678 matches
-
lor de coloarea castanei. Unii întindeau o mână: —Mă, unchiule, dă-mi un ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că avem de-a face cu copiii rudarilor. S-au așezat aici, în pădurea de sălcii, de trei ani. Sunt meșteri de albii. Lucrează deasemeni fuse și linguri. —Țigani? Nu sunt țigani; sunt rudari. Într-adevăr, în corul care se întocmise într-o clipă în ghiol, deosebeam glasuri subțiri de fete; câteva din aceste fete aveau în jurul frunții coroane de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în țară, Gruia vădea unele înclinații pentru compuneri și pentru desen. Chiar reușise, prin clasa a V-a, să publice câteva mici istorioare și câteva desene într-o revistă din Timișoara. Numai că el dovedea aptitudini și pentru cele tehnice. Meșterea tot felul de mașinuțe, a învățat singur să lucreze la calculator, atingând cu timpul un nivel performant. Tot singur a învățat limba engleză, pe care școala l-a ajutat să o perfecționeze. A fost o vreme când bunicii erau ușor
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
dau peste Anica; mă întreabă timidă: Ce a făcut băiatul meu, v-a supărat cu ciucurele ăla? Zâmbesc. Nu, nu m-a supărat deloc. Mă duc să iau lumânări, mă închin și plec. Pe banca din curte îl văd cum meșterește ceva. Îmi fac curaj și mă așez lângă el. Își vede în continuare de meșterit. Mă ofer să îl ajut. Uite, dă-mi mie să îl leg și mă ajuți tu să fac un nod strâns. Cu ochii veseli, începe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ciucurele ăla? Zâmbesc. Nu, nu m-a supărat deloc. Mă duc să iau lumânări, mă închin și plec. Pe banca din curte îl văd cum meșterește ceva. Îmi fac curaj și mă așez lângă el. Își vede în continuare de meșterit. Mă ofer să îl ajut. Uite, dă-mi mie să îl leg și mă ajuți tu să fac un nod strâns. Cu ochii veseli, începe să povestească: Ciucurele ăsta negru l-am găsit pe la balcon, iar pe ăsta mic aici
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și-au dat seama, dar n-au stăruit asupra gândului. Ar fi putut înțelege ce era cu el doar mai târziu, când le-a povestit o istorie despre un faur care toată viața n-a ieșit din potcovăria lui, unde meșterea brăzdare, topoare, greble rudimentare, garduri de fier, colivii și potcoave, cu un zâmbet tâmp țintuit pentru totdeauna pe figura lui ce părea să nu îmbătrânească și care fredona melodii ciudate când potcovea caii și, de era obosit, își vâra capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cuvânt. Era ferm, încăpățânat, sigur pe el, tăcut, închis, nu dintr-odată, dar dintr-odată îți dădeai seama că s-au strâns toate astea în el, începuseră să-l consulte oamenii în probleme mărunte de tehnică, mai ales după ce își meșterise singur niște dispozitive cu care îmbunătățea performanțele. Apoi l-a chemat la o discuție un inginer nu cu mult mai în vârstă, au stat în fața unor scheme pe care celălalt nu le înțelegea prea bine și atunci l-a îndemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
capul bătrîn al broaștei țestoase. I se părea că era păcat să o gătească - Jim invidia masiva carapace a reptilei, o fortăreață tainică Împotriva lumii. Scoase de sub pat o cutie de lemn, pe care doctorul Ransome Îl ajutase să o meșterească. În ea era toată averea lui: o insignă japoneză de șapcă pe care i-o dăduse soldatul Kimura; un joc de șah și un exemplar din cartea lui Kennedy, Manual de latină pentru Începători, Împrumutată de la doctorul Ransome pe termen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
De la fereastra lui, Îl văzuse probabil lucrînd În grădina spitalului și aștepta cîteva păstăi de fasole și roșii. Basie cerea Întotdeauna asemenea nimicuri, deși era și el generos În felul lui. CÎnd Jim era mai mic, Basie petrecea ore Întregi meșterindu-i jucării din sîrmă de cupru și mosorele de bumbac, cosînd ingenioase muște de pescuit care atîrnau din geamandurile care pluteau libere. De ziua lui, doar Basie Îi făcea daruri. — Basie, ți-am adus ceva... Jim scoase cel două prezervative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zeci de perne. Adora pernele. Noaptea aprindea lumânarea și rămânea aplecat asupra hârtiilor, arătând cu mult mai cocoșat decât îl făcea scolioza. Atunci când se simțea bântuit de imaginație, potrivea câteva rime. Dar asta i se întâmpla destul de rar. De obicei meșterea tot felul de mașinării și mecanisme, experimenta ultimele teorii sau citea. Vrăjit de noile descoperiri științifice, Nicolae urmărea cu interes evenimentele politice și credea cu tărie că secolul al nouăsprezecelea va fi un secol al exploziilor. Prima dintre acestea zguduise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mișcarea banilor. Chiar și aici, în țara Românească, prințul nu se mulțumea doar să acumuleze bogății. Avea moșii nenumărate, poseda munți și păduri întregi, dar nu uita de nevoile unor refugiați de peste Dunăre, de pildă. Populase câteva sate cu ei, adusese meșteri pentru o serie de ateliere absolut necesare vieții acelor oameni, clădise câteva mori. Un pod peste Dâmbovița și o moară construise și la București, pe lângă multe altele. Ca să nu mai amintească de aprovizionarea armatei ruse și de faptul că suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de hârtie pe care rămâne totuși, tocmai ceea ce ai fi dorit să dispară, ceea ce ai fi voit să ascunzi. Nu oricând se poate suporta scurgerea borșului pe care trebuie să-l întrebuințezi la smângălitul paginii, ce nu prea interesează, fiindcă meșterești în ea, o vadră de sânge și o prea frumoasă provizie de stele. Pornirăm înspre gară, fiecare cu bagajul său. Valiza îmi părea de astă dată ușoară ca fulgul. Afară din oraș, amurgul stacojiu aruncase o pată galbenă și mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
haznale ce sintu făcute de răposatul Grigorie Ghica vodă aice în orașul Eșilor, precum să vădu, una pe denainte feredeilor (băilor n.n) și alta pe denainte Curții i Porții domnești. Și pentru ca să rămâie vecinică pomenire... au adus și oameni meșteri suiulgii de la Țarigrad, anume Dima și Constantin, și i-au așezat aice ca să fie neschimbați... Ce dar... s-au îndemnat și au făcut și domnie sa Matei Vodă și altă hazne în trii șuruburi (robineți n.n), precum se vede
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe picioare [...], mai târziu, somnul îl copleși și căzu ca un mort, fără să se poată deștepta decât tocmai când soarele era ridicat de două sulițe și atuncea văzu că merele lipsesc”. Chiar Prâslea (eroul autentic) este nevoit să-și meșterească o adevărată „instalație de trezire” pentru a scăpa, la venirea zmeului, de vraja somnului malefic. în basme, chiar și Sf. Sisoe - un campion al luptei cu duhurile rele - adoarme la apariția demonului, permițându-i acestuia să fure copilul Melintiei. Este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care, probabil, avea corespondențe în arhaice gesturi rituale de construcție. în Odiseea, de exemplu, Ulise își construiește iatacul nupțial în jurul unui măslin, copac sfânt, consacrat zeițelor Atena și Demetra. Din lemnul și pe locul copacului sfânt din centrul iatacului, Ulise meșterește patul conjugal. El confecționează o mobilă imobilă din trunchiul măslinului care a fost lăsat cu rădăcinile în pământ, marcând pentru totdeauna „centrul locului”, cum observă Jean Starobinski (64, p. 106). Este vorba de un ritual tainic de construcție, știut doar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-l răpune pe monstrul Polifem (Odiseea, IX, 414 și urm.). Și, ceea ce ne interesează în mod deosebit, zeița Calipso îl va înzestra cu o unealtă consacrată, un topor „c-o mândrețe de coadă de măslin”, cu care Ulise își va meșteri corabia care-l va duce spre casă din legendara insulă Ogygia (Odiseea, V, 311 și urm.). b) O legendă apocrifă. Motivul care ne interesează a fost vehiculat în Europa și prin intermediul unei legende apocrife cunoscute sub titlul Cuvânt pentru lemnul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cf. 61, pp. 229-266). Pe un ostrov, Väinämöinen vrea să-și construiască o luntre care să-l ducă până în ținutul mitic Pohjola, pentru a peți o fecioară. Dar lemnele se dovedesc insuficiente și eroul nu are cu ce să-și meșterească „talpa luntrii”. În căutarea unui copac adecvat pleacă zeul arborilor și al vege- tației, Pellervoinen, înarmat cu un „topor de aur” (unealtă consa- crată). Plopul îl refuză, pentru că viermele i- ar fi ros rădăcina, iar pinul, pentru că în vârful lui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care trebuie tăiat și la rădăcina căruia se află gâsca de aur (arbore consacrat). Ulterior, Prâslea amplifică ofranda („un munte de pâine” și „tot vinul dintr-o pivniță”). Ca urmare, „taman pe locul unde doborâse copacul”, moșneagul din pădure îi meșterește o arcă mirifică, „o corabie năzdrăvană care plutea și pe apă, și pe uscat” (67). Confecționarea unei astfel de corăbii este o condiție pentru a lua prințesa de soție. Trecând proba pețirii, eroul se căsătorește, ajunge rege etc. Tot ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cunoșteau și puneau în practică prescripții magico- -rituale tainice, știute numai de ei. Odată cu dispariția acestora, nu au dispărut și practicile rituale în discuție, ci au fost preluate fie (în mod diluat) de preoții creștini, fie (mai ales) de chiar meșterii constructori. Este greu de demonstrat existența în vechime, în spațiul carpato-dunărean, a unor astfel de sacerdoți specializați. Este totuși interesant de trecut în revistă unele date folclorice, etnolo- gice și istorice care par să se refere la această problemă. în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
epic eroic. Tipologie și corpus de texte poetice, Editura Academiei, București, 1981. 30. Oskar Dähnhardt, Natursagen. Eine Sammlung naturdeutender Sagen, Märchen, Fabeln und Legenden, vol. I (Sagen zum Alten Testament), Leipzig și Berlin, 1907. 31. Anca Pop-Bratu, Pictura murală maramureșeană. Meșteri zugravi și interferențe stilistice, Editura Meridiane, București, 1982, pp. 58, 69, figura XXII. 32. Victor Brătulescu, „Biserici din lemn din Maramureș”, în Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, an 34, 1941, p. 71, fig. 116-117. Mulțumim Olgăi Trestioreanu-Brătulescu pentru permisiunea de a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
nu „gâsca de aur”, ci „pasărea măiastră” care, ca și prima, avea pene ce „străluceau ca oglinda la soare”. În basmul german, pe locul (și poate din lemnul) copacului la rădăcina căruia a fost găsită „gâsca de aur” s-a meșterit o corabie năzdrăvană. În basmul românesc, „pasărea măiastră” este adusă „de pe tărâmul celălalt” și pusă pe turla bisericii care se năruia întruna. Conform unei revelații onirice pe care a avut-o împăratul (tatăl celor trei frați), aceasta era condiția ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vorba de arbori sacri sau consacrați. 2. Paltinul cosmic în capitolul dedicat legendei românești a potopului m-am ocupat deja de semnificațiile mito-simbolice și magico-rituale cu care este încărcat primul copac (de regulă, un paltin) din lemnul căruia Noe își meșterește toaca - un instrument magic cu ajutorul căruia reușește să dureze arca, periodic năruită de diavol. „Atunci Noe [...] a făcut o toacă de paltin [...] și a început a toca ; și de ce toca, de aceea se strângeau lemnele de pe unde le risipise Sarsailă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
734-755). Louhi, stăpâna ținutului mitic Pohjola, trimite un urs uriaș, Otso (numit în text și taur), să distrugă turmele, livezile și pășunile din Kalevala. Pentru a prinde fiara, Väinämöinen îi cere artizanului Ilmarinen - omologul divin al lui Dedal - să-i meșterească o armă consacrată, o lance cu însemne magice : Făuri fieraru-o lance, Nici prea lungă, nici prea scurtă, A făcut-o mijlocie : Sta un lup pe ascuțișu-i, Se găsea un urs la vârfu-i, Un elan sărea pe tocu-i, Alerga un mânz
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
68). S-ar putea ca Odobescu să se fi înșelat. În afară de „lulelele prehistorice de lut negru” prezentate de Bolliac, sunt și unele atestări documentare. Plinius cel Bătrân, de pildă, descria folosirea unui soi de pipă la care țeava subțire era meșterită dintr-o trestie [lat. arundô] : „Se spune că fumul obținut din planta uscată [= podbeal, Tussilago farfara], arsă împreună cu rădăcina sa, dacă se inspiră printr-o trestie, lecuiește tusea cronică” (Naturalis historia, XXVI, 16). „Trebuie să recunoaștem - a conchis Odobescu - că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
face cadou astfel de prețioase tabachere, încrustate cu diamante și rubine, arată de fapt cât de prețios era considerat conținutul tabacherelor în a doua jumătate a secolului al XVIII- lea. Vezi diverse cutiuțe de tutun pentru prizat din secolele XIX-XX, meșterite din argint, baga, scoică etc., în colecțiile unor muzee din România (256, pp. 23-25). Și într-o nuvelă a lui Eminescu (Cuconul Vasile Creangă, 1875) apare o tabacheră, mai modestă („de tinichea”), dar totuși cu capacul emailat, în posesia unui
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
am văzut deja, pe cât de valoroasă era substanța psihotropă, pe atât de prețioase trebuiau să fie cutiuța în care era păstrată substanța și instrumentul cu care era administrată. Nu numai ciubucul de fumat hașiș și cutiuța cu „hapuri” stupefiante erau meșterite din materiale prețioase și decorate cu „berlanturi”, dar chiar și seringile cu care se injecta morfina. În 1853, medicul francez Charles Gabriel Pravaz a inventat seringa hipodermică pentru inocularea morfinei. Chiar și acest instrument agresiv a devenit un „obiect-fetiș”, fiind
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]