5,936 matches
-
ar face bine munca, nu ar avea nevoie de nimic, căci un lucru făcut de calitate este apreciat. Când știm că avem o țară frumoasă, o țară bogată, ce nu ne ajunge? Poate ne lipsește atenția? Atunci dragi copii, tineri, maturi, hai să ne manifestăm personalitatea prin lucruri bune! În satul nostru, avem un astfel de om care și-a pus talentul într-o grupă de elevi care a devenit recunoscută, atât în Moldova, cât și peste hotarele țării. Antrenorul nostru
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
greu la început. Avem și preotul satului care a format o echipă de voluntary, din care fac parte și eu. Scopul nostru este de a ajuta bătrânii, de a promova religia în rândul tinerilor și chiar de a face observație maturilor care, venind la biserică, în loc să asculte Sfânta Litughie, ei discută. Cred că nu se supără, dar totuși, dacă se supără, trebuie să-i mustre conștiința, din cauză că niște copii le fac observație. Vedem că putem schimba, cu condiția de a avea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
premiază pe mine. Dar eu frumos le amintesc că mai este o persoană care a muncit la fel de mult ca și mine. Și frumos, este anunțată și ea. Este singura care poate să mă înțeleagă, fără ca să vorbesc. Am și prieteni maturi, trecuți prin viață, care cunosc multe, și care mă ajută fără a le da ceva. Doar discutând, ne apropiem zilnic. Sunt prietenii mei de suflet. Mă uit la alte persoane, care tind a fi prieteni cu mine, dar cu care
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
fac e bine. Avem discuții despre planurile mele de viitor, ea judecă viața obiectiv, dar eu încerc să văd dincolo de orizont, pentru a-mi îndeplini planurile și visele. Este atât de copilăroasă uneori, încât îmi pare că eu gândesc mai matur. Mereu, îmi pune întrebări despre tehnologii noi și, când încep sa-i explic, nimic nu înțelege, dar tot mă întreabă. Mă critică mereu că nu fac ce trebuie sau că nu am udat florile, în timp ce ele sunt prea udate, încât
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
prin, alături și pentru celălalt sunt scopul, mai contează o diferență de 20-25 ani?” I s-ar putea răspunde că „omul tradițional” urmează „legea nescrisă” a instinctului: însoțirea bărbatului cu femeia are drept unic scop perpetuarea speciei. De aceea individul matur sexual alege un partener tânăr și puternic, care să garanteze vigoarea urmașilor. E tot o „selecție naturală”. Și uite cât de ușor se poate ajunge de la mentalitatea primitivă, atâtde „naturală”, la naturalismul de tip darwinist, atât de „științific”... Să presupunem
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
în doi”? Mă întreb și eu... P.H.Lippa nu încearcă să speculeze eseistic asupra relației dintre Profesor și Teodora. Notează doar atât, că în vârtejul unor întâmplări care au copleșit-o, ea pare să fi găsit sprijin în bărbatul acesta matur, dar nu bătrân, cultivat și hârșit în ale vieții, aparent echilibrat, dar capabil de surprinzătoare elanuri erotice; imaginativ, uneori liric, dar căutând mereu temeiuri raționale pentru iubirea sa târzie. Nu-i place să se întrebe ce calitate a sa contează
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
spune în urma acelei mărturisiri? Uneori încercase să-și imagineze trecutulei, fie dintr-o gelozie confuză, fie din dorința de a imagina soluții și moduri potrivite pentru a o face cu adevărat fericită. O dorință simplă, firească, pe care un bărbat matur o are în preajma femeii iubite. Gândul de a-i fi dăruit ceva ce nu a mai cunoscut îi creează lui însuși „o stare de bine” cu totul rară, în care sunt excluse îndoielile, suspiciunile, neîncrederea. Trecut, prezent și viitor se
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
erotic. Ce se întâmplă însă cu bărbatul trecut bine de vârsta „romantismelor”, precum Profesorul din paginile lui P.H.L.? Comentariul scriitorului lasă să se vadă printre rânduri și ceva (poate chiar mai mult decât pare) din propria „experiență de viață”. Bărbatul matur, „trecut prin multe” - cum scrie P.H.L. - s-a obișnuit să disece pe îndelete fiecare întâmplare, ca într-un curios „joc de unul singur”, să analizeze oamenii cu vădită detașare și să se implice sufletește (și omenește) doar cât crede că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poate scăpa de sentimentul apăsător al poverii, ce vine din responsabilitatea permanentă pe care și-a asumat-o fără reținere sau teamă. Ca un fel de compensație, visează să se „copilărească” în brațele viguroase ale bărbatului. Iar el, oricât de matur („ca să nu zic trecut!” - exclamă scriitorul), nu percepe dezamăgirea provocată de prudența lui, de teama de „complicații”. Dar îi place să observe naturalețea cu care ea se lansează în acest „joc de doi”, ceea ce îi sporește dintrodată feminitatea. Domnului R.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
a dat seama că Teodora, deși creștin practicant, nu este bigotă. Nu o crede capabilă să facă rugăciuni de iertare pentru satisfacția simțită în brațele bărbatului iubit. Însă a ghicit că își dorește mai mult de atît, că este destul de matură și inteligentă pentru a nu-și închide orizontul sufletesc „sub greutatea lutului”. Ceea ce, presimte, îl va supune la „grele încercări”. 2 iulie 2006, seara Urmăresc un film cu Anthony Hopkins și Nicole Kidman. Profesorul de filologie clasică (greacă și latină
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
acuplării, pe care va trebui să o uite treptat, în inima sa își face loc un sentiment proaspăt, tot mai puternic: iubirea părintească. P.H.L. consideră necesară aici o paranteză: legea nescrisă a naturii noastre spune că împerecherea a doi indivizi maturi implică obligatoriu procrearea. Dincolo de frenezia coitului, trecătoare și inconsistentă, trebuie avută în vedere „concretizarea” iubirii, nașterea unei noi vieți. Numai astfel patima împerecherii capătă sens. Aici scriitorul nu admite alternativă. Dar cât de pregătit este Domnul R. să renunțe la
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și a femeii în particular. Adolescentele care își exersau aproape inconștient farmecul feminin, în forma lui cea mai simplă, i-au rămas în suflet pentru totdeauna. După „consumul energetic” propriu primei tinereți a urcat o treaptă superioară. La vârsta bărbatului matur, „chemarea sexului” trece prin filtrul unor principii și este ținută în frâu de conștiința unei finalități. Apar acum un fel de pasiune pentru experiment, bunul simț care-l face să vadă în parteneră nu un obiect, ci un subiect, în
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
păstrează ceva din copilul care-și venerează propria mamă la modul primar, „matricial”. Acest dat inițial, „conștientizat la maturitate”, îi hrănește sensibilitatea, făcându-l capabil să ajungă la „revelația maternității” ca valoare umană universală, definitorie pentru specie. Dar cât de „matur” sau la ce vârstă descoperă bărbatul toate acestea? P.H. Lippa închină să atribuie acest „har” doar senectuții înțelepte. Tânărul caută cu prea multă patimă, în femeie, partenera de sex, încât nu are răgazul necesar aprofundării „relației”. Dacă aș fi răutăcios
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un fost coleg, medic, și a căutat-o în salonul lehuzelor. Privind fetița, are revelația unui adevăr simplu: lumea se primenește! Încă un omuleț bate cu pumnul său mic în fereastra Universului, revendicându-și dreptul de a fi iubit. Bărbatul matur contemplă fascinat bobocul de floare de la subsuoara „înfrunzită” a mamei. Încearcă să-și reprime delirul metaforic pentru a-și da seama cu exactitate cât „a mai rămas din el” după această „aventură” unică, trăită alături de Teodora. Trebuie să scape de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cît oi trăi, parșivule! Om ești tu, ori măscărici de tarabă? Bărzăunul luă atitudinea omului năpăstuit pe nedrept. Adică nu numai că s-a arătat grozav de jignit și nedumerit, dar a tratat insulta lui Matei cu înțelepciune de om matur. S-a ridicat de lîngă masa unde citea și a răspuns doar atît: Mulțumesc! Apoi a luat casetofonul și s-a dus să-l pună la locul său. Matei spumega de furie. Văzînd că Bărzăunul nici măcar nu-l întreabă de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cîteva ori, în întunericul ăla îngrozitor. Noroc cu mirosul... Lucrurile deveniseră cît se poate de clare. Mișcările pe care le percepuse, în cîteva rînduri, în spatele lui, nu fuseseră altceva decît semne ale prezenței lui Dakota. Pășise cu stîngul. Unui lup matur nu i s-ar întîmpla niciodată să fie urmărit și să nu știe. Nu avea nici o scuză. Și realiză, într-o clipă, că misiunea la care s-a angajat nu va fi ușoară; că soarta lui, oricare ar fi fost
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dată, avem forța să nu-l lăsăm să ne lovească din nou. În pofida a tot ce a fost, sînt lîngă tine, pentru ce este și pentru tot ce va urma, tată! Era fiul lui cel care vorbise în felul acela matur. Și îi spusese "tată"! De ce altceva avea nevoie pentru ca, dintr-o dată, toată negura trecutului să se împrăștie, pentru totdeauna?! Înaintă emoționat. Picioarele, nesigure, îi tremurau nervos. Știa: singur, n-ar fi avut niciodată tăria să se apropie. Dar prezența tînărului
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
plecarea lui Lupino. Apoi, la capătul nesfîrșitelor zile de îngrijorare, reîntîlnirea. Fericirea de a-l revedea sănătos, mîndria de a constata că învățăturile pe care i le-a transmis i-au folosit cu adevărat, bucuria de a-l regăsi mai matur, mai înțelept și, pentru prima dată de cînd îl cunoștea, sperînd la fericirea deplină. Lupino îi mobilizase. Își descoperise tatăl. Era la un pas de a-și găsi și mama. Dar avea nevoie de ajutorul lor. Lucrurile nu s-ar
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nenea Iancu Caragiale! Mă rog, dreptul lor să creadă ce vor! Mai ales că nici despre fotbal nu aveau o părere întemeiată... Că se mirau dumnealor, dascălii lipsiți de „cunoștințe cultural-sportive”, cum de se poate ca vreo douăzeci de oameni maturi să alerge ca turbații după o bucată de gumă rotundă și umflată cu aer... Bătrâni ruginiți! Nu-i mai poți învăța să gândească după cum cere „actualitatea stringentă”. „ - Bă, Mircea! De ce nu te faci tu scriitor? Că le vezi ale dracului
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
romane nu se pripi însă și gândi că are și fagotul drepturile lui, mai ales că, judecând după comportament, probabil că ajunsese la vârsta aceea căreia îi șade bine cu ieșiri din fire din partea puberului și ieșiri din pepeni din partea maturului. Înțelepciunea cu care se învrednicise proaspăta autoare de romane dădu roade. Fagotul se întoarse într-o dimineață jerpelit ca vai de el și declarând că îl macină un sentiment de concupiscență impetuoasă țfagotul mai avea uneori porniri de a se
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
mai bagă coada și vreo furculiță, s-a dus cu lupta tihnită! Pentru lămurirea cititorului, voi încerca să aduc puțină lumină asupra tacticii de lupte atât de minunat de complexe puse la cale de împărat. Până una, alta, după o matură și îndelungă gândire, împăratul hotărâse: dușmanul trebuia așteptat. Cum de era așa de sigur Luminăția Sa că dușmanul va trece tocmai pe acolo în drum spre împărăția râvnită, asta nu v-o pot spune. La geografie nu am stat niciodată
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Eram ambasador la Washington, în 1898, în timpul războiului dintre S.U.A. și Spania*. Guvernul francez, la cererea celui de la Madrid, m-a întrebat dacă credeam că s-ar fi putut ajunge la o înțelegere care să poată pune capăt războiului. După mature reflecții, am răspuns afirmativ. Astfel, am avut rara onoare de a fi, pentru a spune așa, un "dublu ambasador", reprezentând astfel, vreme de mai multe luni, Spania și, în același timp, Franța. Am urmărit mersul negocierilor direct, împreună cu președintele Statelor Unite
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
le reproșa camarazilor lor care trăiesc în străinătate că suferă anumite influențe, în timp ce aceștia îi acuză cu satisfacție pe colegii lor din minister că orizontul lor este limitat la Quai D'Orsay. Călătoriile îi formează pe tineri, iar pe oamenii maturi îi învață să se păzească de acele concepții "absolute" pe care ești înclinat să le ai atunci când privești lumea dintr-un singur unghi de vedere și când nu ești pătruns de diversitatea oamenilor și a lucrurilor. La 1 ianuarie 1589
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
o siluetă. Mai greu atunci când se luptă cu lungimile narațiunii și pasajelor descriptive, Mihaela Alexa dovedește în schimb abilitate în manevrarea dialogului, spontan, dinamic, natural. Desigur că nu vorbim despre o carte capabilă să dea piept cu critica de specialitate, matură și convingătoare in integrum. Este în schimb o carte care reprezintă un real salt, o creștere a acurateței stilistice și eliminării timpilor morți. Tonul inițial, de dramoletă desprinsă din cărțile de succes efemer ale unor autoare din zona de consum
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ceilalți nu-l cunosc, și să afișezi o singură față. Preferabil, fața care nu-i șochează pe ceilalți. Aia care nu exprimă nimic. Da. E timpul. Timpul există din nou. Și e timpul ca ei doi să redevină adulți. Oameni maturi. Responsabili. E timpul să-și ia din nou în primire rolurile pierdute acum o oră și să se amestece cu gloata de trăitori din care fac și ei parte. Vine. E aproape. E aici. Clipa despărțirii. Da. Amândoi știu că
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]