585 matches
-
care se va îmbogăți după terminarea căii ferate. În acest scop trimite o bandă de huligani, condusă de omul său de încredere, Taggart (Slim Pickens), pentru a speria locuitorii orașului. Oamenii din Rock Ridge cer guvernatorului William J. Le Petomane (Mel Brooks) să numească un nou șerif. Pentru a nu-i încurca planurile, Procurorul General îl convinge pe idiotul guvernator Le Petomane să-l numească pe Bart (Cleavon Little), un lucrător feroviar negru, care era pe cale să fie spânzurat. (Din cauză că Bart
Șei în flăcări () [Corola-website/Science/325902_a_327231]
-
originar din portul baltic german Danzig (actualmente Gdansk, în Polonia), iar mama sa Kate Kaminsky (născută Brookman) era originară din Kiev. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial s-a înrolat în armata SUA, cu gradul de caporal. După război, Mel Brooks a intrat în lumea show-bizz-ului, începând să cânte ca pianist și baterist în cluburile din New York. Cu această ocazie și-a ales pseudonimul "Mel Brooks", pentru a se deosebi de trompetistul "Max Kaminsky", celebru la acea vreme. A început
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
Doilea Război Mondial s-a înrolat în armata SUA, cu gradul de caporal. După război, Mel Brooks a intrat în lumea show-bizz-ului, începând să cânte ca pianist și baterist în cluburile din New York. Cu această ocazie și-a ales pseudonimul "Mel Brooks", pentru a se deosebi de trompetistul "Max Kaminsky", celebru la acea vreme. A început apoi să apară pe scenă, precum și la câteve posturi de radio, ca „"stand-up comic"”. Tot în acea perioadă, Mel Brooks a început să lucreze ca
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
această ocazie și-a ales pseudonimul "Mel Brooks", pentru a se deosebi de trompetistul "Max Kaminsky", celebru la acea vreme. A început apoi să apară pe scenă, precum și la câteve posturi de radio, ca „"stand-up comic"”. Tot în acea perioadă, Mel Brooks a început să lucreze ca scenarist în show-bizz. Împreună cu Woody Allen, Neil Simon și alții, a scris scenarii pentru "Sid Caesar’s Your Show of Shows", care a devenit ulterior "Caesar’s Hour". A lucrat împreună cu Buck Henry la
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
și alții, a scris scenarii pentru "Sid Caesar’s Your Show of Shows", care a devenit ulterior "Caesar’s Hour". A lucrat împreună cu Buck Henry la realizarea filmului de televiziune "Get Smart", difuzat între 1965 - 1970. Primul film realizat de Mel Brooks, "The Critic", (un scurt-metraj de animație regizat de Ernest Pintoff) a primit un Premiu Oscar în anul 1963. Mel Brooks s-a căsătorit în 1964 cu actrița Anne Bancroft (cu care a avut un fiu, Max Brooks, născut în
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
A lucrat împreună cu Buck Henry la realizarea filmului de televiziune "Get Smart", difuzat între 1965 - 1970. Primul film realizat de Mel Brooks, "The Critic", (un scurt-metraj de animație regizat de Ernest Pintoff) a primit un Premiu Oscar în anul 1963. Mel Brooks s-a căsătorit în 1964 cu actrița Anne Bancroft (cu care a avut un fiu, Max Brooks, născut în 1972); cei doi au format o familie până la decesul actriței (2005). Scenariul scris de Mel Brooks pentru filmul "The Producers
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
Premiu Oscar în anul 1963. Mel Brooks s-a căsătorit în 1964 cu actrița Anne Bancroft (cu care a avut un fiu, Max Brooks, născut în 1972); cei doi au format o familie până la decesul actriței (2005). Scenariul scris de Mel Brooks pentru filmul "The Producers" („Producătorii”) a fost un mare succes, filmul câștigând Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original în 1968. În timpul realizării acestui film l-a întâlnit pe actorul Gene Wilder cu care a colaborat ulterior, în
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
câștigând Premiul Oscar pentru cel mai bun scenariu original în 1968. În timpul realizării acestui film l-a întâlnit pe actorul Gene Wilder cu care a colaborat ulterior, în multe din filmele sale. În anul 1970, al doilea lungmetraj al lui Mel Brooks, "The Twelve Chairs" („Douăsprezece scaune”), o ecranizare a nuvelei omonime scrise de Ilf și Petrov, nu a fost prea bine primit de către criticii de film de la Hollywood; a fost caracterizat ca fiind „prea evreiesc”. Gene Wilder i-a propus
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
ca fiind „prea evreiesc”. Gene Wilder i-a propus în 1974 un scenariu original: "Young Frankenstein" („Tânărul Frankenstein”), o parodie a filmului Frankenstein realizat în anii '30. Acest nou film s-a numărat printre cele mai reușite din filmografia lui Mel Brooks. În rolul lui Igor a jucat Marty Feldman, restul distribuției fiind completat de Teri Garr, Cloris Leachman, și Peter Boyle. Într-un rol secundar, cel al unui pustnic orb, a apărut și Gene Hackman. În 1976, Mel Brooks a
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
filmografia lui Mel Brooks. În rolul lui Igor a jucat Marty Feldman, restul distribuției fiind completat de Teri Garr, Cloris Leachman, și Peter Boyle. Într-un rol secundar, cel al unui pustnic orb, a apărut și Gene Hackman. În 1976, Mel Brooks a avut un nou mare succes cu filmul "Silent Movie" („Comedie mută”), pe care l-a realizat pornind de la o idee îndrăzneață: primul lung-metraj mut de comedie după patru decenii de la introducerea filmului sonor la Hollywood. Distribuția filmului i-
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
nou mare succes cu filmul "Silent Movie" („Comedie mută”), pe care l-a realizat pornind de la o idee îndrăzneață: primul lung-metraj mut de comedie după patru decenii de la introducerea filmului sonor la Hollywood. Distribuția filmului i-a cuprins (în afara lui Mel Brooks, în rolul principal) pe Dom DeLuise, Marty Feldman, Sid Caesar și Bernadette Peters. De asemenea, în film au apărut (jucându-și propriile personaje) Paul Newman, Burt Reynolds, James Caan, Liza Minnelli, Anne Bancroft și, în mod ironic, Marcel Marceau
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
De asemenea, în film au apărut (jucându-și propriile personaje) Paul Newman, Burt Reynolds, James Caan, Liza Minnelli, Anne Bancroft și, în mod ironic, Marcel Marceau, care rostește singura replică sonoră din acest film mut: „Non!” Primul film realizat de Mel Brooks în calitate de producător unic a fost "High Anxiety" (1977), o parodie a filmelor lui Alfred Hitchcock. Scenariul a fost scris de Brooks, Ron Clark, Rudy De Luca și Barry Levinson. În distribuție au figurat Mel Brooks, Madeline Kahn, Cloris Leachman
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
Non!” Primul film realizat de Mel Brooks în calitate de producător unic a fost "High Anxiety" (1977), o parodie a filmelor lui Alfred Hitchcock. Scenariul a fost scris de Brooks, Ron Clark, Rudy De Luca și Barry Levinson. În distribuție au figurat Mel Brooks, Madeline Kahn, Cloris Leachman, Harvey Korman, Ron Carey, Howard Morris și Dick Van Patten. Filmul parodiază filmele clasice ale lui Hitchcock: "Vertigo", "Spellbound", "Psycho", "Păsările", "North by Northwest", "Dial M for Murder" și "Suspiciune". În 1987 a regizat filmul
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
Suspiciune". În 1987 a regizat filmul Spaceballs, o parodie a filmelor SF, cu trimitere îndeosebi la Star Wars. În acest film au jucat Bill Pullman, John Candy, Rick Moranis, Daphne Zuniga, Dick Van Patten, Joan Rivers, Dom DeLuise și, bineînțeles, Mel Brooks. Mel Brooks a mai regizat filmele Life Stinks (1991), (1993) și (1995). În 2005 a avut un rol vocal în filmul animat "Robots". A lucrat apoi la un serial de televiziune numit "Spaceballs" (filme de animație, continuare la filmul
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
1987 a regizat filmul Spaceballs, o parodie a filmelor SF, cu trimitere îndeosebi la Star Wars. În acest film au jucat Bill Pullman, John Candy, Rick Moranis, Daphne Zuniga, Dick Van Patten, Joan Rivers, Dom DeLuise și, bineînțeles, Mel Brooks. Mel Brooks a mai regizat filmele Life Stinks (1991), (1993) și (1995). În 2005 a avut un rol vocal în filmul animat "Robots". A lucrat apoi la un serial de televiziune numit "Spaceballs" (filme de animație, continuare la filmul Spaceballs din
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
rol vocal în filmul animat "Robots". A lucrat apoi la un serial de televiziune numit "Spaceballs" (filme de animație, continuare la filmul Spaceballs din 1987); premiera a avut loc la 21 septembrie 2008. De-a lungul prodigioasei sale cariere artistice, Mel Brooks a fost recompensat cu mai multe premii de prestigiu, printre care:
Mel Brooks () [Corola-website/Science/325908_a_327237]
-
Pig in a Poke" și câștigă o excursie cu toate cheltuielile plătite în Europa. Într-un tur al Europei de Vest, creează haos pe unde se duc. Ei stau într-un hotel din Londra la care lucrează un funcționar neglijent (Mel Smith). În timp ce mergeau cu mașina englezească închiriată de ei, un galben Austin Maxi, Clark conduce câteva ore într-un sens giratoriu din Lambeth Bridge, neputând să iasă din trafic din cauza traficului în direcția opusă modului de conducere american. Obiceriul său
Vacanță prin Europa () [Corola-website/Science/326460_a_327789]
-
îmbolnăvește și Olivia își pierde vocea, rezultând în incapacitatea lor de a cânta la concursul "Steaua Norocosă". Totuși, cei 5 sunt ajutați de public care cântă cu toții în cor piesa "Determinate". La nunta tatălui lui Wen, Stella îl întâlnește pe Mel, proprietarul standului de limonadă, care investște într-o sală de muzică la liceul acesteia. Olivia îi trimite o scrisoare tatălui ei despre toată povestea din spatele formației și filmul se încheie cu Lemonade Mouth cântând "Breaktrough" pe Madison Square Garden. Studio
Lemonade Mouth () [Corola-website/Science/323010_a_324339]
-
și Giovanni Falcone și Tommaso Buscetta. Familia lui Paolo era formată din sora sa mai mare Adele (1938-2011), fratele mai mic Salvatore (1942) și mezina Rita (1945). După ce a frecventat școala elementară, Borsellino s-a înscris la liceul clasic „Giovanni Meli” din Palermo. În anii de liceu, a de venit director al ziarului școlar "Agorà". La 11 septembrie 1958, s-a înscris la Facultatea de Drept din Palermo cu numărul matricol 2301. După un conflict între studenții „negri” și cei „roșii
Paolo Borsellino () [Corola-website/Science/322978_a_324307]
-
a părăsit poolul din motive de sănătate și cu toții (inclusiv Borsellino) se așteptau ca în locul său să fie nominalizat Falcone, dar Consiliul Superior al Magistraturii nu a fost de acord și în 19 ianuarie 1988 l-a numit pe Antonino Meli; au apărut temeri că poolul ar urma să fie desființat. Borsellino a vorbit despre aceasta în public de mai multe ori, povestind ce se întâmpla la parchetul din Palermo. În particular, în două interviuri din 20 iulie 1988 din la
Paolo Borsellino () [Corola-website/Science/322978_a_324307]
-
în funcția de la urmăriri penale de la tribunalul din Palermo. Falcone a depus cerere de numire, dar a început imediat să fie șicanat, și de ziua mea Consiliul Superior al Magistraturii ne-a făcut acest cadou: l-a preferat pe Antonino Meli."” În urma intervenției președintelui țării Francesco Cossiga, s-a hotărât totuși deschiderea unei anchete asupra a ce anume s-a întâmplat în Palatul de Justiție. La 31 iulie CSM l-a convocat pe Borsellino, reiterând acuzațiile aduse împotriva lui. La 14
Paolo Borsellino () [Corola-website/Science/322978_a_324307]
-
președintelui țării Francesco Cossiga, s-a hotărât totuși deschiderea unei anchete asupra a ce anume s-a întâmplat în Palatul de Justiție. La 31 iulie CSM l-a convocat pe Borsellino, reiterând acuzațiile aduse împotriva lui. La 14 septembrie Antonino Meli, pe baza unei hotărâri bazată doar pe vechimea în magistratură, a fost numit șef al poolului; Borsellino s-a întors la Marsala, unde și-a reluat munca grea împreună cu alți magistrați tineri, unii aflați la prima funcție. În acele zile
Paolo Borsellino () [Corola-website/Science/322978_a_324307]
-
un leu. Wallace este și subiectul operelor literare ale lui Sir Walter Scott și Jane Porter. Cea mai cunoscută astfel de prezentare a lui Wallace este cea din filmul "Braveheart" laureat al Premiului Academiei Americane de Film, în regia lui Mel Gibson și cu un scenariu scris de Randall Wallace.
William Wallace () [Corola-website/Science/323038_a_324367]
-
-i pe oameni să-i recunoască simptomele și să ceară ajutor. Brett a murit la 12 septembrie 1995 la casa sa din Clapham, Londra, în urma unui insuficiențe cardiace. Valvele inimii au fost afectate de febra reumatică contractată pe când era copil. Mel Gussow a scris în necrologul din "New York Times" că "Dl. Brett a fost privit ca o chintesență a lui Holmes: incredibil de analitic, cu o deghizare scandaloasă, cu cea mai neagră stare de spirit și neobosit în entuziasmul său de
Jeremy Brett () [Corola-website/Science/324080_a_325409]
-
Up When I Get Home", s-a clasat pe locul trei în topurile din 1979 și a fost ultimul Top Ten al lui Rich. Sondra Locke, care apare ca iubită a lui Eastwood, interpretează mai multe numere muzicale în film. Mel Tillis își cântă propriul cântec "Send me down to Tucson".
Pe oriunde, dar șterge-o! () [Corola-website/Science/326643_a_327972]