671 matches
-
Viața mi se stinge!". Pe Argeș în gios, Pe un mal frumos, Negru-vodă vine Ca să se închine La cea mănăstire, Falnică zidire, Mănăstire naltă Cum n-a mai fost altă. Domnul o privea Și se-nveselea Și astfel grăia: "Voi, meșteri zidari, Zece meșteri mari! Spuneți-mi cu drept, Cu mâna la piept, De-aveți meșterie Ca să-mi faceți mie Altă mănastire Pentru pomenire Mult mai luminoasă Și mult mai frumoasă!". Iar cei meșteri mari, Calfe și zidari, Cum sta pe
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
poți urmări și norma evoluția unei limbi când ea devine de fapt o rețea de dialecte bizare, dar deschise oricărui individ. Secretul Adrianei Adriana Babeți După 40 de ani N-aș zice că am lălăit-o săptămâna trecută. Dimpotrivă. După ce meșterii ceasornicari Puiu și Florin mi-au dat ora exactă înainte de referendum (au nimerit-o aproape la zecime de procent!Ă, după ce am ținut un curs despre amorul curtean de la opt la zece noaptea și unul despre expresionism de la șase la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
prea mult soare. Intru în parcare. Văd un domn la vreo șaizeci de ani, care poartă o șapcă pătată de var. Îl întreb dacă se supără cineva dacă lăsăm mașina aici. Cam o oră. Nu, stați liniștit, nu-i bai. Meșterește ceva într-o găleată. Scot scaunele din portbagaj și închid mașina. Coborâm treizeci și opt de trepte, apoi pășim pe nisip. M-aș descălța, dar încă nu-i cazul și sezonul, vântul nu bate tare, dar nu-s mai mult
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
sau pește pe care îl duceau la Brașov. Meseria de dulgher de hambare era rentabilă. Dintr-un document de la anul 1862 („Arhivele Statului, București”) rezultă că în acest timp, „pe un hambar se plăteau 224 de lei”. În prelucrarea lemnului meșterii dădeau curs și simțului lor pentru frumos. Astfel foișoarele și prispele caselor, fundurile și laturile de la acoperișurile grajdurilor erau impodobite cu frumoase tăblii traforate. Provițenii au excelat și în lucrări de dulgherie, în construcții de case. Dulgherii de aici au
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
ieșire din obscuritatea fumigenă între contururile unei imagini cât de cât stabile, sau măcar sensibile la necesitatea stabilizării. Una-i să ai nevoie de o imagine de sine mai prezentabilă și alta-i să fii în stare să ți-o meșterești. Majoritatea se bucurară, deci, în sinea lor de angajați de firmă când cuvintele lui Rică părură să marcheze o victorie asupra nedeterminării și să angajeze proiectul într-o direcție clară, care, în plus, suna foarte în acord cu ceea ce forurile
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a zis cu slujbele noastre! sugeră Luc de pe bancheta din spate a mașinii. Confrați, vă avertizez că, omagiind nomadismul mongol, ne tăiem singuri craca de sub picioare. − Atâta pagubă! Toate lucrurile profunde au două tăișuri. Un motiv în plus să ne meșterim aripi. Suporturi, vă desfid! Vom naviga prin marele vortex al devenirii într-o arcă submersibilă de piele și oase. Ferea, că vine dirijabilul băutor de neant! La setea de noi a întunecatului orizont vom răspunde, la rându-ne, cu o
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Ziduri virtuale se insinuează în spațiul social aparent nedistinct al prezentului. Cu atât mai bine pentru toți cei implicați! Dar Bart nu se lăsă: − Ne-om fi crezând noi mai flexibili și permeabili la alteritate decât strămoșii, dar ne-am meșterit și o platoșă de indiferență pe măsura incisivității noului. Antropofagii își cazau noii veniți de vază în stomac, iar noi le desfigurăm preventiv unicitatea cu sucuri gastrice neutralizante azvârlite în întâmpinare. Spațiul public a devenit un vomitoriu unde se lubrifiază
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cred că tot așa a rămas și astăzi, deosebit de pitorească. Situată la margine de pădure, spre sud era ocrotită de umbra copacilor, lemn de brad cât vedeai cu ochii. Privită de aici, comuna te încânta. Construite din lemn, cum numai meșterii de pe la noi știau să o facă, casele minerilor, cu gust întreținute, apăreau destul de odihnitoare. La vest, hotarul localității este depășit de comuna Asău, prin care apa Trotușului, rece și limpede, curge cu o viteză care te minunează. Așezarea noastră era
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
verii, ne-am mutat "în pustietate, la o moară care era departe de sat într-un loc unde începe Valea Rece, la moara asta veneau satele Duda, Pătruești, Epureni și de multe ori, cei de pe marginea Hușului, din Corni. Tata meșterea acolo, cu un neamț bătrân, Johan, și la fierărie. Locuința noastră era alcătuită din două odăi și un antreu lung ce se mărginea cu fierăria, în spatele casei un șopron în care, vara, era bucătăria, lângă șopron o salcie mare, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
Încercând să ne Întoarcem acasă, Îngerul ne-a tăiat drumul și ne-a pedepsit. Mai În glumă, mai În serios, ne-a șoptit: ,, Dimineața cu genunchii pe facere/ M-a aruncat la Începutul pădurilor/ Împărțindu-mă În cântece și drumuri/ Meșterii venind să taie pentru viori/ Mi-au aflat numele din gură toporului./ Prima minune a fost când au găsit un poet/ Întemeietor de neliniști, cu scară pusă la iubire/ Bântuit de ursite iroice./ Repet În roua răbdării/ Pașii muntelui cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să semene a vacanță. În vreme ce-și bea cafeaua, își ridică privirea și citește cu oarece dificultate, pe frontonul casei, o inscripție pe jumătate ștearsă: Vila orelor de lumină. Frumos nume. Plin de optimism. "Asta e din cauza ceasului solar meșterit de soțul meu, explică doamna Segal. I se văd urmele aproape de poarta grădinii, l-a acoperit nisipul. La început toată lumea venea să-l vadă. Celor care veneau după apus, le spunea nițel iritat: dar nu arată decât orele de lumină
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
hazardam și eu câteodată. Dar s-a schimbat totul, și încă aici nu se simte prea tare. Mama îmi descrie în scrisori soarta tristă a refugiaților polonezi. Găzduiește provizoriu o femeie tânără cu băiatul ei. Grigore, care nu încetase să meșterească ceva în spatele tejghelei, se instală brusc în mijlocul restaurantului pentru o demonstrație. Începu să deschidă și să închidă umbrela învățătorului. "Uite, Nicolae, ți-am reparat joarța!" Învățătorul se ridică și făcu și el câteva încercări: "Perfect. Mulțumesc, frate, datorită ție o să
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vârf de munte și în deplină izolare, pentru a fi mai aproape de natură și de Creatorul ei este foarte des întâlnit în basme. Și întocmai ca în basme, pustnicul se gospodărește complet singur, își petrece vremea fie citind psaltirea, fie meșterind diverse lucruri din coajă de tei (linguri, farfurii, căni, cutii cu capace mari și mici), iar din când în când primește vizita vreunui monah tânăr, dornic de a cere un sfat sau a asculta o istorisire plină de înțelesuri. Pustnicul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
instalați pe crestele munților din Vrancea, se cristalizează pornind de la întrebarea „Cum procedează ei ?”. Răspunsul diferă pentru fiecare chip evocat în parte: am vorbit deja despre pustnicul Onufrie de la schitul Cârnu, care își trecea ziua rugându-se, citind psalmi și meșterind tot felul de obiecte de folos din coajă de tei. Lui i se adaugă ieromonahul Rafail, care, trăind în completă izolare, se ocupa ziua întreagă de copierea cărților cu scrieri patristice, din această muncă de copist câștigându-și și cele
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
Gheorghiu-Dej n-a fost neglijat de abonații felațiunilor și pupincurismelor. Pentru că, normal: "Coase mîndra fără greș Chipul lui Gheorghiu-Dej". (Florin Saioc) Dar cum nici dictatorii nu-s nemuritori, felatorii s-au adaptat sau au fost înlocuiți cu alții, mult mai meșteri la astfel de lucrări. "Urmaș le e bărbatul pe care primăvara Ni l-a adus să fie erou între eroi. El, conducînd partidul, firesc conduce țara Căci noi prin Ceaușescu redevenirăm noi", afirmă avîntat Adrian Păunescu în zeci și sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe isrelieni și pe palestinieni (ale cărui panouri de beton o remarcă optimistă sunt așezate pe sol, și nu afundate sau fixate într-o temelie de beton) dă impresia unei perfecțiuni tehnice la care nu poate aspira tot ce se meșterește în genul împrejmuirilor în cele patru colțuri ale planetei. Dar ceea ce-i dă acestei lucrări o notă pedagogică specială nu-i doar latura "pasaj la limită" cu o caracteristică universală, ci și, într-un mod mai amar, ironia unei profeții
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în locu-i, cu caracter laic sau chiar anticlerical: națiuni, loje, partide, asociații, confrerii, bande, rețele, cluburi amicale și bisericuțe. Ele constituie pungile noastre cu lichid amniotic de schimb. După fiecare accident, afirmarea dreptului nostru la a o lua de la capăt meșterește alta care să înlocuiască amniosul natal: mai puțin bună, dar mai bună decât nimic. În curând va trebui inventată o politică a incintei și o morală a frontierei. Cum s-ar zice, discipline "pentru caz de catastrofă", în sensul teoriei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Papei la 1474 Noemvrie 29 din tabăra dela Vaslui că a primit pe Paul Ogniben, ambasador venețian, care se întoarce dela Uzun Hasan Asan-Beg și a discutat cu el cauza creștinătății. 1475 (anul a început la Septemvrie) Tabăra dela Vaslui Meșteri fauri țigani domnești și boierești. Meșteri de arcuri și săgeți; de suliți. joc de flăcăi dela munte: Haideți, flăcăi după mine, Că știu calea-n codru bine... Secuii au adus Domnului săbii de Brașov și închinarea negustorilor brașoveni. Ciobanii au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
crăpătură și caseta îți dă voie s-o închizi și s-o încui. Vrai bomboane, este automat de bomboane. Vrai să repari un ceas, un stilo, numaidecât găsești un meșter cu un ciocănel și cu un clește. Aici toți sunt meșteri, știu să învârtă șuruburi, să dezbată, să așeze din nou. Fabricele lor fac toate câte îi trebuiesc omului civilizat și unele care, la dreptul vorbind, nu i-ar trebui. Cuțit de curățit portocale, cuțit strâmb de scobit și de mâncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
electrice. Grădina se stropește cu ajutorul puterii electrice. Gospodarii treeră, vântură și usucă grânele, taie nutrețul vitelor, macină, scot apa din fântâni cu ajutorul puterii electrice. În atelierul colhozului meșterii pun în mișcare strungul, ferăstrăul și rândeaua cu electricitate. Apar în sate meșterii noi de electricitate, țărani instalatori și lăcătuși. Cele mai avantajoase uzine electrice sunt cele hidraulice; sunt mai practice și mai ieftine. Unde-i un pârâu se poate construi un iaz, o cădere de apă și o turbină. Cu ajutorul energiei electrice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
modul în care a folosit corpul de călăreți greu înarmați, trimiși în ajutor de regele polon. Valoarea individuală a luptătorilor români era recunoscută de cronicarii poloni, bucurându-se de lauda lor chiar și țăranii despre care scriau că “sunt bravi, meșteri a mânui sulița și păvaza, deși sunt niște țărani luați de la plug”. Matteo Muriano scria dogelui Veneției că “supușii <lui Ștefan> sunt toți bărbați viteji, ageri și nu făcuți să stea pe perne, ci la război pe câmpul de luptă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și din burdufurile de cașcaval. Este meționată darea din nuci, ceea ce înseamnă că ea reprezenta o valoare. Domnul era proprietarul multor moșii și dârste. Erau supuși la dări toți meșterii și sunt menționați într-un document “fie că vor fi meșteri cojocari sau orice fel de meșteri.” Locuitorii țării erau datori cu munci față de domnie, la posadă, la podvoadă, la moară, la cetate, la căratul vinului, la tăiatul lemnelor și căratul acetora, la cositul fânului și la jold, la poteci, la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
să fi făcut multe danii de acest fel, dar cum Moldova a fost jefuită de năvălitori (turci, poloni, cazaci, tătari), foarte puține odoare au ajuns până la noi. În contact cu opere venite de peste hotare s-au format și la noi meșteri argintari la Neamț, la Putna și la Humor. Cărți de cult au fost ferecate din porunca și pe cheltuiala domnului, iar ferecătura lor este o adevărată operă de artă: Ferecătura Tetraevanghelului de la Humor a fost făcută de un meșter care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
poem, când tocmai ești pe cale să scapi de întrebările acestui dialog... Voi cita: Când voi fi liniștit, voi scrie un vers". Și mai departe, înfruptă-te din câte poezii poftești. Iată, câteva... Omul de pe casă Era unul pe casă, de meșterea burlane și țigle și cuiburi de bufnițe și cocostârci. Vezi să nu cazi de-acolo, îi tot spuneau sătenii cu vălătuci și pălării acoperindu-le auzul. Ușor de zis, le răspundea el, privind fix înspre munți, dar și de cad
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
măcar un milion de necumetriali. Și nu i-ar găsi. Mit se adeverează Salvatorul Mundan, Omul de Fier. Ciolovecul bricolează ciorănește în incurabil. Trage injecții în picioare de lemn și minune! lemnul scârțâie, tresare, țipă (de durere? de bucurie?). Ciolovecul meșterește în nevindecabil când îi viața o maladie a spiritului, iar Vadimii se visează ca Vlăduți Țepeși. Unii pun botul, neavându-le, sărmanii, cu înțelegerea reprezentativității parțiale și a crescândei complexificări a societalului în periodul prezent. Talibanii or avut o țară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]