950 matches
-
spuse inginerul, „care a fost călcat noaptea de un tramvai la barieră după ce simțise În prealabil la gleznă niște dureri Îngrozitoare...” „Credeți că pe domnul Noimann Îl paște vreo primejdie?” Întrebă pictorul, mimând nevinovăția. „Cine știe!?” zise cu un aer meditativ Satanovski. „Toți suntem supuși capriciilor hazardului...” „Mai lăsați-mă cu hazardul. Știm cu toții ce faceți ca să evitați ghinionul. Astea sunt vorbe, dar cărțile ce-arată?” „Nu le-am consultat decât În treacăt”, spuse inginerul. „Și?” Întrebă pictorul. „Ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hotel când stă la tine doar o săptămână. Vreau să zic, are doar cincisprezece ani. Nu crezi că ar trebui s-o supraveghezi? Nu poate face nici trei pași fără s-o agațe cineva, Înțelegi... El Își luă un aer meditativ, de parcă ar fi crezut sincer În toată chestia cu „grija față de Sonja“. Aprobă din cap. Ai dreptate, iubire. O duc acasă și o instalez și după aia noi mergem la un hotel, ceva. Bună idee. Noroc, spuse el În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a surprizelor, asta era, probabil, cea mai șocantă dintre toate. —Ce faci? Vorbești serios? De ce acum? Câți ani au trecut, o sută? Toată lumea Îți citește editorialul, Will! Ce-o să se Întâmple acum? Luă o gură de martini, cu un aer meditativ. Atât de multe Întrebări, dragă, atât de multe Întrebări. De fapt, nu e o poveste chiar așa de fascinantă. Pur și simplu a venit momentul. N-am nevoie să-mi spună New York Scoop că editorialul meu e o relicvă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
universului sentimental, construit de întrebåri esențiale, niciodatå låmurite pe deplin. Cand și Cum a început totul e greu de spus. Unde și De ce, cu atat mai puțin se poate afirma. Aș fi vrut så pot råspunde la toate aceste dospiri meditative din postura întâiului stârnitor al cunoașterii, dar nici måcar un singur cuvânt nu se naște cu putință de a se declară prin vecinåtatea celui primordial. Și atunci nu am decât a recunoaște cå sunt efectul alternativelor multiple, sau reconstituire încåpåțânatå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
eleganță. Mal făcu un gest care includea tapiseria din piele, draperiile de brocart și mica avere formată de broderiile din mătase. — Cum poți să predici în numele comunismului și, în același timp, să justifici tot ce ai? Regina Roșie zâmbi - cerșetoare meditativă. — Munca valoroasă pe care o fac îmi oferă o dispensă în privința lucrurilor frumoase. *** O replică de încheiere stelară. Mal se întoarse la mașină și găsi un bilețel sub ștergătorul de parbriz: „Căpitane, salut! Herman Gerstein l-a sunat pe Ellis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Eram fericită fiindcă eram cu el. Eram sigură că arătam probabil ca o broască umflată până la refuz de fericire. Luke a comandat șampanie. —De ce? l-am întrebat. — Pentru că... A urmat o pauză în care Luke mi-a aruncat o privire meditativă. Pentru că... a repetat cu un zâmbet ștrengăresc în ochi. Mi-am ținut respirația fiindcă eram sigură c-o să-mi spună că mă iubește. Pentru că meriți, a zis el în sfârșit. Mi-am permis un zâmbet misterios. îi văzusem chipul. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
spus neîncrezătoare: —O să-ți crească la loc. Tata a zis mândru și cu afecțiune: — Pe zi ce trece semeni din ce în ce mai mult cu maică-ta. Am izbucnit din nou în plâns. — Știi cu cine semeni? a zis mama într-o postură meditativă. Dacă-mi spui că semăn cu Brenda Fricker mă sinucid, am avertizat-o cu ochii înroșiți. Nu, nu, nu semeni deloc cu ea, m-a asigurat mama cu generozitate. Nu, semeni cu cum o cheamă? E o actriță. Cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul noilor fundații. Apatie, memorie... Ccolivii-model, funcționalitatea lor constrânsă, două camere bucătărie baie, cuplu copil frigider televizor, reproducerea aceluiași fagure sordid, strâmtorat... Domnul Dominic Vancea se lasă în voia lenei meditative. „Parcă m-aș pregăti pentru crimă, pentru marea iubire, pentru amânatele dezvăluiri.“ Avansează fără grabă, privește în jur. Delicată dimineață de primăvară, redevii modestul ei condotier, smuls din letargie pentru o misiune obscură, pe care destinul o scoate de sub uriașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușor de recunoscut. Evenimentele-cheie sunt învăluite într-o aură, în care simbolismul primăverii, al Învierii, al morții, al duplicității, al tiraniei și al falsității este în mod constant și imaginativ evocat, uneori pe un ton sarcastic, alteori cu accente grave, meditative. Și sunt și alte voci ce se întrepătrund în această carte polifonică, ce descrie ineluctabila dezintegrare a minții lui Tolea: o găunoasă „voce oficială“ (aceea a limbii de lemn a partidului), o voce popular-argotică (aceea a „șmecherului“, a tipului isteț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părea să fi supraviețuit dezastrului reprezentat de despărțirea părinților - ca și tulburărilor adolescentine ale surorii lui, care se revoltase împotriva celei de a doua căsnicii a mamei și fugise de-acasă la vârsta de șaptesprezece ani - printr-o atitudine sobră, meditativă, aproape amuzată față de viață și îl admiram pentru fermitatea cu care rămăsese cu picioarele pe pământ. Întreținea legături foarte puține cu tatăl lui, care se mutase rapid în California după divorț, unde se angajase la Los Angeles Times, și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
licăr amuzat și simt cum mi se urcă tot sângele În obraji. Își amintește. Fuck. Își amintește. Iar ea e Artemis Harrison, spune Paul. Unul dintre cei mai tineri și mai valoroși directori executivi ai noștri. — Artemis, spune Jack Harper meditativ. Face câțiva pași spre colțul ei. Ai un birou foarte frumos, Artemis. Îi zâmbește. E nou ? „...și zilele trecute ne-a venit un birou nou și ea și l-a adjudecat imediat...“ Își aduce aminte absolut tot, așa-i ? Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dracu nu merge mai repede liftul ăsta ? — Ei, sunt sigur că veți fi foarte fericiți Împreună, Îi spune Jack Harper lui Connor. Vă potriviți. — Așa e ! spune Connor imediat. De pildă, amândurora ne place la nebunie jazzul. — Serios ? zice Jack meditativ. Sincer să fiu, nu-mi pot imagina nimic mai frumos pe lume decât doi oameni care Împărtășesc aceeași dragoste pentru jazz. Mă ia peste picior. Nu pot să cred că face asta. — Serios ? spune Connor cu Însuflețire. — Absolut, zice Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cea care mi-a sugerat să mănânc de prânz În altă parte decât de obicei. Ei, și am găsit locul ăsta ușor ciudat, ascuns pe o străduță. Îl recomand tuturor. — E... un restaurant, ce e ? O cafenea ? — Nu chiar, spune meditativă. N-am mai fost niciodată Într-un asemenea loc. Intri și cineva Îți dă o tavă, apoi Îți iei singur mâncarea să te duci și o mănânci la masă. Și nu costă decât două lire ! Iar dup-asta ai program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
am văzut-o pe Jemima atât de pornită. Își ia geanta și scoate o mică agenduță lila Smythson și un stilou Tiffany. Așa, deci ce știm ? Glasgow... plan B... transfer... — Panther Corporation n-are filială În Scoția, nu ? spune Lissy meditativă. Întorc capul și mă uit la ea uluită. Notează ceva, foarte concentrată, Într-un bloc notes, cu exact aceeași concentrare cu care-și rezolvă rebusurile alea ale ei demente. Văd că scrie „Glasgow“, „tranfer“ și „plan B“ și un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vă descoperiți propriul stil, să vă centrați asupra modelelor care vi se potrivesc și vă vor conduce prin labirintul descurajant al modei. Râde ușor încordată și am senzația că a mai pus banda asta de câteva ori azi. — Înțeleg, spun meditativă. Ideea e că... Nu sunt sigură că am nevoie de ghid. Așa că mulțumesc foarte mult, dar... — Acest serviciu este gratuit, zice femeia. Iar astăzi oferim și ceai, cafea sau un pahar de șampanie. Șampanie? Șampanie gratis? — Oo! spun. Păi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
anuale, dar pot oricând să bag de la mine. — Ce faci? zice Suze, intrând în cameră cu un castron de Crunchy Nut Cornflakes. — Bine, zic, încercând un surâs. O să reușesc. Suze ia o gură de fulgi și se uită la mine meditativă. — Ce planuri ai pentru azi? Nu prea multe, zic posomorâtă. Doar... să încerc să‑mi găsesc un serviciu. Să‑mi pun în ordine haosul din viața mea. Așa ceva. — Aha. Suze își ia un aer încurajator. Și, ai găsit ceva până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fi atras atenția, dacă aș fi știut, aș fi făcut-o cu mare plăcere. Vedeți, eu m-am gândit doar la datoria mea și m-am grăbit să vă înștiințez cât mai repede. Însă... Julien se opri cu o expresie meditativă. Nu!... Cred că nu e momentul acum ca să vă spun. ― Ce să-mi spui? ― Ooo... despre madame... Madame mi s-a părut... ― Ce ți s-a părut? ― Monsieur le comte, îmi cer scuze! Este ceva fără importanță. Excelența voastră nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca acela. Exact ca acela, dacă se poate. Este de-a dreptul îmbietor și ascunde atâtea lucruri care nu se pot rosti. Mă gândesc că ar fi un bun purtător de mesaj. Pentru tandrețe, desigur. Nu credeți? După o pauză meditativă, în care pictorul privi doar într-o parte, veni și răspunsul. ― Sincer să fiu, contesă, nu cred. Mesajul îmi aparține în exclusivitate. Când am pictat acest portret, eram îndrăgostit de model. Înțelegeți? Asta nu înseamnă că acum nu mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
măcinate și preschimbate în pulberea amintirilor. Sorbi și ultima picătură din cafeaua pregătită după o rețetă a prințului - ah, cât îi va lipsi și cafeaua asta cremoasă, densă, atât de parfumată! -, se ridică în picioare și porni spre trăsură. Intermezzo meditativ: Despre insolita călătorie în timp a unei simple hărți. În cadrul unei licitații care a avut loc într-o zi de miercuri, 4 decembrie 1991, printre multe alte obiecte importante aparținând împăratului Napoleon I, a figurat și o hartă detaliată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În fața tuturor. — Dar asta intenționai oricum, am subliniat eu. Cu siguranță, altele trebuie să fi fost gândurile tale. Părea derutată. Dar ușa biroului se deschise chiar În acea clipă și din el ieși un bărbat greoi și cu un aer meditativ, Îmbrăcat Într-un costum cenușiu care nu-l prindea deloc. Dacă n-aș fi știut deja că e reporter, aș fi bănuit că era polițai. Lou rămase În picioare În pargul Încăperii. — Acum pleacă, zise ea, fluturându-și brațele de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așezată, singură, În mijlocul a douăzeci de scaune părăsite. Îngrijorată, cu gândul dus. Fără s-o pierd din priviri, mi-am ridicat servieta, cât mai lin posibil. Șirin era tot nemișcată, din profil, fără să-mi simtă prezența. Într-o tăcere meditativă, m-am așezat, mi-am luat Îngăduința s-o contemplu. Cu impresia că mă găseam, cu doisprezece ani mai Înainte, la Istanbul, În salonul lui Djamaledin. Așa stătea atunci, din profil, cu o eșarfă albastră Încununându-i părul care cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
uriaș, care atârna acolo cu aroganță, expunându-și tubul acela transparent, cu un lac de mercur întunecat și greu la fund, care se ridica în mod surprinzător, urca, apoi cobora, în funcție de vremea de afară. Și tata stătea cu un aer meditativ în fața termometrului, cu un zâmbet rar pe buze, ca un general victorios survolând cu privirea câmpul de bătaie. Nu spăla rufele astăzi, îi spunea mamei, pe vremea când eram încă o familie, nu se vor usca, dar la prognoza meteo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
găzduia cărți ale editurii Manuzio, unele deschise la câte o pagină aerisită: coperte albe, ușoare, acoperite cu plastic transparent, foarte elegant, și o hârtie tip pai de orez, cu caractere frumoase și clare. Colecțiile de la Garamond aveau nume serioase și meditative, cum ar fi „Studii Umaniste“ sau „Philosophia“. Colecțiile de la Manuzio aveau nume delicate și poetice: „Floarea Neculeasă“ (poezie), „Terra Incognita“ (mi s-a părut, ficțiune), „Ora Leandrului“ (găzduia titluri de tipul Jurnalul unei copile bolnave), „Insula Paștelui“ (mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sunt estimate și evaluate, comparate critic și mereu reașezate în eșantioane valoric diferite. Aceste ample și meticuloase operațiuni sunt orchestrate și atent coordonate de vigilența socială. Artistul reprezintă o excepție iar excepționalitatea lui se rezumă la starea ontică creatoare și meditativă, la acceptarea deplină a furtunii spirituale ca formă ce preia altitudinea marilor înălțimi sufletești pentru a dărui semenilor splendorile unei frumuseți izbăvitoare. Cu generalizarea acestei izbăviri, cu extensia ei resurecționară mundanul cotidian de zi cu zi nu se poate consola
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a-l da mai tare de la distanță. Din televizor pleacă firul antenei, al cărui capăt scapă undeva prin fereastră, afară, antena e fixată În geam dracu’ știe cum. În mijlocul acestui decor absurd se vedea sfecla lui Stancu, de un roșu-incandescentă, meditativă, cu mîinile Încrucișate pe piept, bătînd rar din genele șatirate, cu spicul sintetic al mustății Înfruntînd semeț umbra nasului roz și ascuțit. — Nu că e mișto? Balkan Express, zice comandantul de baterie și-mi trage rîzÎnd o palmă pe spinare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]