3,725 matches
-
afectat la psihic". Se sumeți din nou: Că nu-mi era mie d-ajuns supărările și amărăciunile mele! Mai vine și târtițosu' ăsta să mă zgândăre, să mă facă mental cu capu'. Și acu, poftim, na! Uite ce s-a-ntîmplat". Mai medită câteva clipe, după care zise șoptit, cu sprâncenele ridicate a teribilă nedumerire: "Vorba e ce fac io acuma? Ai? Ce fac, nene, ce fac?". Tocmai mă pregăteam să le ordon gândacilor "literați" să intre în acțiune, dându-i prima sugestie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Înțeleg." O dată cu replica asistentei peste birou se înstăpâni liniștea. O liniște fragmentată doar de zgomotul sorbiturilor din cafea executate cu o măiestrie greu de egalat de către profesoară, care stătea cu privirile pierdute-n gol. Și dumneaei dădea senzația că ar medita la ceva. Dar și în acest caz, ca și în cel al oamenilor așa-zis simplii Vasile sau Petrică era doar o aparență. Când ajunse aproape de fundul ceștii, baba de Fito tresări: "Azi e ultimu' seminar, nu?". Nu. Mai e
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bărbat nu poate niciodată să afirme că nu se gândește la o femeie și prin prisma patului sau că l-ar fi interesat în tinerețe, la aceasta, mai mult capul decât dosul, dar nici că, până la anii senectuții, ar fi meditat la ea, făcând abstracție de carnea și oasele ei). Frumusețea Reliei, încă de la început, nu era una exclusiv exterioară, corporală, cu toate că impresiona încă din prima clipă suplețea corpului ei, chiar prea slăbuț, cu oase prea ascuțite, și mai ales cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
știu că Dumnezeu este cu mine. {tiu că sunteți cu toții oameni grăbiți, grăbiți să atingeți obiective, grăbiți să începeți alte proiecte, grăbiți să vă umpleți timpul cu nimicuri, să fugiți de momentele de răgaz pentru a nu fi nevoiți să meditați la viața voastră, la cei din jur, la sensurile adânci ale existenței. Pe toți ne-a cuprins un fel de miraj pentru atingerea plăcerilor imediate și facile, în care posesiunile materiale și multitudinea experiențelor superficiale țin loc de viață. Toți
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să vorbesc cu Hliboceanu ca să le tragem un colind ca la niște gospodari ce sunt!” - îi zbârnâia prin cap lui Cotman. „Mitrel abia mă așteaptă să-i pregătesc buhaiul. Că de! Îi băiat mare de-acum și merge cu uratul” - medita Mitruță, cumpănind în mână durda gata încărcată... „Poate fimeia mea a mai duce-o până după sărbători... Și dacă ar fi băiat ar fi strașnic, pentru că o avem pe Ileana, care-i mare de-amu’. Mâine-poimâine merge la școală” - chibzuia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cadril al formelor, de la Emanuelle 3 Încoace nici un muritor nu Întâlnise un asemenea rafinament. Pe lângă Amy a mea, Jenna Jameson se dovedea o plăpumăreasă nepricepută, iar Nicole Sheridan o biată reumatică, degetul ei arătător trăgea tigheluri perfecte pe piele, apoi medita puțin asupra năsturașilor și ridicăturilor Întâlnite pe traseu și, când era gata să dispară Într-unul dintre pliurile ființei ei perfecte, hopa!, revenea la suprafață ca un pescăruș săltându-se deasupra valurilor. O din ce În ce mai golașă latură a personalității ei mi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
bărbatul. În câteva ore, am aflat că tipul, un onorabil profesor la vreo șaptezeci de ani, trăia cu o studentă de douăzeci. Inițial, omul n-o trecuse la examen, dar fata a avansat la planul B, rugându-l s-o mediteze la domiciliu. — Și? L-ai găsit? — Da. L-am sfătuit să-și facă o clonă, pe care s-o trimită În locul lui acasă, iar el să-și continue meditațiile. Zis și făcut. Problema a fost că și clona, după o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a ocolit nici metalul, nici bronzul și nici variantele lor industriale, un fel de semipreparate, cum ar fi tabla de exemplu. Și paradoxul lui începe tocmai aici, pentru că, deși este un artist robust, din specia celor care visează monumental și meditează frust asupra materialului și a disponibilităților sale, Aurel Vlad și-a construit personalitatea și s-a impus în conștiința publică printr-un fel de arhitecturi ale vidului, de frize realizate prin decupaj, la limita eposului etnofolcloric cu ironia ludică și
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
vieții ne arată că, de cele mai multe ori, lucrurile interesante nu sunt neapărat și utile. Dar pentru mintea iscoditoare a maiorului Smith, Însuși faptul de a fi interesante era, la rîndul său, cît se poate util. Îl ajuta, de exemplu, să mediteze la o definiție cît mai completă a destinului, care Începuse a l preocupa din momentul cînd hotărîse să-și depună demisia. Sau poate de mai Înainte, din momentul cînd Începuse să joace singur biliard. Căci, În primă instanță, nu destinul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cînd ia bancnota și murmură ceva 00000000000000000000000000000i pleacă pe Stradă. V00000000000000000000000000000000 Lup000000Cu puțin Înainte de grevadar cum asta, așa e cîminerilor, cînd ai auzit informația asta despre tatăl tău cap. adevărat, ai plecat la Londra și ai intrat În poliție. Ai meditat cu tăieturile din ziarul din Biblioteca Scoțiană În față. Te-ai gîndit la bolile tale, la propriile-ți probleme și ai făcut legătura Între ele și cele ale tatălui tău natural. Bărbatul ăsta, cel mai de temut și mai detestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
asupra noastră privirea plină de solicitudine și deplină înțelegere. Nu i-am refuzat nimic. Iar ea era în culmea fericirii. Am ajuns amândoi la concluzia că cel mai bun lucru este să plec imediat într-un scurt concediu, nu ca să meditez asupra situației ci pur și simplu ca să mă odihneasc; eram într-adevăr la capătul puterilor. Ne-am gândit că ar fi bine să plec la Roma, la Veneția sau în Bretania dar nu am hotărât nimic. Ea a încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
servi drept punte spre a ajunge să ne înțelegem unul pe altul, lucru în care, cel puțin deocamdată, am eșuat și unul și altul. Cu cele mai bune gânduri, M.L-G. Am închis scrisorile pentru Antonia și Georgie. Am meditat o vreme asupra celor trei variante pentru Honor Klein și în cele din urmă, tot măcinat de îndoieli, am ales-o pe cea de a doua. Am fost tentat chiar să scriu o a patra scrisoare, mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
așeză lângă o foarfecă la fel de minusculă, aflată masa minusculă. — Care-i problema? strigă, cu mâinile făcute pâlnie. Pe un deget Îi lucea un degetar. — Piper boabe, i-am strigat drept răspuns, sau măr, croitor, căniță... Am profitat de liniște ca să meditez asupra inscripțiilor cu litere mari de pe pieptul meu dungat. — Poftim? În clasa mea, i-am explicat indicând indignat spre numele meu, există unu’ pe care-l cheamă piperboabe, doi meri, unu’ croitoru’, una, floarea, unu’ căniță, una, unghi, unu’, cizmaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care tocmai și-a Încheiat turneul În jurul Germaniei Împreună cu cei doi fii ai lui. Dar cum Îl chema? Keats sau Carlton; ceva de genul ăsta. Când, după Încercări repetate, nu reușeam să-mi amintesc cum Îl chema, am Început să meditez la inițiala inspectorului și de la ce nume se trăgea. Gerhard? Georg? Poate Günther? Wickert aștepta calm să-mi revin. — Aseară? am Întrebat Într-un final, prefăcându-mă potrivit de distrat, cătându-mi țigările. Mi-am băgat mâinile În buzunarul de la sacoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ridicat, sublinia importanța recăpătării potenței, timp În care un adolescent timid, Într-un trening mulat, cu ochii triști și niște mușchi cu care nu știa ce să facă, executa niște exerciții demonstrative adecvate. Acea scenă putea fi numită eventual pornografică, medită Dora sau, mai bine zis, dacă e să ne gândim, obscenă. Dar scenele următoare, cele care Îl prezentau pe Adolf Koch, un bine-cunoscut socialist, cu discipolii săi În timpul unor activități În aer liber, erau exact ce trebuia să se vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și arătam cam la fel. Totuși, abia după un an sau mai mult, după ce a Încetat să se mai dezbrace În prezența mea, mi-au trezit curiozitatea hainele ei. Nu mai era sora cea mare, ci o femeie tânără. Am meditat la ce mi-a spus. Poate că avea dreptate. Îmi aminteam mai ales o noapte În care Agnes adormise și i-am Împrumutat o cămașă de noapte din sertar. — Soră-mea Își ținea hainele În cele trei sertare de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dacă n-aș fi știut ce era, puteam să zic că văd un instrument muzical african rar. Încet, tipul cu mâinile pătate Începu să tragă de prepuț cu mișcări de dute-vino, cu degetul mare și arătător, cu un aer visător, meditând parcă, astfel Încât pacientul se Încordă treptat. Între timp colegul său investiga zona micșorată dintre testicule. Când localiză locul pe care părea să-l caute, luă un instrument alungit, ușor Îndoit, cu două inele În loc de mâner. Era probabil un clește chirurgical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acum câteva zile, așteptându-l pe Anton la Crama Albastră, topografia capitalei suedeze corespunde cu cea a creierului uman. Nu știu cum a ajuns la o astfel de concluzie Îndrăzneață. Dar dacă efectuam un test similar pe orașul În care locuiam, am meditat În timp ce tramvaiul Își continua drumul spre nord și cerul a căpătat o nuanță dumnezeiască purpurie, era posibil să capete forma sacului scrotal. În definitiv, exact ca accesoriul bărbătesc, orașul meu adoptat era format din două părți importante, dar bine definite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce-ai făcut chiar acum. Probabil că păream nedumerit, pentru că s-a grăbit să-mi explice că se referea la un sonet citat de Karp În timpul vizitei noastre la fundație. — I-am spus francezului că poate să se ajute, În timp ce meditează la modelul imprimat. Personal, mă săturasem și nu m-am mai Întors vreo jumătate de oră. Până atunci, vroiam să termine cu reflecțiile. Și să-mi mulțumească, În stilul consacrat al porcilor. Și cum vine asta? — Tu cum crezi? mormăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
recuperase cleștișorii de bicicletă pentru pantaloni chiar la timp. Dar nici măcar prietenul meu n-a fost În stare să șteargă intrarea aceea incriminatoare din agenda Dorei: „AK 6 p.m.“. Poate ar fi mai bine să mărturisesc? N-a trebuit să meditez prea mult la opțiunile pe care le avea, ca să-mi dau seama că preferam paragraful 168, decât să fiu acuzat de omor. Uite cum face soarta ca omul să cedeze În fața unui rău mai puțin grav, mă gândeam. Învins, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu poate fi rulată Înapoi. Mai ales tu ar trebui să știi asta. “ Cuvintele ei păreau atât de concise și nebunești și definitive. Odată Întors la etaj, cu fața Încinsă și picioarele Înghețate, am zăcut treaz până târziu, numărând orele, meditând la perspectiva sumbră de a deveni, din nou, persoana care am fost mare parte din viața mea. Mi-era cumva rușine, aveam cumva remușcări? Sincer să fiu, da. Cu ochii Înlăcrimați și cu inima grea, mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niște colegi sau cu trupele de asalt? Plăcerea atât de evidentă cu care cineva a distrus tot sugera foarte bine acest lucru - caz În care nu prea avea sens să fac reclamație. Dar la fel de bine putea fi și Frăția, am meditat. Sau poate chiar Anton. Poate c-a tras concluzia până la urmă, că filmul e la mine și că l-am ascuns pe undeva În apartament? Așa s-ar fi putut explica de ce prietenul meu Îmi oferise locuința lui drept adăpost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi existat o anumită cameră În clădirea aceasta, nu cred că evenimentele nefericite din apartamentul Dorei ar fi putut fi conectate cu ceea ce se Întâmpla la cinematograful În care lucram. Da, nu Încăpea Îndoială că stabilimentul acesta declanșase tragedia. Meditând la cele două „Kr“ pe care le-am scrijelit În partea superioară a ovalelor, am Încercat să-mi amintesc cum se numea mușchiul care ridica testiculele, despre care vorbise și Karp cu accentul lui strident de pomeranian. Apoi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poșeta cumpărată mă punea pe gânduri. Îmi plăcea destul de mult lustrul elegant al pielii uscate, dar când am despachetat-o acasă, mi s-a părut mult prea mică pentru toate lucrurile care mă gândeam că trebuie să Încapă În ea. Meditând la mai multe variante, am decis să renunț la tabachera Dorei. Deși era Încuiat și astfel inutil, servea drept rechizită a secretoșeniei feminine la care aspiram. În schimb, am hotărât că de rimel și de peria de păr chiar pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cuvântul folosit În rechizitoriu. — Trădare, atunci. Nu, nu, domnule colonel. Acum e imposibil să mai modificăm rechizitoriul. Va trebui să rămână „conspirație“. — Pedeapsa maximă...? — E aceeași. — Bine. Atunci, dr. Czinner, pledați vinovat sau nevinovat? Dr. Czinner rămase așa un moment, meditând. Apoi spuse: — Există vreo diferență cât de mică? Colonelul Hartep Își privi ceasul, apoi atinse o scrisoare care zăcea pe masă. În opinia curții, aceasta ajunge pentru o condamnare. Avea aerul unuia care dorește politicos, dar ferm, să pună capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]