, bleu, galben, lila. Nici anul ăsta, creatorii nu făcuseră economie de materiale, așa că se purta aproape orice, în orice combinație; doar muștiucul din vârf rămânea același. Maria jubila, înconjurată de-atâtea culori. Eu tăceam și zâmbeam frumos, aprobator. Mințeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă pierd în mulțime, ca s-o pot alunga cu și mai mult dispreț. Doar cine nu s-a simțit vreodată special nu poate înțelege. Apoi mi-am dat seama că nici ochii, nici mintea mea n-aveau nici o vină: maroul șosetelor concetățenilor mei, transportat de pe platformele metroului pe cele ale retinei, chiar exista, iar mirosul de salam sau parizer, implantat zilnic în celulele conice ale memoriei, nu era o iluzie. Fugeam cu două sute la oră de lumea asta pocită, umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ardă mai tare. Poate nici nu mai era același soare. Te pocnea încă din aprilie, îți pulsa ceafa cum ieșeai din bloc, ca la Cernobâl: 35 de grade la umbră. După o oră, te întorceai acasă plângând, cu pete roșii, maro și cafenii pe brațe. În iulie, curgeau apele pe tine și-n plus te luau pe sus migrenele. Parcă razele fuseseră lansate să-ți crape capul, sfredelind ce mai rămăsese intact din creier. Așa strălucea noul soare, îmbunătățit. Laptele parf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și vătuit. Revista își făcea apariția miraculos, aruncată pe geam de poștaș. Pândeam fereastra cu orele. Așteptarea se prelungea uneori până intra Jeni (bona mea ciocolatie și pufoasă) ori se întorceau ai mei de la serviciu. Bărbatul cu tolba din piele maro căpăta proporții impresionante, mâinile lui gigantice se profilau în fâșia de soare, înainte de-a trage plasa pentru țânțari și-a împinge Pif-ul înăuntru. Se-auzea un zgomot lipicios și-atunci știam că pachetul a fost livrat. Mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pornesc toate nuanțele plăcerii: cafeniu-mat; ciocolatiu; sahara; mulatru-intens. Luminile și umbrele jucau acolo, dezvelite sau acoperite de hainele ușoare, în tonuri deschise. Ghiceam pe dedesubt porțiunile neatinse: sânii albi pe forma triunghiulară a costumului de baie (în contrast cu roșul sfârcurilor și maroul catifelat al mameloanelor); linia fundului; carnea dintre gât și lobul urechii; tălpile din saboți sau sandale (zăreai doar conturul, când călcâiul se ridica pentru a ajuta piciorul să urce într-o mașină sau să traverseze strada). Mai defilau și blugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și friganelele, ziua și noaptea (prăjitura cu ½ vanilie și ½ cacao, nu ciclul cotidian), rufele albe și cârligele din lemn, globurile de Crăciun puse în cutiile de pantofi, mâinile mamei și mirosul de pătrunjel și țelină, oul frecat cu zahăr, dulapul maro și bananele verzi (așezate sus pe ziarul „Scânteia“, să se coacă), cașcavalul la capac, boul și vaca (din poezia „Eu sunt bou și tu ești vacă...“), Bălănel și Miaunel, casetele video și vocea de porcușor isteric a Irinei Nistor. Detectivistica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ușa catedrei, luminând de jur-împrejur. Sadoveanu, Filimon și Maiorescu dormeau laolaltă, lipiți de pereți; îi pândeau vazele cu mușcate și violete. Pe mese, lângă referatele uitate de studenți, sclipeau vreo două farfurioare de ceramică. Sus, pe dulap, o pendulă miniaturală, maro, stil chinezesc, secolul 19. O văzusem și-n „H“, dar pe-albastru. În dulap, câteva cărți și niște reviste „Almanahul Flacăra“. Cineva aranjase totul cu gust și perseverență, ca înainte să ieși la pensie. Până și perdeluțele fâlfâiau cuminți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
M-am apropiat de calorifer. Blocurile fuseseră conectate la magistralele de fontă, o rețea uriașă a puterii căldurii. Aburii erau dirijați dintr-un cartier într-altul, spre punctele termice. Apa gâlgâia apoi pe țevi, în culori diverse, stratificate (limonadă, ruginie, maro închis); la ultimele etaje n-ajungea sau curgea pe sponci, când n-o mai folosea nimeni din bloc. Deschideai robinetul și scăpau câteva picături, după care nu se mai auzea decât un gâlgâit îndepărtat pe țeavă. Agentul termic agoniza. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fumează. Mai rămâneau doar ospătarii și tipul de la ultima masă. Nu trebuia să fii Mafalda și nici Mercedesa din Pajura ca să ghicești care din ei e Grosescu. M-am dus direct acolo și i-am întins mâna bărbatului îmbrăcat în maro: „Domnul inginer Grosescu?“ „Da.“, a răspuns bărbatul, ridicând spre mine o privire neclară. „Marin Grosescu, inginer electronist. Domnul Alexandru Robe, presupun?“ „Exact.“ „Luați loc, vă rog.“ M-am așezat. Inginerul Grosescu mișca niște ochi tulburi, roșii-apoși, ca atunci când stai prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi dat seama de asta. Așteptam fiecare să vadă ce pregătește celălalt. Inginerul Grosescu s-a ridicat brusc de la masă și, ferindu-se de paharul cu apă și lingurița curată, neatinsă, a pornit spre cuier. Și-a smuls paltonul (un maro încă mai spălăcit decât cel al sacoului și pantalonilor), l-a îmbrăcat și mi-a aruncat, din ușă: „Aveți Pif-ul până diseară. Îl puneți într-un plic sigilat, scrieți 172 pe spate și-l lăsați în cutia poștală a hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
celor cu sidefate sau cu sclipici. * Machiaj: ponderat. * Bijuterii: simple și puține. O pereche de cercei și un inel (cel mult!) la fiecare mână sunt suficiente. > Dar să vedem și la bărbați: * Costumul: de o singură culoare albastru închis, gri, maro sau cu dungi foarte discrete. Sunt de preferat costumele clasice, din materiale naturale, de foarte bună calitate, care asigură un look profesionist. În orice caz, costumul ales pentru interviu trebuie să-ți vină perfect și să fie curățat recent. * Cămăși
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
foarte bine călcată. * Cravate: din mătase 100% sau în amestecuri de bună calitate, cu dungi sau motive conservatoare, asortate cu costumul. Vârful cravatei trebuie să se oprească aproape de centrul cataramei de la curea. * Pantofi: Pantofi cu șireturi, de culoare neagră sau maro, perfect lustruiți. Șosete de culoare închisă. * Părul de pe față: barbă și mustața ar putea face o impresie proastă. Dacă nu te poți lipsi de ele, asigură-te că sunt perfect ajustate. * Bijuterii: fără cercei, brățări, lănțișoare la vedere. Nici un alt
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]