1,879 matches
-
la 9-10 ani. Asemenea omologului superior, este un dinte de tranziție între grupul frontal și cel lateral. Coroana are aspect mai alungit decât a caninului maxilar, putând fi și ea comparată cu un vârf de lance. Se diferențiază de caninul maxilar prin următoarele particularități: - coroana este mai alungită datorită diferenței mai mari între diametrele mezio-distal și cervico-incizal; t marginea incizală are un vârf mai pronunțat, versantul distal este mai lung și mai înclinat. Unghiul disto-incizal este mai rotunjit; - cingulum și crestele
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
mai rotunjit; - cingulum și crestele de smalț de pe fața linguală sunt mai atenuate; - fața mezială a coroanei continuă fața mezială a rădăcinii, în mod excepțional, poate avea două rădăcini sau două canale radiculare (vestibular și lingual - fig. 42). PREMOLARUL 1 MAXILAR (fig. 43), 1.4., 2.4., este situat distal de canin, fiind primul dinte al grupului lateral, înălțime totală = 21 mm înălțime radiculară =14 mm diametre: - coronar MD = 7 mm - cervical MD = 5 mm - coronar VP = 9 mm - cervical VP
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
la exterior de crestele marginale proximale, care se unesc cu crestele sagitale ocluzale ale celor doi cuspizi, delimitând depresiunile feței ocluzale. Fosele au formă triunghiulară, cea mezială fiind mai mare ca cea distală. Rădăcina - în 65% din cazuri, premolarul 1 maxilar are două rădăcini, situate vestibular și palatinal. Rădăcina vestibulară este mai mare (mai lungă și mai groasă) decât cea palatinală (mai. scurtă și mai subțire). Poate avea și o singură rădăcină, cu terminație bifidă, prezentând în interior două canale radiculare
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
cu patru fețe laterale și o față ocluzală; - fața mezială este cea mai mare dintre fețele laterale; - fața ocluzală este bicuspidă, cuspidul vestibular fiind mai mare ca cel palatinal; - prezintă două rădăcini sau una bifidă aplatizată ușor mezio-distal. PREMOLARUL 2 MAXILAR (fig. 44), 1.5., 2.5. înălțime totală = 21 mm înălțime radiculară = 14 mm diametre: - coronar MD = 7 mm - cervical MD = 5 mm -coronar VP = 9 mm -cervical VP = 8 mm Erupe la 10-12 ani. Coroana are cinci fețe, eu
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
convergentă spre distal. Marginea mezială este cea mai mare, formează cu cea vestibulară un unghi de 105 grade. Este reprezentată de creasta marginală de smalț. Marginea distală este cea mai mică și mai convexă. Relieful feței ocluzale a molarului 1 maxilar este reprezentat de cuspizii: mezio-palatinal mai mare ca mezio-vestibular, mai mare ca disto-vestibular mai mare ca disto-palatinal. Cuspidul mezio-palatinal este unit cu cel disto-vestibular printr-o creastă de smalț -”creasta oblică de smalț”, ce rezultă din unirea crestelor esențiale de
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
secundară (centrală) este situată la intersecția șanțurilor vestibulo-central și mezio-central. Distanța între vârfurile cuspizilor palatinali și vestibulari este de 7 mm, iar diametrul maxim al coroanei este mai mare decât al feței ocluzale cu 4,7 mm. Rădăcina: molarul 1 maxilar are trei rădăcini (una palatinală și două vestibulare). Rădăcina palatinală este mult mai mare decât cele vestibulare, este aplatizată vestibulo-palatinal fiind orientată divergent (variabil) față de cele vestibulare. Rădăcina mezio-vestibulară este mai aplatizată decât cea disto-vestibulară în sens mezio-distal. Rădăcinile vestibulare
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
vestibulare, este aplatizată vestibulo-palatinal fiind orientată divergent (variabil) față de cele vestibulare. Rădăcina mezio-vestibulară este mai aplatizată decât cea disto-vestibulară în sens mezio-distal. Rădăcinile vestibulare au în general apexurile recurbate reciproc. Ambele rădăcini vestibulare sunt ușor curbe și divergente. MOLARUL 2 MAXILAR (fig. 48), 1.7., 2.7. înălțime totală = 20,7 mm înălțime radiculară = 13.7 mm diametre: - coronar MD = 9 mm -cervical MD = 7 mm -coronar VP = 11 mm -cervical VP =10 mm Erupe la 12 ani. Coroana este asemănătoare
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dispariție; -creasta oblică de smalț este mai puțin proeminentă și în multe cazuri nu există; -nu are tuberculul lui Carabelli. Rădăcina: rădăcinile - tot trei, dar mult mai adunate; între rădăcina mezio-vestibulară și palatinală există o lamă de cement. MOLARUL 3 MAXILAR (fig. 49), 1.8., 2.8. înălțime totală = 18 mm înălțime radiculară = 11 mm diametre: - coronar MD = 8,5 mm -cervical MD = 6,5 mm -coronar VP = 9 mm - cervical VP = 10 mm Erupe la 17-45 ani. Particularități: variabilitate morfologică
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
54) sunt primii dinți aparținând grupului lateral și se caracterizează prin prezența a cinci fețe (patru axiale și una ocluzală). Grupul molar (Fig. 55) CAPITOLUL 11 ARCADELE DENTO-ALVEOLARE Arcadele dentare sunt-constituite din gruparea dinților în două șiruri neîntrerupte mandibular, respectiv maxilar, după o arhitectură specifică, necesară îndeplinirii funcțiilor globale ale sistemului stomatognat, respectând rapoarte precise inter și intra-arcadice. Sub denumirea de arcadă dento-alveolară înțelegem structura morfo-funcțională care cuprinde șirurile de dinți și sistemele lor de implantare în alveolele apofizelor alveolare. Clinic
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
semicerc și morfologia primară a dinților se modifică rapid datorită efectuării funcțiilor globale ale sistemului stomatognat. Se produce uzura dentară care asigură posibilitatea de proglisare a mandibulei și se realizează a doua mezializare a mandibulei. Tot în această perioadă, oasele maxilare cresc determinând spațieri interdentare: treme și diasteme. Această întrerupere a continuității arcadei este considerată normală în cazul arcadei tempoare și este necesară pentru a crea spațiul de erupție al dinților permanenți, mai voluminoși. Distal de ultimul molar temporar se formează
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
spațieri interdentare: treme și diasteme. Această întrerupere a continuității arcadei este considerată normală în cazul arcadei tempoare și este necesară pentru a crea spațiul de erupție al dinților permanenți, mai voluminoși. Distal de ultimul molar temporar se formează, prin creșterea maxilarului, un spațiu liber, denumit “câmp retromolar” necesar erupției primului molar definitiv. Arcadele dento-alveolare mixte se consideră din momentul în care primul molar definitiv, de 6 ani, a realizat contactul ocluzal cu antagonistul său. Acest nou contact interdentar determină un nou
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
până la 12-13 ani, când șirul dinților temporari este perfect înlocuit de cel al dinților permanenți. În această perioadă se produce rizaliza dinților temporari și eliminarea lor de pe arcada dento-alveolară, ca și înlocuirea lor cu dinții permanenți, simultan cu creșterea oaselor maxilare pentru a asigura spațiul pentru dinții permanenți. Aceste spații de gabarit mărit rezultă din sumarea spațiului dintelui temporar cu tremele și distemele adiacente, care la arcada permanentă, nu mai sunt normale. Arcadele dento-alveolare permanente au formula 4 + 4 incisivi, 2
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
forma arcadei se trasează două linii (fig. 58): -prima unește marginile incizale ale dinților frontali și vârful cuspidului vestibular al dinților laterali; - a doua unește cingulumul dinților frontali cu vârful cuspizilor orali ai dinților laterali. b) Axele de implantare La maxilar există o convergență aplicală (fig. 59) a dinților, iar la mandibulă (fig. 60) o divergență aplicală. Prelungind axele dinților mandibulari și axele dinților maxilari, se constată că ele se unesc la nivelul apofizei crista galii a osului frontal, realizând un
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
de VILLAIN ca, “con de sustentație” (fig. 61). Posibilitatea realizării spațiale a conului de sustentație rezultă din sumarea valorii în grade a înclinării dentare în grade față de verticală. Toți dinții au o înclinare proprie față sens mezio-distal și vestibulo-oral. La maxilar înclinarea în sens mezio-distal este de: Ic-2°, I1-7°, C-17°, Pm1 - doar rădăcina vestibulară - 5°, Pm2 - 10°, M1 - doar rădăcina palatinală - 10°, M2 - rădăcina palatinală 8°, iar în sens vestibulo-oral Ic - 28°, Il - 26°, C - 16°, Pml - rădăcina vestibulară - 6
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
înclinarea mezio-distală este de: Ic-2°, I1-0°, C-6°, Pm1-6°, Pm2-9°, Ml-10°, M2-14°, înclinarea vestibulo-oral a dinților mandibulari: Ic-22°, I1-23°, C-l3°. Pml-9°, Pm2-9°, Ml-20°, M2-20°. Pentru realizarea armoniei ocluzale în condițiile înclinării acestor axe, s-a determinat înclinarea.fețelor ocluzale la maxilar spre inferior și vestibular, iar la mandibulă spre superior și oral. Această înclinare individuală constituie încă o adaptare morfologică capabilă să facă față forțelor de solicitare ocluzală. Se realizează în acest mod o dispersie a rezultantelor forțelor astfel încât rezultanta totală
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
categorii de cuspizi devin mai rotunjite spre distal, diferența de înălțime scade, fața ocluzală se orizontalizează la nivelul ultimului molar; -profunzimea foselor scade distal antrenând și diminuarea înălțimii crestelor marginale. 11.3. Parametrii rapoartelor dento-dentare interareadice Contactul dintre arcadele dentare maxilare și mandibulară se cuantifică în cadrul relației de ocluzie. Termenul de “ocluzie” provine de ia latinescul “ocluzia” = a închide, și în vocabularul stomatologic actual nu are decât un caracter orientativ, de trimitere la relațiile ce se stabilesc între cele două arcade
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
Pe parcursul vieții determinantul anatomo-funcțional articular și cel funcțional neuromuscular au o existență constantă. Determinantul anatomic dentar este inconstant structurat și la uri moment dat poate lipsi. Din multitudinea de poziții pe care mandibula le poate lua față de craniu, inclusiv față de maxilar care este fixat la acesta, două sunt considerate fundamentale: 1- relația de postură; 2- relația de ocluzie centrică. Relația de postură se evidențiază prin examen clinic și nu are semnificații deosebite în această etapă de studiu. Reprezintă suma rapoartelor mandibulo-craniene
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
definiție, rezultă că rapoartele inter-areadice pot fi stabilite în contact static și dinamic pentru realizarea relației de ocluzie. Elementele de morfologie a dinților și arcadelor dentare care participă la realizarea rapoartelor inter-arcadice se pot grupa în: a) morfologia ariilor ocluzale, maxilare și mandibulare b) contacte dento-dentare normal admise in R.O.C. c) curbele spațiale ale arcadelor dentare d) planul de ocluzie e) rapoarte inter-arcadice normal admise in R.O.C. a) morfologia ariilor ocluzale maxilare și mandibulare se formează din
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
în: a) morfologia ariilor ocluzale, maxilare și mandibulare b) contacte dento-dentare normal admise in R.O.C. c) curbele spațiale ale arcadelor dentare d) planul de ocluzie e) rapoarte inter-arcadice normal admise in R.O.C. a) morfologia ariilor ocluzale maxilare și mandibulare se formează din succesiunea suprafețelor ocluzale ale fiecărui dinte în parte. Fiecare coroană dentară participă la formarea ariei de ocluzie prin porțiunea sa de contact posibil cu dinții antagoniști (V. Burlui). Zonele posibile de contact în raport static
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
V. Burlui). Zonele posibile de contact în raport static sunt situate anterior la locul de contact al fețelor palatinale ale dinților frontali maxilari cu marginile incizale ale frontalilor mandibulari, și posterior pe suprafețele ocluzale ale dinților laterali după cum urmează: - la maxilar pornește palatinal de la baza cuspidului palatinal pe toată fața ocluzală, până la vârful cuspidului vestibular - la mandibulă pornește vestibular de la baza cuspidului vestibular, se continuă pe toată suprafața ocluzală, până la vârful cuspidului lingual. b) În raport static sunt admise ca fiind
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
crestele principale ale cuspizilor de sprijin și în trei puncte situate pe versanții ce contribuie la formarea fosei. Vârful cuspidului nu atinge fundul fosei. Formele convexe ale reliefului care contactează permit realizarea acestor contacte punctiforme. Suprafața totală a contactelor ocluzale maxilar - mandibulă este de 4 mm2 și însumează 172 puncte de contact. Ca atare, putem spune că zonele posibile de contact care participă la formarea ariei ocluzale maxilare și mandibulare sunt “zone globale” sau “arii dentare individuale globale”. Ariile individuale “efective
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
reliefului care contactează permit realizarea acestor contacte punctiforme. Suprafața totală a contactelor ocluzale maxilar - mandibulă este de 4 mm2 și însumează 172 puncte de contact. Ca atare, putem spune că zonele posibile de contact care participă la formarea ariei ocluzale maxilare și mandibulare sunt “zone globale” sau “arii dentare individuale globale”. Ariile individuale “efective” de contact ale fiecărui dinte sunt cuprinse în cei 4 mm\ fapt important pentru realizarea modelajului dinților. c) Curbele de ocluzie se realizează în cele trei planuri
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
ocluzie se realizează în cele trei planuri spațiale: 1. Curba sagitală Spee (fig. 73) este dată de succesiunea cuspizilor laterali pe un arc de cerc cu centrul în apofiza crista galii. Simetrică stânga-dreapta, este concavă la mandibulă și convexă la maxilar. Se poate evidenția și aprecia dimensional cu ajutorul riglei (fig. 74), așezată pe cuspidul caninului mandibular și pe cuspidul DV al molarului trei. Rigla simulează coarda arcului de cerc. Amplitudinea maximă a curbei este la nivelul primului molar mandibular realizând o
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
-se în poziție de relație centrică față de baza craniului, rapoartele dentare se apreciază în funcție de trei planuri spațiale. În plan sagital (fig. 78) toți dinții mandibulari sunt mezializați față de cei maxilari după cum urmează: -la nivel molar - cuspidul mezio-vestibular al molarului l maxilar se plasează în șanțul intercuspidian dintre cuspizii -mezio- și centro-vestibulari ai molarului 1 mandibular (cheia lui Angle); -la nivel premolar - deplasarea cu jumătate a premolarului mandibular față de cel maxilar; -la nivel canin - -mezializarea se constată prin faptul că axul caninului
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
maxilari după cum urmează: -la nivel molar - cuspidul mezio-vestibular al molarului l maxilar se plasează în șanțul intercuspidian dintre cuspizii -mezio- și centro-vestibulari ai molarului 1 mandibular (cheia lui Angle); -la nivel premolar - deplasarea cu jumătate a premolarului mandibular față de cel maxilar; -la nivel canin - -mezializarea se constată prin faptul că axul caninului maxilar se continuă cu fața distală a caninului mandibular; - la nivel incizal - incisivii maxilari depășesc în plan sagital incisivii mandibulari. Distanța între fața palatinală a incisivilor centrali maxilari și
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]