554 matches
-
îl ucide pentru a-i lua cheile; DiGiorgio, pe care Maxwell îl înjunghie în spate după ce încearcă să oprească jaful atunci când a descoperit corpul gardianului, iar una dintre complicele lui Maxwell este împușcat accidental atunci când arma lui DiGiorgio se declanșează. Maxwell își ucide complicea cu arma lui DiGiorgio. Spre supărarea lui Callahan, Moore este noul său partener; ea pretinde că înțelege riscul, menționând că știe, că în afară de DiGiorgio, alți doi parteneri ai lui Callahan au murit. După ce a urmărit o demonstrație
Procurorul (film din 1976) () [Corola-website/Science/326402_a_327731]
-
îl răpește pe primar într-o acțiune îndrăzneață, după un meci al Giants, apelând la o ambuscadă. Cu ajutorul lui Mustapha, Callahan și Moore localizează banda pe insula Alcatraz, unde ei se luptă cu răpitorii. Moore îl eliberează pe primar, dar Maxwell o ucide și pe ea în timp ce îi salva viața lui Callahan. El o răzbună pe Moore, ucigându-l pe Maxwell, cu o racheta LAW. Inspectorul nu este interesat de recunoștința primarului, revenind la cadavrul partenerei sale în timp ce sosește o echipă
Procurorul (film din 1976) () [Corola-website/Science/326402_a_327731]
-
Callahan și Moore localizează banda pe insula Alcatraz, unde ei se luptă cu răpitorii. Moore îl eliberează pe primar, dar Maxwell o ucide și pe ea în timp ce îi salva viața lui Callahan. El o răzbună pe Moore, ucigându-l pe Maxwell, cu o racheta LAW. Inspectorul nu este interesat de recunoștința primarului, revenind la cadavrul partenerei sale în timp ce sosește o echipă a poliției, împreună cu McKay. Interpretarea lui Eastwood a fost apreciată în mod negativ de critici, el fiind numit "Cel mai
Procurorul (film din 1976) () [Corola-website/Science/326402_a_327731]
-
exemplu, care nu este optic activă, devine optic activă, adică produce polarizarea razei de lumină ce o străbate. Baza teoretică ce explică fenomenul este teoria clasică a electromagnetismului și a fost dezvoltată între anii 1860 și 1870 de către James Clerk Maxwell. Fenomenul observat de către Faraday a fost considerat ulterior ca prima dovadă experimentală a naturii electromagnetice a luminii în acord cu teoria lui Maxwell. Fizicianul francez Marcel Émile Verdet în 1854 stabilește, pe cale empirică, legea care îi poartă numele și care
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
este teoria clasică a electromagnetismului și a fost dezvoltată între anii 1860 și 1870 de către James Clerk Maxwell. Fenomenul observat de către Faraday a fost considerat ulterior ca prima dovadă experimentală a naturii electromagnetice a luminii în acord cu teoria lui Maxwell. Fizicianul francez Marcel Émile Verdet în 1854 stabilește, pe cale empirică, legea care îi poartă numele și care stabilește relația dintre măsura polarizării induse și intensitatea câmpului magnetic aplicat, lungimea parcursului luminii respectiv natura substanței. Ulterior, Henri Becquerel determină relația empirică
Efectul Faraday () [Corola-website/Science/322012_a_323341]
-
a unei bare drepte care posedă proprietăți viscoelastice liniare și depinde de un număr arbitrar de parametrii și a obținut soluții ale acesteia pe baza aplicării metodei funcțiilor proprii și a transformatei Laplace în cazul general și în limita corpului Maxwell. A dezvoltat o teorie a viscoelasticității pentru cazul mediilor Cosserat și o teorie generalizată de tip visco-plastic a suprafețelor de curgere. În reologie Mircea Misicu a fost unul dintre cei mai recunoscuți specialiști din țară. A propus un cadru axiomatic
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
Electrodinamica e teoria clasică a interacțiunilor electromagnetice la scară macroscopică. Ea studiază forțele care se exercită între corpurile încărcate electric, forțe mediate în spațiu și timp de "câmpul electromagnetic". Teoria a fost elaborată de Maxwell în a doua jumătate a secolului XIX, prin abstractizarea rezultatelor deja cunoscute din electricitate și magnetism și completarea lor cu fapte experimentale și ipoteze teoretice noi. Consecințe imediate ale electrodinamicii maxwelliene au fost afirmarea existenței undelor electromagnetice și constatarea că
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
din particule de masă zero numite fotoni. Completarea teoriei maxwelliene în conformitate cu principiile fizicii cuantice a dus la teoria cuantică relativistă a interacțiunii electromagnetice: electrodinamica cuantică. Undele electromagnetice au fost generate în laborator de Hertz, la câțiva ani după moartea lui Maxwell. Aplicațiile lor în electrotehnică, radiotehnică și tehnologia comunicațiilor fără fir în general au avut un impact decisiv asupra civilizației moderne. Interacțiunea electromagnetică este una din forțele fundamentale care acționează între constituenții elementari ai materiei. Faptul că are o rază mare
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
electromagnetic (opusă celei de "acțiune la distanță" din mecanica newtoniană) este o abstractizare și o precizare a noțiunii de "linii de forță", pe care Faraday le vedea ca realitate fizică: Într-o serie de trei memorii, publicate între anii 1855-1864, Maxwell a analizat datele experimentale existente privitoare la electricitate și magnetism, adăugând datele experimentale privitoare la inducția electromagnetică obținute de Faraday, le-a reformulat teoretic și le-a completat cu o ipoteză teoretică proprie referitoare la efectul unui câmp electric variabil
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
teoretic și le-a completat cu o ipoteză teoretică proprie referitoare la efectul unui câmp electric variabil. Rezultatul a fost "O teorie dinamică a câmpului electromagnetic (A Dynamical Theory of the Electromagnetic Field)" — electrodinamica. O consecință importantă a cercetărilor lui Maxwell a fost constatarea că un câmp electromagnetic variabil în timp se propagă sub formă de unde electromagnetice, cu o viteză egală (în limita preciziei datelor experimentale din vremea aceea) cu viteza luminii. Concluzia inevitabilă era că lumina constă din unde electromagnetice
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
unde formula 18 este viteza luminii în vid, a cărei valoare e definită ca În studiile teoretice, în special în cele privind electrodinamica la scară microscopică, este preferat "sistemul de unități Gauss"; electrodinamica cuantică utilizează "sistemul de unități Heaviside-Lorentz". În 1864, Maxwell a formulat „ecuațiile generale ale câmpului electromagnetic” ca „douăzeci de ecuații” pentru „douăzeci de cantități variabile”, făcând observația: „Aceste ecuații sunt deci suficiente pentru a determina toate cantitățile care apar în ele, dacă ne sunt cunoscute condițiile problemei.” Ele au
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
ca „douăzeci de ecuații” pentru „douăzeci de cantități variabile”, făcând observația: „Aceste ecuații sunt deci suficiente pentru a determina toate cantitățile care apar în ele, dacă ne sunt cunoscute condițiile problemei.” Ele au fost reformulate în 1884, după moartea lui Maxwell, de Heaviside, pentru mărimile cu semnificație fizică directă (câmpul electric și câmpul magnetic), folosind notația compactă a analizei vectoriale. Ecuațiile lui Maxwell rezultă din formalizarea matematică a legilor experimentale din electrostatică și magnetostatică, completate cu rezultatele experimentale ale lui Faraday
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
apar în ele, dacă ne sunt cunoscute condițiile problemei.” Ele au fost reformulate în 1884, după moartea lui Maxwell, de Heaviside, pentru mărimile cu semnificație fizică directă (câmpul electric și câmpul magnetic), folosind notația compactă a analizei vectoriale. Ecuațiile lui Maxwell rezultă din formalizarea matematică a legilor experimentale din electrostatică și magnetostatică, completate cu rezultatele experimentale ale lui Faraday privind inducția electromagnetică și cu un termen adăugat de Maxwell, care le transformă într-un sistem coerent și complet. Ele permit determinarea
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
electric și câmpul magnetic), folosind notația compactă a analizei vectoriale. Ecuațiile lui Maxwell rezultă din formalizarea matematică a legilor experimentale din electrostatică și magnetostatică, completate cu rezultatele experimentale ale lui Faraday privind inducția electromagnetică și cu un termen adăugat de Maxwell, care le transformă într-un sistem coerent și complet. Ele permit determinarea câmpurilor formula 21 și formula 22 pentru o distribuție de sarcină formula 23 și curent formula 24 dată. În electrostatică, câmpul electric al unei sarcini statice punctiforme este dat de legea lui
Electrodinamică () [Corola-website/Science/327596_a_328925]
-
fiica unui magnat internațional, Sir Ernest Joseph Cassel, prieten și finanțator privat al viitorului rege Eduard al VII-lea. Cassel a fost unul dintre cei mai puternici și bogați oameni din Europa. Și-a pierdut soția iubită (Annette Mary Maud Maxwell), pentru care s-a convertit de la iudaism la romano catolicism. De asemenea, și-a pierdut unicul copil, Amalia. După această pierdere a plecat pe mare și a lăsat mare parte din vasta lui avere Edwinei, nepoata sa cea mare. Bunicul
Edwina Mountbatten, Contesă Mountbatten de Burma () [Corola-website/Science/327727_a_329056]
-
oraș să fie puse pe verde pentru nunta fiicei ei Hannah, pentru a permite convoiului de mașini să treacă prin oraș mai rapid. Ca urmare, traversarea orașului a durat numai 10 minute. Șeful secției de poliție din North Yorkshire, Grahame Maxwell, a fost disciplinat de IPCC în anul 2011, dar a refuzat să demisioneze, după ce a recunoscut că a asistat o rudă să treacă de primele etape ale unui proces de recrutare. Multi politicieni din Irlanda de Nord angajează membri de familiei în
Nepotism () [Corola-website/Science/327149_a_328478]
-
anumite câmpuri tensoriale care modelează stările materiei obișnuite, cum ar fi fluidele, sau câmpurile negravitaționale, cum ar fi câmpul electromagnetic. Aceste câmpuri tensoriale trebuie să respecte orice lege fizică relevantă (de exemplu, orice câmp electromagnetic trebuie să satisfacă ecuațiile lui Maxwell). După o rețetă standard folosită frecvent în fizica matematică, aceste câmpuri tensoriale ar trebui să dea naștere unor anumite componente ale tensorului energie-impuls formula 1. Anume, oricând un câmp este descris de un Lagrangian, variația în raport cu acel câmp trebuie să dea
Soluții exacte în relativitatea generală () [Corola-website/Science/327215_a_328544]
-
Story Parade"), Baley a fost interpretat de Peter Cushing, iar scenariul adaptat de Terry Nation. În adaptarea britanică pentru televiziune din 1969 a "Soarelui gol" (un episod din serialul BBC2 "Out of the Unknown"), Baley a fost interpretat de Paul Maxwell. În jocul Kodak din 1988 "Roboții lui Isaac Asimov", Baley a fost interpretat de Steven Rowe. În adaptarea BBC Radio 4 din 1989 a "Cavernelor de oțel", Baley a fost interpretat de Ed Bishop.
Elijah Baley () [Corola-website/Science/329163_a_330492]
-
Mascolo - Master P - Chase Masterson - Christopher Masterson - Danny Masterson - Mary Stuart Masterson - Mary Elizabeth Mastrantonio - Richard Masur - Heather Matarazzo - Debbie Matenopoulos - Jerry Mathers - Mark Matkevich - Marlee Matlin - Matt Long - Walter Matthau - Al Matthews - Lisa Matthews - Victor Mature - John Matuszak - Marilyn Maxwell - Elaine May - Peter Mayhew - Ken Maynard - Virginia Mayo - Melanie Mayron - Dorothy Mays - Debi Mazar - Monet Mazur - Paul Mazursky - May McAvoy - Lon McCallister - Mercedes McCambridge - Andrew McCarthy - Jeff McCarthy - Jenny McCarthy - Jesse McCartney - Rue McClanahan - Leigh McCloskey - Bryton McClure - Marc McClure
Listă de actori americani (M-Q) () [Corola-website/Science/337518_a_338847]
-
Mark Rydell - Bob Saget - Victor Salva - Chris Sanders - Terry Sanders - Alfred Santell - Joseph Santley - Tom Savini - John Sayles - Franklin Schaffner - Rob Schmidt - Julian Schnabel - Paul Schrader - Joel Schumacher - Martin Scorsese - Campbell Scott - Wilbur Scott - George Seaton - Mack Sennett - Christopher Seufert - Maxwell Shane - Scott Shaw - Ron Shelton - Bill Sherwood - George Sidney - Marcos Siega - Don Siegel - Bryan Singer - John Singleton - Jack Smight - Bruce W. Smith - Charles Martin Smith - Kevin Smith - Zack Snyder - Steven Soderbergh - Courtney Solomon - Todd Solondz - Barry Sonnenfeld - Steven Spielberg - Morgan
Listă de regizori americani () [Corola-website/Science/337521_a_338850]
-
1946 in cadrul companiei Actors' Laboratory Theatre. În 1932 a jucat roluri comice la Forty-eight Street Theatre. În același an, la 12 martie 1932 a fost ovaționat pentru jocul său în rolul Pablo Montoya din piesa "Noapte peste Taos" de Maxwell Anderson la Group Theatre. Începând din 1936 s-a lansat și în lumea cinematografiei, semnând un contract cu compania Twentieth Century Fox. Debutul l-a făcut în filmul "Stea pentru o noapte" (Star for a Night) În afară de rolurile din 35
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
versiune a ocupat locul 112 în Regatul Unit. Albumul s-a clasat pe locul 109 în topul "Billboard" Pop Albums în 1970. Pictura utilizată drept copertă pentru album se numește "Domesticated Mural Painting" și a fost realizată de artistul britanic Maxwell Armfield. A fost inclusă în ediția din februarie 1917 a revistei "The Countryside" care susține că pictura murală a fost inițial realizată pentru sala de mese a unui conac din Londra. Cele două cântece eliminate de pe prima versiune americană a
Then Play On () [Corola-website/Science/334244_a_335573]
-
adaptată a povestirii pentru piesa radiofonică „Berenice” într-un episod din 9 ianuarie 1975. El a fost adaptat de George Lowther și regizat de Himan Brown, iar rolurile principale erau interpretate de Michael Tolan, Norman Rose, Joan Lovejoy și Roberta Maxwell. Lectura povestirii „Berenice” de către Vincent Price a fost inclusă pe albumul audio "The Imp of the Perverse and Other Tales" (1975) (Caedmon Records TC—1450). Pe același LP se mai află și lecturi realizate de Price ale povestirilor „Morella” și
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
cerând Congresului să adopte sistemul metric. Petiția a fost respinsă de industria prelucrătoare, invocând costurile de conversie. În 1861, un comitet al Asociatiei Britanice pentru Progresul Științei (BAAS) , din care făceau parte William Thomson (mai târziu Lord Kelvin), James Clerk Maxwell și James Prescott Joule a introdus conceptul unui sistem coerent de unități bazate pe metru, gram și secundă care, în 1873, a fost extins pentru a include unități electrice. La 20 mai 1875, un tratat internațional cunoscut sub numele de
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]
-
folosind "Mètre des Archives" și "Kilogramme des Archives" (sau succesoarele lor) ca unități de bază, dar cu definiții diferite ale unităților derivate. Sistemul de unitați centimetru-gram-secundă (CGS) a fost primul sistemul metric coerent, dezvoltate în anii 1860 și promovat de către Maxwell și Thomson. În 1874, acest sistem a fost promovat în mod oficial de către (BAAS). Caracteristicile sistemului sunt că densitatea se exprimă în g/cm, forța se exprimă în dine și energia mecanică în ergi. Energia termică era definită în calorii
Sistemul metric () [Corola-website/Science/331568_a_332897]