KorAP: Find »[drukola/base=maroniu & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...56 >

1,400 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

Jemima slăbea - ei și? Să fii slabă nu înseamnă că devii automat frumoasă. Jemima n-a reprezentat niciodată o amenințare pentru ele, dar așa, cum stă ea în ușa sufrageriei, în noii ei pantaloni croiți parcă pe ea, cu pantofii maronii în picioare, Jemima Jones arată exact ca femeile care au încercat să devină Sophie și Lisa. Numai că ele n-au prea reușit: la ele bijuteriile, pantofii, machiajul nu se potrivesc mai mereu. Au arătat ele mereu strălucitor, dar niciodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
este privit ca fiind un ciudat, un outsider, unul care nu inspiră încredere. Așa că trăiește în blugii ei, iar dacă ea și Brad ies seara în oraș, își asortează blugii cu un body crem, o curea din piele de crocodil maronie și o jachetă. A stat de una singură la o masă lungă cu piedestal de lemn din Marmalade și a răsfoit Outlook-ul - ziarul local din Santa Monica - cât a mâncat trei salate, încercând să nu pară disperată să vorbească cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

de trei zile Ploaia Încetă În timp ce Nick se Întorcea pe drumul care trecea prin livadă. Fructele fuseseră culese și vântul de toamnă sufla printre copacii dezgoliți. Se opri și culese de lângă drum un măr Wagner, strălucind după ploaie În iarba maronie. Puse mărul În buzunarul hainei sale de lână. Cărarea ieșea din livadă În vârful dealului. Acolo era casa, cu veranda goală și fumul ieșind pe horn. În spate erau garajul, cotețul găinilor și copacii noi, care păreau niște boscheți În fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
aduse corespondența. — Ia uite, Hare, spuse ea. Somnorilă. La ce te mai scoli? Krebs o privi. Îi plăcea de ea. Era sora lui preferată. —Ai adus ziarul? o Întrebă. Ea-i dădu The Kansas City Star și el Îi scoase Învelitoarea maronie și-l deschise la pagina de sport. Îl Îndoi și-l sprijini de cana cu apă, punându-i În față farfuria cu cereale ca să stea drept. Așa putea citi În timp ce mânca. — Harold, Îi spuse maică-sa din ușa bucătăriei, Harold

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-ntorci? Întoarce-te, Tiny. — O să rămân cu tine. Dacă tot intri-n pușcărie, măcar să intrăm amândoi. Făcură o curbă strânsă pe mal și Peduzzi gesticulă spre râu, cu haina fluturându-i În vânt. Râul era noroios și avea o culoare maronie. În dreapta era un morman de gunoaie. — Zi-mi În italiană ce vrei, spuse tânărul domn. — Un’ mezz’ora. Piu d’un mezz’ora. — Zice că mai mergem cel puțin o jumătate de oră. Du-te Înapoi, Tiny. Oricum ți-e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
privi Înspre dealurile arse unde se așteptase să găsească răsfirate casele orașului și apoi merse pe șina de tren până la podul de peste râu. Râul era la locul lui. Se Încolăcea printre pilonii Înalți ai podului. Nick privi În apa limpede, maronie din cauza fundului cu pietricele, și văzu păstrăvii care stăteau pe loc În curentul de apă, ajutându-se de aripioarele vălurite. În timp ce-i privea Își schimbaseră poziția făcând niște unghiuri rapide, numai ca să rămână imobili În curentul rapid. Nick Îi privi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
denivelat Îi tot atrăsese atenția În timp ce mergea. Coborî și apoi, În timp ce urca Încet spre creasta dâmbului, făcu stânga Înspre pâlcul de pini. Sub copaci nu creșteau tufișuri. Trunchiurile se ridicau verticale sau se-nclinau unul către celălalt. Erau netede și maronii, fără crengi. Crengile apăreau abia mult deasupra. Unele se-amestecau, făcând o umbră compactă deasupra pământului maroniu. Spațiul era gol În jurul pâlcurilor de copaci. Pământul pe care pășea Nick era maro și moale. Asta trebuie să fi fost din cauza acelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
stânga Înspre pâlcul de pini. Sub copaci nu creșteau tufișuri. Trunchiurile se ridicau verticale sau se-nclinau unul către celălalt. Erau netede și maronii, fără crengi. Crengile apăreau abia mult deasupra. Unele se-amestecau, făcând o umbră compactă deasupra pământului maroniu. Spațiul era gol În jurul pâlcurilor de copaci. Pământul pe care pășea Nick era maro și moale. Asta trebuie să fi fost din cauza acelor de pin care cădeau, formând un covor și dincolo de lățimea coroanelor. Copacii crescuseră Înalți și crengile se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și fermă ca pielea de pe o tobă. Apoi fixă o plasă Împotriva țânțarilor În fața intrării În cort. Se târî Înăuntru pe sub plasă, ducând mai multe lucruri din boccea care trebuiau să stea Înăuntru, la adăpost. Înăuntru, lumina trecea prin pânza maronie. Pânza mirosea frumos. Locul avea deja un aer misterios și casnic. Era fericit când se strecură În cort. Fusese fericit toată ziua. Dar acum era altceva. Acum lucrurile erau aranjate. Trebuia să facă toate astea. Și acum le făcuse. Fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
untură dintr-o cană și o Întinse Într-o tigaie mică, fierbinte. Când tigaia Începu să fumege turnă Încetișor amestecul de făină. Se Întinse ca lava, untura Împroșcând În jur. Turta Începu să se Întărească pe la margini, apoi se făcu maronie și apoi crocantă. Suprafața bolborosi până deveni poroasă. Nick băgă o așchie curată de pin sub turtă. Scutură puțin tigaia și turta Începu să se desprindă. „N-o să Încerc s-o arunc peste cap“, se gândi. Băgă așchia pe sub toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
o pună Înapoi sub scaun, lângă perete. Se aplecă și o băgă sub scaun. Apoi se-ntinse pe masă și adormi. Când se trezi, cineva stătea la masă În fața lui. Era un bărbat solid cu trăsături greoaie și un chip maroniu, ca de indian. Stătea acolo de ceva timp. Îi făcuse semn cu mâna chelnerului să se ducă și stătuse acolo citind ziarul un timp, privindu-l din când În când pe Manuel, care dormea cu capul pe masă. Citea ziarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
prag. — Da, două mari. Femeia le aduse două pahare de bere și două suporturi din pâslă. Le puse pe masă și se uită la amândoi. Fata privea Înspre lanțul de munți. Străluceau albi În soare, În timp ce pământul era uscat și maroniu. — Parcă-s niște elefanți albi, spuse. — N-am văzut niciodată vreunul, spuse bărbatul, bând din bere. — Nici nu m-așteptam să fi văzut. — Ba aș fi putut să văd. Nu dovedești nimic spunând că nici nu te așteptai ca eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Pe marginea drumului zăceau saci plini cu cărbuni și printre copaci se vedeau colibele cărbunarilor. Era Într-o dumnică și drumul cobora și urca, dar ducea Întruna mai jos, trecând printre sate și hățișuri. În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de viță - deși și neîngrijiți. Casele erau foarte albe și bărbații, Îmbrăcați de duminică, jucau popice pe uliță. Rezemați de unele din zidurile caselor creșteau perii, cu crengile ca niște candelabre profilate pe albul pereților. Perii fuseseră stropiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
era agitată, valurile se spărgeau de țărm și vântul aducea stropii până-n mașină. Albia ca de râu, care era secată și bolovănoasă când intraserăm În Italia, era aici acoperită de un torent cafeniu, gata să se reverse peste maluri. Torentul maroniu decolora marea și când valurile, spărgându-se de mal, se răsfirau și se limpezeau, lumina trecea prin apa acum Îngălbenită și spuma de pe crestele lor, dusă de vânt, se spulbera pe șosea. O mașină mare ne depăși-n viteză și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
coasta asta. Eram În primele ore ale după-amiezii și soarele era ascuns de nori. Dedesubtul nostru, marea albastră era brăzdată de spuma albă a valurilor care alergau spre Savona. Undeva În spate, În larg, apele albastre se uneau cu cele maronii. Departe În față un vas se Îndrepta spre coastă. — Se mai vede Genova? mă-ntrebă Guy. — A, da. După colina aia cred că n-o să se mai vadă. — Ba o s-o mai vedem un timp. Se vede Încă până la capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
se adunaseră să vadă casa arzând. După aceea se Întunecă de tot și intrarăm În Avignon. Oamenii se tot urcau și coborau. Francezii care se Întorceau la Paris Își cumpărau cotidianele franțuzești. Pe peron erau niște soldați negri. Purtau uniforme maronii, erau Înalți, și fețele le luceau În lumina felinarelor. Erau foarte negri la față și prea Înalți ca să te poți uita-n ochii lor. Trenul plecă din Avignon, dar negrii rămaseră pe peron. Cu ei era un sergent alb și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
mai simțea. Acum Îi luaseră și măsurile fiicei sale. Se făcuse mare și, de acum, nu mai aveau să se schimbe prea drastic. Intrarăm În Paris. Pe șine staționau o mulțime de vagoane - vagoane-restaurant și vagoane de dormit din lemn maroniu, care urmau să plece spre Italia la cinci dimineața, asta dacă trenul mai pleca la ora aia. Pe vagoane scria Paris-Roma, și mai erau acele vagoane cu locuri pe acoperiș, care făceau naveta spre suburbii și Înapoi, pline cu oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În pajiștile de pe lângă mlaștină, În iarbă sau sub vreo ferigă, și le foloseam pe ele. Găseam cărăbuși și niște insecte cu picioarele ca niște fire de iarbă, și mai găseam viermi În buștenii putreziți. Găseam niște viermi albi, cu capete maronii, pe care nu puteai să-i Înfigi În cârlig și care se făceau nevăzuți În apa rece; mai găseam căpușe de copac sub bușteni, și uneori râme care lunecau În pământ de Îndată ce ridicam bușteanul. O dată am folosit o salamandră pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
piele fină, maro-aurie, părul blond era tuns scurt și-i stătea frumos, lăsându-i fruntea liberă. Bărbatul o privi. — O s-o omor, spuse el. — Nu, te rog. Avea mâini foarte fine și bărbatul Își Îndreptă privirile spre ele. Erau slăbuțe, maronii și foarte frumoase. — Așa o să fac. Îți jur. — Asta n-o să te facă mai fericit. — Nu puteai să te bagi În altceva? Nu puteai să te amesteci În altă belea? Se pare că nu. Ce-o să faci? — Ți-am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
face șarpele cu clopoței atunci când Își agită clopoțeii, un sunet sec, au culori foarte vii, unele fiind roșii, altele galbene cu dungi negre, numai că aripile li se fac bucăți În apă și-s o momeală foarte proastă, În timp ce acelea maronii sunt durdulii, compacte și suculente, așa că le recomand pe cât vă pot recomanda ceva ce n-o să Întâlniți probabil niciodată În viața dumneavoastră. Dar vă atrag atenția că n-o să reușiți niciodată să strângeți destule pentru o zi de pescuit dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
rățușcă În timp ce mergea. — Doamne, bună, Îmi spuse. Ce cald e, Doamne. Intră În casă ca să aducă niște bere. Stăteam pe veranda din spate și mă uitam prin coroana copacului la valurile de căldură și la munții Îndepărtați. Erau niște munți maronii, plini de zbârcituri, și se terminau cu trei creste, iar pe una dintre ele era un ghețar care se vedea printre copaci. Zăpada părea foarte albă și pură și ireală. Madam Fontan veni și lăsă sticlele pe masă. — La ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pădurea se Împuțina, lăsând În urmă locuri virane cotropite de buruieni, uscate și lipsite de umbră. Dar pe atunci mai erau multe locuri Împădurite, păduri virgine, În care trunchiurile creșteau Înalte și crengile apăreau abia sus, și pășeai pe pământul maroniu, curat, acoperit de ace elastice, și acolo stăteau ei trei, sprijiniți de trunchiul unui arbore de cucută, larg cât două paturi așezate pe lungime; adierea vântului făcea să foșnească frunzele din vârful copacilor și lumina blândă desena petice pe pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
era să stai cu ei? — Greu de zis, spuse Nick Adams. Ar fi putut oare să-i spună că ea a făcut prima ce n-a mai făcut nici una la fel de bine după ea și să-i amintească picioarele durdulii și maronii, abdomenul plat, sânii mici și tari, brațele care-l strângeau tare, limba vioaie, ochii goi, gura care avea un gust bun, apoi ceea ce era deopotrivă stânjenitor, strâmt, dulce, umed, minunat, mic, dureros, complet, final, nesfârșit, fără de sfârșit, fără a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293

dacă i-ar pregăti frățiorului ei un cadou? Nu se cade să-l întâmpine așa, cu mâna goală! Dar ce să-i dea? Pisicuța cea albă! E frumoasă, drăgălașă, dar un fir din mustăcioara stângă este rupt. Sau cățelușul cel maroniu! Din păcate, i s-a stricat piuitoarea. Sau rățușca... Ia, stai! Un cadou înseamnă ceva ce n-a mai fost folosit de altcineva, ceva nou-nouț. Se duce în sufragerie, acolo unde este și biblioteca ei, scotocește printre cărțile de colorat

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
tot mai frumos e câinele din ograda bunicului. Dă, în continuare paginile. Ia te uită! Ce vacă frumoasă! Și ce albă e! laptele ei trebuie să fie foarte alb, foarte curat și foarte gustos. Dar și Vinerica bunicului, care e maronie, are lapte tare bun. Mai bun ca al ei - nici nu există! Din pătuț, se-aud mici zgomote. Apoi, un scâncet. Sorin s-a trezit. Acum, plânge de-a binelea. De la mama, Sorina știe că nu e bine să-l

Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă (2004) [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]