1,488 matches
-
În funcție de factori de context extern și intern. În condițiile ,,Înghețului” ideologic stalinist, sociologia a fost eliminată dintre disciplinele didactice, prin Reforma Învățământului din 1948, desființată ca cercetare instituționalizată prin interzicerea Institutului Social Român și a institutelor regionale de cercetări sociale. Materialismul istoric, conceput ca o variantă rusească, dogmatică și simplificatoare a marxismului, a substituit analiza sociologică. O dată cu dezghețul datorat destalinizării din anii ’60 se produce un proces de destindere ce a culminat cu reinstituționalizarea sociologiei la mijlocul anilor ’60, atât ca disciplină
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de sociologi profesioniști din perioada antebelică nu putea să nu lase urme după desființarea oficială a acestei științe În 1948. Cele mai vulnerabile domenii sociologice, care au fost, efectiv, Înghețate timp de peste cinci decenii, au fost acelea mai ,,Îndepărtate” de materialismul istoric: sociologia fenomenologică, axiologică, spiritualist-creștină, voluntaristă. Cu toată ostracizarea oficială a acestei științe, s-au manifestat o serie de izbucniri târzii ale acumulărilor sociologice existente. Ființa o masă de sociologi profesioniști care continuau să practice o sociologie mascată În cadrul altor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
valorificarea În interiorul marxismului a ideilor sociologice nemarxiste (C. Zamfir). Impactul acestei deschideri s-a resimțit imediat, dar și pe termen mai lung. Un efect imediat a fost polemica desfășurată În România și În alte țări din zonă privind delimitarea sociologie - materialism istoric, ceea ce a Însemnat Începutul unui proces de pozitivare a sociologiei. Pe termen lung se poate consemna efectul de ,,sociologie reformistă”, care a Început să anime sociologii interesați de aplicarea ideilor și teoriilor vestice În scopul perfecționării sistemului socialist. Orientarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
S. Chelcea; A. Mihu; T. Nicola; H.H. Stahl) și a etc. Cu toată această deschidere spre Vest, totuși, În ansamblu, perioada comunistă a lăsat moștenire o comunitate sociologică mai degrabă izolată de comunitatea academică din Occident. Coabitarea teoriilor vestice cu materialismul istoric a produs unele efecte previzibile, cum sunt o serie de incongruențe teoretice, sincretism teoretic, dar și empirismul multora dintre cercetările efectuate, practici sociologice puerile de recoltare de opinii, motive pentru legitimarea tezelor din documentele de partid. Suprapunerea unor idei
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
potențial economic. Bovarismul epistemic nu a caracterizat niciodată biografia practicii sociologice românești; această conduită este valoarea de patrimoniu pe care comunitatea noastră profesională are obligația să o reafirme - evident, la alți parametri. Nici chiar episodul marxist al confruntării sociologiei cu materialismul istoric (filosofia marxistă a istoriei) nu s-a rezumat la raportarea mecanică a unor „orientări” exogene României. Eu nu calific În nici un registru această „disidență”; doresc doar să Îndrept reflectorul discernământului asupra nuanțelor și detaliilor revelatoare, deoarece tropismul politicienilor noștri
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Acceptarea sociologiei ca disciplină legitimă În sistemul comunist s-a făcut istoric târziu. Legitimitatea sociologiei a fost recunoscută după mai mult de 15 ani de la instaurarea comunismului În România. Nou-venitul a trebuit să fie integrat În contextul interdisciplinar dat: marxism-leninism, materialism dialectic și istoric, socialism științific. Prima problemă care s-a pus pentru noii sociologi, pentru specialiștii din disciplinele existente, inclusiv pentru ideologi, a fost: ce este sociologia În raport cu toate aceste discipline? Care este locul ei În complexul filosofico-ideologic comunist? În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o teorie considerată a conține adevărul absolut care exclude celelalte concepții filosofice. Această evoluție este deosebit de clară În concepția lui Lenin. Sunt multe elemente de teorie filosofică În textele lui Marx, prezentate oarecum a fi organic legate de teoria socială. Materialismul dialectic și istoric: În procesul de sistematizare a marxism-leninismului s-a simțit nevoia unei etichetări a „filosofiei marxiste” care să exprime specificitatea sa față de celelalte „filosofii”. Engels și, În special, Lenin au contribuit la acreditarea estimării că teoria lui Marx
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fundamentale Îi erau atribuite filosofiei marxiste exprimate În Însăși titulatura ei: e o filosofie materialistă și este dialectică (Marx lansase metoda dialectică prin prelucrarea teoriei lui Hegel); și, În fine, inevitabil, aplicarea acestei filosofii globale asupra societății a fost etichetată „materialism istoric”. Din textele extrem de influente ale lui Marx, Engels și Lenin a fost extrasă o „filosofie generală” și aplicarea acestei filosofii la explicarea societății. Astfel, teoria lui Marx a devenit o teorie filosofică: materialism dialectic și istoric. Este de notat
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
globale asupra societății a fost etichetată „materialism istoric”. Din textele extrem de influente ale lui Marx, Engels și Lenin a fost extrasă o „filosofie generală” și aplicarea acestei filosofii la explicarea societății. Astfel, teoria lui Marx a devenit o teorie filosofică: materialism dialectic și istoric. Este de notat o substanțială diferență de receptare a textelor lui Marx În sistemul comunist și În cel occidental. În ideologia comunistă, teoriei lui Marx și dezvoltării sale de către Engels și Lenin le-a fost acordat un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
clasicii sociologiei. El nu a fost interpretat ca o analiză „materialistă și dialectică” a vieții și societății, ci În termeni mai specifici: o sociologie, o teorie a capitalismului, a claselor sociale, a luptei de clasă etc. Socialismul științific: filosofia marxistă (materialismul dialectic și istoric) se plasa la un nivel mult prea abstract pentru a conține analizele unor proces sociale specifice: capitalismul, clasele sociale și lupta de clasă, relațiile dintre socialism și capitalism și mai ales programul de construcție a comunismului. Din
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai ales programul de construcție a comunismului. Din acest motiv s-a dezvoltat o teorie mai particulară care are ca obiect societatea actuală. Așa a apărut o nouă disciplină, numită „socialismul științific”. Aceasta era considerată a fi o „aplicare” a materialismul istoric la analiza societății capitaliste și a programului de construcție a comunismului, dar exprima, În fapt, ideologia dezvoltată de mișcarea comunistă, În care PCUS avea rolul central și adoptat În documentele celorlalte partide comuniste. În România, socialismul științific s-a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Fiind crucial În Înțelegerea sociologiei românești În perioada comunistă, voi rezuma atitudinile din această discuție, utilizând analiza lui Costea, Larionescu, Ungureanu (1983, 58 și urm.), care Însă nu cuprinde toate punctele de vedere formulate atunci. - Sociologia marxistă este echivalată cu materialismul istoric. Considerarea sociologiei marxiste drept „materialism istoric”, În varianta aceasta prelucrată ideologic În tradiția sovietică, Îi conferea o poziție filosofico-dogmatică, legând-o organic de textele clasice și de interpretarea lor corectă de către ideologii partidelor comuniste. Pusă În centrul teoretic al
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
În perioada comunistă, voi rezuma atitudinile din această discuție, utilizând analiza lui Costea, Larionescu, Ungureanu (1983, 58 și urm.), care Însă nu cuprinde toate punctele de vedere formulate atunci. - Sociologia marxistă este echivalată cu materialismul istoric. Considerarea sociologiei marxiste drept „materialism istoric”, În varianta aceasta prelucrată ideologic În tradiția sovietică, Îi conferea o poziție filosofico-dogmatică, legând-o organic de textele clasice și de interpretarea lor corectă de către ideologii partidelor comuniste. Pusă În centrul teoretic al ideologiei comuniste, sociologia era expusă exigențelor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
organic de textele clasice și de interpretarea lor corectă de către ideologii partidelor comuniste. Pusă În centrul teoretic al ideologiei comuniste, sociologia era expusă exigențelor politice și ideologice, riscând să fie Înghițită Într-o logică nonștiințifică. Pe de altă parte, considerând „materialismul istoric” ca sociologie, știință a societății, ea era expusă procedurilor de tip științific de producere și verificare, fapt care nu putea fi acceptat de ideologia comunistă. O asemenea plasare a sociologiei, dincolo de aparența avantajelor, o expunea presiunilor deformante politico-ideologice, dar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fi acceptat de ideologia comunistă. O asemenea plasare a sociologiei, dincolo de aparența avantajelor, o expunea presiunilor deformante politico-ideologice, dar și unor atitudini adverse. Pentru a evita o asemenea poziție primejdioasă, a dominat un larg consens că „sociologia românească” nu este „materialismul istoric”. S-a avansat chiar ideea că sociologia ar trebui să aibă doar funcția de a furniza o bază empirică pentru generalizările materialismului istoric. - Pentru a evita problema dificilă a raportării sociologiei marxiste la materialismul istoric, s-a sugerat că
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Pentru a evita o asemenea poziție primejdioasă, a dominat un larg consens că „sociologia românească” nu este „materialismul istoric”. S-a avansat chiar ideea că sociologia ar trebui să aibă doar funcția de a furniza o bază empirică pentru generalizările materialismului istoric. - Pentru a evita problema dificilă a raportării sociologiei marxiste la materialismul istoric, s-a sugerat că sociologia este totalitatea științelor care studiază diferitele comunități și sfere sociale - ramurile sociologice. Prin urmare, nu o teorie a societății globale, la nivel
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
că „sociologia românească” nu este „materialismul istoric”. S-a avansat chiar ideea că sociologia ar trebui să aibă doar funcția de a furniza o bază empirică pentru generalizările materialismului istoric. - Pentru a evita problema dificilă a raportării sociologiei marxiste la materialismul istoric, s-a sugerat că sociologia este totalitatea științelor care studiază diferitele comunități și sfere sociale - ramurile sociologice. Prin urmare, nu o teorie a societății globale, la nivel macrosocial, ci la nivel micro și sectorial. - Sociologia marxistă este o știință
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
devenire istorică, antropologia socioculturală parcurge astfel drumul de la o scientia illicita sub regimul comunist la o disciplină novatoare și chiar ,,revoluționară”, după 1989. Mai mulți autori evocă Înfierarea antropologiei ca ,,știință burgheză” sau ,,imperialistă” În epoca de supremație ideologică a materialismului istoric (Josef Kandert și P. Skalník, Cehia, Lia Melikishvili, Georgia; vezi și Grażina Kubica, Cehia), situație similară cu statutul de ,,pseudoștiință burgheză și reacționară” a sociologiei În România Între 1948 și 1965 (cf. Gheorghiță Geană). În postcomunism, În schimb, antropologia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
neașteptată, Însă demonstrată astfel ,,la nivel regional”, este că Întârzierea introducerii sau recunoașterii academice a antropologiei socioculturale În Europa Centrală și Răsăriteană reflectă procesele sociopolitice din regiune, dinainte și de după 1989. Denunțată ca ,,știință burgheză” sub comunism și opusă astfel materialismului istoric profesat oficial, antropologia intră volens nolens Într-un joc ideologic și În niște raporturi de putere Încă active (după toate probabilitățile) și În prezent. Situarea periferică a disciplinei pe ansamblul specializărilor academice centralși est-europene depășește, atunci, cadrul unei dispute
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cronica lui B. Constant la un roman al lui Gib I. Mihăescu, Brațul Andromedei). În articolul O floare disgrațiată (1/1930), Aureliu I. Lupescu motivează scăderea gustului cititorului pentru poezia contemporană prin „intelectualizarea” excesivă în defavoarea „tonalității afective” și prin „mocirla materialismului feroce”, instaurată și ca o consecință a războiului. În sumar intră pagini de proză și poezie semnate de Grigore Patriciu, Gh. Ion, Al. Bistrițeanu ș.a. A.-M.B.
PAGINI LITERARE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288614_a_289943]
-
creștere economică continuă care implică răsturnări constante în organizarea socială”. Efecte discursive ale decuplării unor tranziții complementare A considera, în terminologia lui Inglehart, „efectele pe termen lung” ale schimbărilor sau transformărilor sociale înseamnă a ne referi astăzi la tranziția dinspre materialism spre postmaterialism și la factorii economici, politici și culturali ce intervin în proces. A considera „efectele periodice” înseamnă a ne referi la acele transformări non-economice, în special politice, de tipul schimbării de regim, care se asociază și cu schimbări economice
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pot apărea ca devieri de la traiectoria postmaterialistă, dar revenirea la traiectorie se va produce oricum, mai devreme sau mai târziu. Ca atare, tranziția postcomunistă poate fi considerată ca aglomerată cu acest gen de „efecte periodice”, chiar ca o recesiune către materialism, dar și ca o trambulină a lansării în forță a acelor schimbări care sunt congruente cu cristalizările specifice epocii postmaterialiste, pe care nicicând nu le-a înlăturat complet și care se configuraseră deja, așa cum afirma și Bell, încă din perioada
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de producție, sunt esențiale. Totuși, Bell a caracterizat societatea postindustrială nu doar în termeni economici, ci și culturali sau politici, astfel că expresia societatea postindustrială este tacit sinonimă cu cea de societate postmodernă. În orice caz, tranziția de la modernitate (industrialism, materialism) la postmodernitate (postindustrialism, postmaterialism) nu presupune excluderea primeia de către a doua. Mai degrabă, este vorba doar despre o tranziție istorică, în care coexistența și confruntarea au propria dinamică. Mai mult, se poate chiar admite filosofic că postmodernitatea nu este altceva
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
preferința constantă a patristicii pentru platonism și de refuzul sistematic al atomismului sau epicureismului. În modernitate, războiul existențialismului (anti-esențialist) cu tradiția metafizică a vechilor greci are mare relevanță pentru înțelegerea misterului umanității plăsmuite „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”. Nici materialismul „științific” al lui Marx, nici patosul prometeic al umanismului exaltat de Sartre nu seamănă cu „vânătoarea ființei” și căutarea adevărului la Platon. Este ceea ce Paul Tillich (1886-1965) n-a înțeles, în pofida avertismentelor lui C.S. Lewis incluse în superba ficțiune alegorică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atât de convingător criticată de Oakeshott): încercarea de a edifica un regim ideal pe baza unor premise apriorice. Opoziția dintre aceste două curente se poate analiza pe mai multe planuri: pe plan metafizic, se înfruntă monismul cu pluralismul, idealismul cu materialismul; pe plan epistemologic, conflictul este între teorie și practică, între universalism și particularism. știm ce au propus „liberalii academici”, știm și că propunerile lor nu au fost câtuși de puțin folosite în practica politică, aceasta din urmă fiind mai interesată
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]