914 matches
-
familia, are și responsabilitatea acestei familii. De asemenea, într-o astfel de familie are loc o distribuție relativ precisă și neegalitară a sarcinilor, inclusiv a celor, să le spunem, sufletești : bărbatul aduce bani în casă și conduce familia prin toate meandrele și capcanele vieții, dar nu se ocupă de treburi „muierești” precum „suportul afectiv” al copiilor și altele asemenea. Bărbatul patriarhal este, într-un fel, și puțin macho... Din acest punct de vedere, problema recentă a multor bărbați tineri dintr-o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la lamentații de care suntem invadați tot timpul -, ci ca sursă de încredere și de căutare a unor armonii posibile după dezordinile actuale, prin redescoperirea, în socialitățile emergente, a virtuților înțelepciunii ancestrale, care își va croi, cu siguranță, drumul prin meandrele inextricabile ale binelui și răului. Cu o primă condiție: să nu le mai scriem și propovăduim cu majuscule, cu emfaza grandilocventă și histrionică a unuia sau mai multor histrioni de profesie, ci cu literele cuvintelor obișnuite ale experienței și vieții
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
că aceasta este uzată și că trebuie reînnoită. În același timp, aceasta înseamnă că dorința de uniune rămâne întreagă și că se presupune învestirea unei noi "forme". A fi în uniune rămâne o preocupare pregnantă. Trebuie să-i urmăm misterioasele meandre. Aceste comuniuni "ideale", această dilatare a sinelui în Sine mă incită să revin asupra fundamentului ei: pluralizarea persoanei. Leitmotiv, declinat în diverse moduri, dar pe care începusem să-l prezint prin noțiunea de duplicitate: a fi dublu ca structură antropologică
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și mama au fost oameni buni cumsecade nu se așteptau / să șlefuiesc sicrie să-mi încrustez numele în lemnul lor călător / să trăiesc din perfuzii cu nietzsche. Fără a empatiza pur și simplu cu existența, artistul dorește să-i simtă meandrele, să i descopere fețele de dincolo de mască (măștile iubitei) - vreau să probez cu trupul posibilitățile țepoase ale fricii -, mai ales că, meditând asupra condiției creatorului de artă, observă: e greu pentru tine poete să te ții departe / de ceea ce nu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
criză de ideal, de lume, de viață, / blestem social, criză de istorie, criză de univers, criză / de haos, s-au năruit toate minunatele mele castele din / Spania, regatul meu de mori de vânt a dat faliment... Dincolo de toate mendrele și meandrele vieții, eul liric întrezărește o posibilitate de izbăvire: Să storci din carnea și din sângele tău atât de trecătoare / doar partea de uitare și de cânt, / să fii dincolo de tăceri și cuvânt... Depășind însă toate aceste tentații, precum și voința opresivă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nimic nu tulbură ca viața. Liviu Ioan Stoiciu: Lanțul Două surse fundamentale are poezia lui Liviu Ioan Stoiciu, după cum reiese din antologia Lanțul - apărută în Colecția OPERA OMNIA. Poezie contemporană la Editura Tipo Moldova din Iași, în 2012 -, mărturie a meandrelor traseului artistic străbătut de creația lui, începând din 1977, de când datează primele poezii antologate, și până la volumul din 2010: propria copilărie, împreună cu epoca în care s-a derulat, și lumea imediată cu avatarurile ei, peste care se așază, evident uneori
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mlaștină albă, vântul spulbera zăpada orbindu-mă și orice drum dispăruse. Eram gata să cedez, să mă așez în zăpadă epuizat, renunțând să mă mai lupt cu viscolul, când am auzit din nou acel clopot... Apoi am rămas singur cu meandrele vieții mele... Mă credeți că n-am mai izbutit niciodată să plîng? Și n-am mai avut reflexe prompte în fața primejdiei... Mergeam, așadar, căutând o ieșire din mlaștină, când am încremenit. Printre trestii, am zărit lucind un foc în fața căruia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
va avea meritele unei femei credincioase. Tot ce aș putea accepta e că ambiguitatea îți lasă deplina libertate să alegi, ca la Delfi, și că firul Ariadnei i-a fost de folos lui Tezeu tocmai fiindcă s-a răsucit după meandrele labirintului. Dar, pentru specialiști, asemenea nuanțe n-au nici o valoare. Domniile lor surâd îngăduitor dacă le spui că securea dublă, de pe pereții labirintului, e înfiptă între dragoste și moarte. Și să nu uit: nici surâsul statuilor grecești nu poate fi
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
răsfirarea fină a unui jet d'eau. Apoi seara cădea în acorduri minore peste cetăți. Ritmul cu frază largă sau șoapta minuțioasă a lui Bach nu părăseau nici un moment o idee gravă, o emoție concentrată, cu desenul tras sigur printre meandrele armonioase. Sunetele scoteau reliefurile unor efigii nobile, și modulațiile aveau sugestii virtuoase. Se Înălțau rugăciunile simple ale unor iubiri fără duplicitate, cu ascensiune senină; iubiri nălțate de un suflet victorios, dar fără 210 je fast și vanitate, trecând peste obstacole
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Curgere fără devenire, cel mai de jos strat, imediat deasupra conștienței. Recele absolut, desăvârșit, așa că nu poate simți răceala. Trup de apă întinsă, căzând, fiecare kilometru un centimetru. Tors lung cât lumea. Înghețat peste tot, de la un capăt la altul. Meandre uriașe, coturi ce se arcuiesc ere la rând, întârzieri în S-uri leneșe, întorc cursul apei pentru a încetini cât mai mult cu putință căderea aceasta lungă pe care e gata s-o încheie. Nici râu propriu-zis, nici pământ ud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Îngână ce aude. Karin n-avea de gând să se lase descurajată. Dacă spune un cuvânt, trebuie să însemne ceva, nu-i așa? Ah! Vă loviți de întrebări la care neurologia nu poate răspunde încă. Vorbirea lui Mark urma aceleași meandre încurcate ca și mersul lui. Într-o după-amiază, spuse „pui, pui, pui, pui“ timp de aproape o oră. În urechile ei suna ca o simfonie. În timp ce-l ridica pentru a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg, leg și resturi“. O ținu așa până când și ea începu să-și simtă creierul bolnav. Dar era în extaz: în timpul repetițiilor hipnotice, i se păru că aude „leg și retur“. După câteva meandre, veni cu: „Șireato, nu mă lega“. Cuvintele trebuia să însemne ceva. Chiar dacă nu erau tocmai gânduri, le azvârlea cu forța sensului. Îl plimba pe coridorul aglomerat de spital, când Mark scoase un: — Avem ceva de furcă în momentul ăsta. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de zece metri de locul unde, la sfârșitul lui februarie trecut, ea și partenerul ei se strânseseră unul în altul, la câțiva pași de mașina răsturnată. Se bălăcește în apa râului de toamnă, gata să-și reîntâlnească partenerul aici, în meandrele râului, într-un timp nemăsurat, animalic - prezentul neclintit, harta cu marginile îndoite peste ele însele. Dar partenerul ei nu-i nici aici. O cuprinde iar neliniștea, amintindu-și incidentul acela de demult, trauma primăverii trecute. Aici s-a întâmplat odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
plecase de la Daniel. Toată viața ei bănuise în taină că tot ceea ce înveți să-ți dorești, tot ceea ce reușești să-ți însușești ți se ia. Acum știe de ce: nimic nu e al tău. Noaptea trecută visase că plutește, sus, deasupra meandrelor râului Platte. Luncile erau încremenite în gheață, iar câmpurile erau acoperite de paie cosite. Nu era nici o formă mare de viață, nicăieri. Toate ființele mari dispăruseră. Dar era viață peste tot - microscopică, vegetativă, care zumzăia ca într-un stup. Voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
O mie de cocori plutitori cedează gravitației. Îi observă pe oameni și-și văd de ale lor, adânciți în prezentul mereu șerpuitor. De când există prerii și maluri nisipoase și ideea că aici sunt în siguranță, păsările s-au adunat pe meandrele astea. În acest secol, se hrănesc cu porumb cultivat. În secolul următor, cu ce rămășițe va mai fi în stare să ofere acest loc. Pământul înghețat îl amorțește. Tresare la auzul vocii ei, care vine de pe o planetă îndepărtată. —Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
al unui rîu, era un somon care țîșnea spre un țînțar și turnulețe mozaicate din larve grosolane care se tîrau peste pietricele acoperite de buruieni. Pînă aici era mulțumit. Tot necazul începea cu fundalul, în care istoria era povestită prin meandrele și delta unui fluviu care curgea spre ocean. Cu cît lucra mai mult, cu atît își făcea apariția figura furioasă a lui Dumnezeu răsărea și trebuia îndepărtată: Dumnezeu nelăsîndu-i pe Adam și Eva să învețe ce-i bine și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu le fierbe oala vădind o anemie cel puțin mentală, aparenta dezordine a stărilor mele marca nu numai o posibilă tehnică pohetică, ci și rigoarea compensatoare a 96 unei trăiri libere, a unei ordini în mișcare, reieșită din propriile ei meandre. Ca să mențin față de mine însumi, în momentele de slăbiciune, adevărul faptic al stărilor mele, foloseam metode cât se poate de simple - de exemplu, făceam o pasiență, una cunoscută, întinzi toate cărțile pe față, câte șapte, mai ai dreptul la trei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
conturase deja tabloul unui consiliu cu membri foarte umani, fideli prerogativelor lor. Oamenii aceștia nu vor accepta ușor decizia lui, atunci când o va lua, în sfârșit, în problema dramei balansului, care se juca până la finalul său încă neprecizat, pierdut în meandrele din ce în ce mai îndepărtate ale timpului. Văzu că ascultătorii își cam pierd răbdarea. Ochii se întorceau involuntar către harta timpului și mai mulți oameni își priveau neliniștiți ceasurile. În mare grabă, Hedrock se retrase din camera cu pardoseala ei energetică aproape invizibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se lovi peste frunte: — Homar și Godun! Sună bine, nu crezi? Am putea să facem un business... În aceeași după-amiază, Omar se împrietenise cu câmpul. Era o bucată de șes scobit, adâncit ca o farfurie ce ținea chiar în mijloc meandrele unui iaz. Godun deviase cursul de apă și făcuse amenajări. Godun se simțea latifundiar, pe când se uita, dimineața, până în linia orizontului, la coamele înțepate de ulmi, de mesteceni și de tufe sălbatice, împletite ca niște cuiburi. Cumpărase totul încet. Cât
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de simbol. Simbolul mâinilor pentru om rămâne o casă a existenței simbolice a omului, casa este un simbol esoteric (cu formă de tip pătrat (împăcarea cu el însuși, eliberat de orgolii și ambiții); cu formă de tip oval (aventura printre meandrele materiei universale); cu formă de tip rotund (legătura dintre spirit, conștient și subconștient); cu formă de tip dreptunghi (cu secțiunea de aur). Mâna este imaginea universului sufletului, caracterul cosmic este evident cu trimitere la roata existenței, la sanctuar, la atitudinea
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
nici măcar tatăl, doar o baby-sitter bătrână ca Sfânta Duminică, și la fel de urâtă, care Însă Își vedea de treburile ei stând la chat pe calculator, poate chiar prefăcându-se că este o fâță tânără și frumoasă, Îl dusese să exploreze prin meandrele misterioase ale casei sale. Se furișaseră În dormitorul doamnei Fioravanti, care era incredibil de ordonat - și În comparație cu camera mamei părea un magazin de Îmbrăcăminte, cu toate acele haine rânduite În debara, o pădure de umerașe și de rafturi. Camilla Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a afecțiunii, transformarea reciprocității într-o relație de dominație/supunere, toate fără nici un motiv aparent, din moment ce Margareta nu s-a schimbat aproape deloc și îl iubește la fel de mult, dacă nu mai mult ca în prima zi. Tot săpând astfel în meandrele conștiinței, Samuel își descoperi o mulțime de defecte de care, se vede treaba, uitase cu totul în ceața lungului său somn, iar suma acestora îi provocă o mare rușine. În fotoliul ei, Margareta încrucișase brațele și picioarele și se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
și peste râu, căutau o insuliță fără țânțari sau o plajă liniștită și acolo își ridicau tabăra și luau o cină frugală. Ceva mai mult de o sută de kilometri în linie dreaptă despărțeau Santa Marta de Misiune, dar nenumăratele meandre ale râului San Pedro, curenții, șuvoaiele și pragurile transformau călătoria într-un martiriu. În trei zile, se putea face înconjurul pământului într-un avion de linie sau se putea ajunge pe lună într-o rachetă. În trei zile învia Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acoperă, și nu prea, substanța narațiunilor, ce pendulează derutant Între persoana a III-a (narațiunea de tip obiectiv) și subiectivitatea de fond a discursului. Iată câteva bune pretexte epice : uneori fericirea e lângă noi, dar o vreme n-o vedem ; meandrele destinului; capriciile morții; lumini și umbre ale destinului; copiii În viața oamenilor ; românii și străinătatea ; realități crude postdecembriste ; drame la vânătoare ; iubire de pământ; sensul lui decembrie 1989 pentru oamenii simpli; de-ale bisericii; despre femeile frivole; riscurile căsătoriei; politica
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Junimii: "Maiorescu e credincios unei "idei" și nu poate înțelege și pe cealaltă" și "o astfel de obstinație îmbunătățește ființa etică, însă o sărăcește de experiențe morale, pentru ca tot lui Maiorescu să-i fie retrasă excelența ființei etice liniare, în favoarea meandrelor labile ale "experiențelor morale": "Un Tănase Scatiu superior, subtil, ușor melancolic, energic cu delicatețe este Titu Maiorescu". I. NEGOIȚESCU, Istoria literaturii române, vol. 1, Editura Minerva, București, 1991 (indicat pe foaia de titlu corect: 1992), p. 184-185. De la romanul liric
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]