10,807 matches
-
erau automate... Și nu știu cum s-a Întâmplat, dar tocmai Undiță nu avea șnur la gluga costumului alb de camuflaj: „Da’ ci, Undițî, mergim la primblari? Amu sî ti faci șnur!” Și Undiță... s-a făcut șnur... De fapt, cercetășia e Matematică. Nu merge să-i dai cu presupusul. Așa că Toader avea dreptate... Ne-am prezentat la căpitan. După ce ne-a cercetat, și el, cu de amănuntul, cum suntem pregătiți pentru misiune, a scos harta sectorului de front unde ne aflam. „Copii
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în buzunar, vino mai des pe la mine, să te tund pe gratis!... 4 În următoarele săptămâni și luni, Sever se ocupă cu toată seriozitatea de pregătirea lui Victor. El își găsi astfel un mijloc de a-și întrebuința vastele cunoștințe matematice, drept antidot împotriva blazării și a dezgustului fără margini, cauzate de retrogradarea sa profesională nemeritată. Dar și fiul lui Ticu se dovedi serios și silitor, convingându-l pe Sever că nu-și irosea timpul în zadar. Ei, ai văzut, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de a fi, Sever își felicită călduros discipolul, urându-i nici mai mult nici mai puțin decât să ajungă cât Țițeica de mare. Apoi, într-o rară pornire de generozitate, el îi oferi în dar toată colecția interbelică a "Gazetei matematice", pe care o păstra cu sfințenie, sub lacăt, în sertarele biroului său (mai ales că, în câteva numere din anii 30, figurau și unele contribuții de-ale lui, din anii studenției politehnice). Mai mult decât atât, abandonându-și rezervele obișnuite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
familie!... 4 Începutul noului an universitar și primii pași în viața de student se dovediră pentru Victor o experiență pe cât de atractivă și de inedită, pe atât de acaparatoare. Timp de multe săptămâni, proaspătul ucenic la înalta școală a științelor matematice trăi revelații peste revelații și uită aproape cu totul de Felicia și de problemele obișnuite ale vieții lui de până atunci. Tinere domn, ai fost primit în acest loc sacru. Ești în ceata celor aleși. Ține-o drept înainte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cât se poate de agreabilă, grație faptului că acolo, la facultatea de matematică, nu era ca la filologie sau ca la științe sociale. Scutit de goarnele propagandistice ale regimului, acel colț de universitate era un fel de oază a gândirii matematice, libere și neîngrădite. Desigur că facultatea nu putea fi complet ferită, dar, cel puțin, politrucii de serviciu care foiau prin universitate nu prea găsiseră mijloace eficiente ca să paraziteze un curs de trigonometrie sau un seminar de geometrie în spațiu. Har
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
universității, de la facultatea de geologie-geografie, probabil pentru ca riscul ca cele două fete să dea ochi una cu alta să fie minim! Pe acest motiv era, bineînțeles, mereu tachinat de colegi, care se prefăceau preocupați să determine, pe baza teoriei probabilităților matematice, cam care erau șansele ca cele două Juliete să afle vreodată că își împărțeau inima aceluiași Romeo. Dimpotrivă, Mircea Cartojan, care se fălea că ar fi fost, nici mai mult nici mai puțin, decât descendentul unor vestiți haiduci din Codrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
două sute de ani n-o să ne-ajungă!... În afară de faptul că, așa taciturn cum era, emitea periodic astfel de idei, vrednice să intre în folclorul studențesc, Mircea Cartojan era un tip chibzuit și cumpănit, cu simțul sacrificiului individual pe altarul învățământului matematic, care nu numai că nu alerga, precum amicul Dobrescu, după fete, dar avea și o filozofie un pic misogină în această privință. A, obișnuia el să spună, când venea vorba despre colegele lor din facultate, ce-mi tot împuiați mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de grupă și din an drept unul dintre studenții cei mai destoinici și mai înzestrați, ceea ce nu era puțin lucru. La mai toate seminariile și activitățile organizate de facultate, el se dovedi un tip judicios și eficient, un veritabil talent matematic, fiind remarcat ca atare până și de profesorii cei mai pretențioși, care se arătau sceptici și reticenți din principiu, până la proba contrarie. Dar mica celebritate pe care o câștigă în rândul studenților îl cam stânjenea, fiindcă nu-i plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și ceilalți colegi ai ei, în mod conspirativ, deși omul era în viață și liber să-și desfășoare activitatea profesorală universitară. Dar, cum acesta nu se abătea în cursurile sale nici cu o iotă de la de la înaltele sfere ale științelor matematice, fata păruse copleșită și cam derutată. Ea nu socotise că avea vreun rost să-și ia notițe, așa cum făcea Victor la cursurile profesorului Vianu, și cu atât mai puțin să priceapă niște lucruri care, oricum, ieșeau din orizonturile ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Vasili au avut multe de învățat de la Marina. Nu mai spun că și eu găsisem în dânsa o prietenă și o interlocutoare neprețuită. Marina avea o sumedenie de cunoștințe din domenii diferite : limbi străine, literatură, științele naturii, istorie și geografie, matematică... Mai avea darul de a-și organiza timpul ca să se poată consacra și celor doi elevi de care a știut să se facă iubită și ascultată. Nu-i vorbă că și ei erau dornici de cunoaștere, știau deja scrie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
demiurg obsedat de taxonomii, un cuvânt nou și încă unul. Iată o listă (sumară) a diferitelor cuvinte pe care, toate, dicționarul le traduce prin "viață": seimei, jumyou, jinsei, seken, seibutsu, seikatsu, isshou, seiki etc. Și aceasta pentru că, îndrăgostit de exactitatea matematică, intelectul japonez refutează analogia prin care "eu am o viață lungă", "trăiesc o viață fericită", "am baterii cu viață lungă la laptop", "sunt pasionată de viața marină", "nu cred că originea vieții (seimei) a fost întâmplătoare, dar cred că, la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fericirii imediate, a realizării tuturor dorințelor hic et nunc, un soi de hedonism democratizat, devenit dictatorial prin însăși accesibilitatea sa. Aș putea introduce în ecuație, pentru a figura mai clar sistemul de dihotomii pe care încerc să-l explicitez, figura matematică a axelor orizontale și verticale. Astfel, evoluția individului din societatea de tip religios ar putea fi reprezentată pe axa verticală: un traiect biunivoc între instanța transcendentă și arcanele sinelui în căutarea realizării spirituale. În replică, dezvoltarea individului din societatea de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
timp. Într-un viitor apropiat sau îndepărtat, știința va mai face încă un pic de lumină în această obscuritate, va putea face mult mai clară realitatea care se ascunde în spatele imaginilor, cifrelor, comparațiilor fizicienilor, asupra tuturor conceptelor, modelelor și formulelor matematice ale acestora. Dar mă întreb: vreun fizician sau om de știință va ajunge să-și pună mult mai clar acele întrebări fundamentale care par să dezvăluie limitele de netrecut ale cunoașterii lor? Motivele pentru a le pune sunt suficiente. Apropierea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
jurnaliști și politicieni au răspândit credința oarbă că economia ar fi previzibilă și controlabilă științific, fără să se îngrijească deloc de factorii iraționali și de pericolele sau efectele colaterale posibile în orice moment. Am făcut deja demonstrația cum toate extrapolările matematice și modelele economico-sociale nu sunt capabile să prevadă cu certitudine dezvoltarea economică, dimpotrivă, toate calculele se bazau pe supoziții dictate mai mult de un optimism exagerat sau o încredere ingenuă în progres. În Statele Unite, vocile critice la adresa unui asemenea tip
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lățime și înălțime). Însă de la începutul secolului XX, mai exact de când Albert Einstein a formulat teoria relativității, este înțeles ca timp-spațiu sau spațiu-timp cvadrimensional, unde spațiul și timpul sunt combinate într-un concept unic. Aceasta nu este o pură construcție matematică, precum în cazul speculațiilor despre numeroasele lumi, ci un nou model al universului, care a fost confirmat de măsurătorile și zborurile în spațiu, dar nu este reprezentabil în realitate ca mărime cvadrimensională. Pentru considerațiile noastre, într-adevăr, speculațiile cosmologilor ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cazul speculațiilor despre numeroasele lumi, ci un nou model al universului, care a fost confirmat de măsurătorile și zborurile în spațiu, dar nu este reprezentabil în realitate ca mărime cvadrimensională. Pentru considerațiile noastre, într-adevăr, speculațiile cosmologilor ce produc modele matematice complexe asupra altor universuri și dimensiuni cu ajutorul computerului sunt irelevante deoarece, așa cum am ilustrat în cadrul cărții mele Der Anfang aller Dinge (2005) (Începutul tuturor lucrurilor), le lipsește contactul lumii empirice. Mi se par, dimpotrivă, demne să fie tratate cu maximă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la care rațiunea matematico- științifică nu poate ajunge. Surprinzător, a Nicolaus Cusanus încă din Renaștere contribuise la accesibilizarea conceptului de infinit în mod rațional. Cusano exprimase infinitatea lui Dumnezeu ca pe o "coincidență a contrariilor" și o reprezentase prin simboluri matematice: dacă imaginăm prelungirea la infinit a razei unui cerc, circumferința se va apropia tot mai mult de o dreaptă: contrariile liniilor drepte și curbe coincid în infinit. În secolul al XIX-lea, inventatorul teoriei mulțimilor Georg Cantor (mort în 1918
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
o dreaptă: contrariile liniilor drepte și curbe coincid în infinit. În secolul al XIX-lea, inventatorul teoriei mulțimilor Georg Cantor (mort în 1918), în concluziile sale despre categoria de "infinit" face referire la Cusano. Teoria sa despre mulțimi produsese în interiorul matematicii antinomii, paradoxuri, contradicții: anumite afirmații care au legătură cu conceptul de infinit pot fi, din punct de vedere matematic, atât demonstrate cât și refuzate. Pentru matematică acest lucru a avut ca și consecință criza fundamentelor ce durează și în prezent
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Cantor (mort în 1918), în concluziile sale despre categoria de "infinit" face referire la Cusano. Teoria sa despre mulțimi produsese în interiorul matematicii antinomii, paradoxuri, contradicții: anumite afirmații care au legătură cu conceptul de infinit pot fi, din punct de vedere matematic, atât demonstrate cât și refuzate. Pentru matematică acest lucru a avut ca și consecință criza fundamentelor ce durează și în prezent. Având în vedere că încă nu a fost demonstrată coerența structurilor de bază, mi s-a întâmplat să aud
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
matematicieni sunt și foarte buni muzicieni, propun și o altă cale de apropiere de marele mister al realității: muzica. "Sintonia" prin muzică? Muzica și matematica aparțin dintotdeauna una celeilalte, lucru valabil și pentru muzică și religie. Muzica are o structură matematică misterioasă, caracteristică asupra căreia se meditează încă din Antichitate, din vremea pitagoreicilor, și care își găsește expresia în sistemul de notare și în infinitele posibilități ale aplicației sale. Totuși există un lucru pe care matematica nu-l poate face, acela
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se meditează încă din Antichitate, din vremea pitagoreicilor, și care își găsește expresia în sistemul de notare și în infinitele posibilități ale aplicației sale. Totuși există un lucru pe care matematica nu-l poate face, acela de a aduce dovada matematică pentru frumusețea muzicii și care să determine ascultarea ei. Muzica, în special cea clasică, solicitând o ascultare conștientă, poate fi și refuzată. Mă pot deconecta atât exterior, cât și interior. Muzica mă invită la ascultare, dar nu mă constrânge. Ascultarea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
parte, nu doresc nici să mă limitez la extrapolarea de date și tendințe ale statisticilor pentru a face o prognoză aparent precisă pentru ziua de mâine. Criza economică declanșată în 2008 a demonstrat slăbiciunea fundamentală a acestor structuri și modele matematice bazate pe supoziții optimiste. După părerea mea, este necesară în mod esențial viziunea argumentată a unei ordini mondiale mai bune, începând de la care pot fi decise strategiile și tacticile de realizare. Mi-am petrecut primii treizeci de ani ca teolog
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
moda sinuciderilor sau a utilizării rochiilor scurte, arătând însă că era vremelnică, neavând nici un argument care să-i probeze superioritatea față de înhumare. Deși îi constata vechimea, el îi prevedea astfel sfârșitul, care, în opinia sa, va veni cu o siguranță "matematică". De aceea, îndruma populația să nu se neliniștească, dar atrăgea atenția că Biserica nu trebuia să rămână fără reacție, "să nu ia atitudine împotriva acestui obicei absurd și neuman, demn de sălbatici și barbari, iar nu de omenirea veacului XX
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ea trimite la natura profundă a experienței și a condiției umane și nu poate fi înțeleasă decât pornind de la ea. În această calitate ea a jucat în epoca lui Galilei un rol decisiv în apariția științei moderne, adică a științei matematice a naturii. Lumea ni se dezvăluie de fapt prin apariții sensibile, variabile și contingente care nu formează încă decât un flux heraclitean acel fluviu în care nimeni nu se scaldă de două ori în care nimic nu subzistă, nici un punct
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
oricărei experiențe la care fac referire în mod inevitabil idealizările științifice, ar trebui să reluăm maxima smintită a lui Husserl și să spunem odată cu el: "Arca originară Pământ nu se mișcă". Pe de altă parte, în calitate de idealități, determinările geometrice și matematice de care se folosesc științele naturii presupun operația subiectivă care le produce și fără de care nu ar fi: nu există în natură nici număr, nici calcul, nici adunare, nici scădere, nici dreaptă, nici curbă: aici există înțelesuri ideale care își
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]