1,001 matches
-
Chateau des coeurs; un volum de piese de Maupassant precede nuvelele și românele. Compoziția românului Une page d'amour de Zola se apropie mai mult de o piesă de teatru. De la farsă la tragedie, trecând prin comedia de moravuri și melodrama, românele secolului al XIX-lea primesc și ele diverse registre. Cei mai mari romancieri au avut drept model dramaturgi cu renume. Balzac stabilește o legătură între La Comédie humaine și denunțarea moravurilor contemporane pe care o face Molière. Tartuffe apare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
vestimentară). 170 Scenele orizontale și verticale urmează tradițiile teatrului medieval (separat în zone semnificative de esență biblică), distribuind personajele conform principiilor scenografiei (spectatori și actori). 171 Podurile dintre român și teatru funcționează prin "scenariile" teatrale ale romanelor renumite, transformate în melodrame (gen menit cu predilecție educației și edificării poporului): L'Arlesienne, 1872 de Daudet, Renée de Zola (adaptare a românului La Curée), alte adaptări ale romanelor lui Zola cum ar fi L'Assomoir, 1879; Sapho, 1885; Germinie Lacerteux, 1888. 172 Două
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
are o importanță majoră, măcar în domeniul literaturii, dacă nu cumva și în alte teritorii disciplinare, precum psihologia, istoria și filozofia. Pe palierul estetic, neobservînd caracterul ireconciliabil, de tip marțial, al antagonismului tragic, riscăm să confundăm tragedia cu alte genuri melodrama și, oricît ar părea de paradoxal, chiar comedia. Dinamica melodramatică se susține tot prin intermediul contradicțiilor (comportamentale, tipologice, etice etc.), în timp ce umorul, motorul paradigmei comice, se naște din același principiu al dichotomiei situaționale, contextuale, structurale etc. (însăși ironia instrument indispensabil exercițiului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
traseul personajului reprezentînd suma alegerilor sale în varii momente. Dimpotrivă, antinomiile tragice sînt insesizabile, eroul intrînd aici în captivitatea imposibilității de a opta și, ca atare, de a acționa coerent. Dacă vom privi schematic contextele estetice bazate peconflict, de tipul melodramei, vom fi obligați să acceptăm că personajul contemplă acolo, liniștit, elementele opoziției clar delimitate de o graniță. Albul și negrul îi apar limpede separate, plusul și minusul se resping violent în fața sa, aidoma polilor unui magnet. În cazul tragediei, linia
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
un loc special, deschizînd, după cum voi încerca să demonstrez mai jos, un segment fundamental din istoria romanului european. Apărut între 1860 și 1861, în formă de roman-foileton, Marile speranțe nu lasă, la prima vedere, impresia unei rupturi esențiale de formula melodramei inițiatice, care îl consacrase deja pe scriitor în creațiile anterioare, precum Oliver Twist și Nicholas Nickleby. Un orfan, Phillip Pirrip (prescurtat "Pip"), e urmărit narativ pe o traiectorie a formării excepționale de la vîrsta de cinci ani (cînd trăiește la marginea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu reușește să-și depășească limita!). Prin urmare, Jane și Catherine nu se referă doar la două eroine diferite, ci la două principii tipologice disjuncte, care, în ultimă instanță, însumează două viziuni estetice antagonice. Jane Eyre este un personaj de melodramă (unilateral, nesupus schimbării, egal cu sine, cu propriul id/se, cu propria "natură"), pe cînd Catherine Earnshaw rămîne un personaj de tragedie (complex, labil și chiar diform sufletește, din cauza mutațiilor, disproporționat în raport cu tensiunile dintre id/se și ego/eu-supraego/supraeu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
se ocupă, în ansamblul lui, de o perioadă de criză a creației (două decenii întregi!), din biografia lui Henry James, criză mărită exponențial de eșecul dramatic al acestuia, cu piesa Guy Domville, la Londra, în ianuarie 1885. La premiera respectivei melodrame (ivite, în opera lui James, după o etapă de sterilitate epică, dar și după un relativ succes cu piesa The American/Americanul, o dramatizare mult simplificată a romanului său omonim), creatorul inubliabililor Isabel Archer și Strether din The Portrait of
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
romanul ei Anne/Anne, iar Oscar Wilde strălucește, în teatrele post-victoriene, cu piesa An Ideal Husband/ Soțul ideal. Ca atare, James crede că a venit timpul să forțeze ieșirea din inhibiție. Scrie, într-un efort de voință, Guy Domville, o melodramă alegorizantă, cu acțiunea plasată la sfîrșitul secolului al optsprezecelea, într-o comunitate nobiliară catolică. Protagonistul (Domville) devine, prin forța împrejurărilor, tutorele fiului unei tinere și atrăgătoare văduve, doamna Peverel îndrăgostită, în secret, de Guy. Domville visează însă la preoție și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
profesionistă, de către Editura Polirom, tot în 2011 reia tema personajului istoric și cultural ca protagonist, inaugurată de volumul Author, author!/ Autorul, la rampă (din 2004, tipărit în versiune românească, la aceeași casă editorială ieșeană, în 2006!), unde prozatorul construia o melodramă cu accente psihologice pe un segment din viața lui Henry James. De data aceasta, Lodge alege alt corifeu al literaturii engleze post-victoriene și, într-un anumit sens, premoderne pentru postura de erou semi(ficțional). E vorba despre H. G. Wells, creatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Bernadette Lynn. "Making the Implicit, Explicit: Vampire Erotica and Pornography." The Blood Is the Life: Vampires in Literature. Edited by Leonard G. Heldreth and Mary Pharr. Bowling Green, OH: Bowling Green State University Popular Press, 1999. 217-234. Brooks, Peter. "The Melodrama of Consciousness". Henry James: A Collection of Critical Essays. Edited by Ruth Bernard Yeazell. Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall, 1994. 15-38. Bruhm, Steven. Gothic Bodies: The Politics of Pain in Romantic Fiction. Philadelphia: University of Pennsylvania Press, 1994. Burke, Edmund
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
le consideră răspunzătoare de declinul imperiului, prin modul în care au pătruns în societatea romană 34. Una dintre victimele culturale ale jocurilor a fost teatrul, deoarece concurau cu tragedia și comedia. Piesele lui Seneca, de exemplu, erau mai degrabă asemănătoare melodramelor sau telenovelelor de azi, decât tragediilor clasice. Arenele au câștigat încet o victorie completă asupra scenei în momentul în care oamenii i-au preferat pe acrobați și gladiatori în locul spectacolului de teatru. Ca să supraviețuiască și să facă față jocurilor, teatrul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
influenței lui Alexei Tolstoi asupra autorului român iar P. Zarifopol o consideră nereprezentativă pentru marele talent al autorului: Cred că nicăieri în opera lui convenția răsuflată n-a anulat în așa măsură talentul artistului ca în această de tot regretabilă melodramă. În deliberările atît de fade și molîi din monologurile Ancei, în replicile sărace de temperament și falșe în ton ale lui Dragomir ori Gheorghe nu se mai află urmă de Caragiale." Din nuvelistică compartiment extrem de rezistent al operei lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
rătăcind în miez de noapte, toate acestea sînt teme străvechi ale culturii populare moderne. Tradiția violenței în spectacolele de divertisment își are începuturile în filme ca Night of the Living Dead și Psycho și include povestirile cu strigoi din reviste, melodramele înspăimîntătoare, ziarele de senzație, literatura "gotică", precum și poeții "cimitirelor" din perioada Iluminismului. Există, trebuie să recunoaștem, puține studii referitoare la istoria acestor reprezentări publice ale violenței, dar este clar că, în timpurile moderne, scandalurile generate de violență sînt mai vechi
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
POSDRU/89 1.5/S/59758. Unele fragmente din studiul de față au fost publicate anterior, pe măsură ce cartea prindea contur, în volumele unor conferințe și în reviste precum "Transilvania" "Convorbiri literare", "Philologica Jassyensia", "Viața Românească" ș.a. Cuvinte cheie: biografie, catharsis, melodramă, romanul familial, romanțare Roxanei, pentru că m-a învățat să nu disprețuiesc melodrama " Dacă liniștea nu ne e în suflet, nu o vom găsi nicăieri, nici în vorbele bune ale prietenului, nici în brațele calde ale prietenei, nici în țări depărtate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
au fost publicate anterior, pe măsură ce cartea prindea contur, în volumele unor conferințe și în reviste precum "Transilvania" "Convorbiri literare", "Philologica Jassyensia", "Viața Românească" ș.a. Cuvinte cheie: biografie, catharsis, melodramă, romanul familial, romanțare Roxanei, pentru că m-a învățat să nu disprețuiesc melodrama " Dacă liniștea nu ne e în suflet, nu o vom găsi nicăieri, nici în vorbele bune ale prietenului, nici în brațele calde ale prietenei, nici în țări depărtate: nos fugere non possumus. Nu putem fugi de noi înșine; umbra noastră
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
al artistului la tinerețe / 28 1.3. Un călător fără voie / 33 1.4. Urme de pași pe nisip și pe apă / 37 1.5. Italia. O poveste de dragoste / 44 Capitolul 2. În căutarea formei perfecte. Un posibil model: melodrama / 51 2.1. Moartea tragediei. Către o teorie a romanului- melodramă / 51 2.2. "Teatrul" e în altă parte. Un debut ratat / 96 Capitolul 3. Scenete și fantezii. Mici scrieri morale / 123 3.1. "O dragoste florentină". Povestea fără sfârșit
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
33 1.4. Urme de pași pe nisip și pe apă / 37 1.5. Italia. O poveste de dragoste / 44 Capitolul 2. În căutarea formei perfecte. Un posibil model: melodrama / 51 2.1. Moartea tragediei. Către o teorie a romanului- melodramă / 51 2.2. "Teatrul" e în altă parte. Un debut ratat / 96 Capitolul 3. Scenete și fantezii. Mici scrieri morale / 123 3.1. "O dragoste florentină". Povestea fără sfârșit / 127 3.2. "Addenda" la un repertoriu de situații dramatice / 138
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la altul. Romanul ca lectură a lecturii vieții / 202 4.2.1. Preliminariile formei. "Teorii" lovinesciene și câteva reminiscențe livrești / 204 4.2.2. Personajul-discurs. Cristalizarea amoroasă, între spațiul public și spațiul privat / 209 4.2.3. Tragedie, comedie sau melodramă? / 214 4.2.4. Viața bate literatura. Deocamdată... / 231 Bibliografie / 247 Indice de nume / 255 Abstract / 259 Résumé / 263 Prefață Cum ar trebui să citim o carte, eseul celebru al Virginiei Woolf din 1926, este un ghid de lectură mai
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
despre preferințele și distracțiile lui mic-burgheze. Lovinescu merge cu Monica la cinema, detestă filmul mut și gagurile lui superficiale, iubește în schimb teatrul și sentimentele descătușate pe scenă. Antonio Patraș deconspiră un om al micilor plăceri vinovate, cucerit definitiv de melodrame, impresionat de expoziția ieftină de pasiuni și de suferința eroilor naivi. Simplă anecdotică literară? Biografie de scriitor în cheie minoră? Nicidecum. Gustul îndoielnic pentru o artă inferioară stă în centrul unui laborator de creație. De fapt, la asta s-ar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
asista la dramoletele burgheze, de a trăi fiecare mișcare de pe scenă, de a amesteca cum spunea Aristotel mila cu frica, Lovinescu nu ar fi știut cum să scrie prozele lui de mare anvergură. Dacă nu ar fi existat gustul pentru melodramă al tânărului critic, nu s-ar fi născut mai târziu romancierul. Aspectul paradoxal al unei asemenea propoziții e numai aparent. În realitate, odată ce acceptăm că geneza formelor se poate reface doar printr-o geneză a emoției, acțiunea unei distracții duminicale
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
așa cum romancierii unei alte epoci se emoționau la teatru, și distracțiile consumeriste contemporane construiesc un fond de reacție afectivă, că BD-urile, manga sau videoclipurile muzicale sunt formatoare pentru prozatorii din secolul XXI. Poate că în slăbiciunea lui Lovinescu pentru melodrame nu trebuie să îl vedem doar pe Lovinescu... Citesc reflecția lui Antonio Patraș ca un studiu de caz exemplar, interesant atât prin rezultatele lui, cât, mai ales, prin desenarea unei foi de parcurs. Remarcabil pentru o biografie de romancier e
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
e concurența dintre formele de inventar retoric (care vor constitui celebra "mistică a genurilor") și cum să îi spun altfel? forma emoției. Un destin de scriitor e ghidat de o elecțiune afectivă, anterioară și preeminentă în raport cu toate celelalte alegeri generice. Melodrama orientează prozele scurte de la începutul carierei, romanele schematice de la începutul anilor '20, interminabilul ciclu autobiografic sau întreprinderea de reconstrucție a biografiei eminesciene. Schiță, "fantezie", roman, autobiografie, viață romanțată toate au un singur tipar. "Romanele lui Lovinescu, notează Antonio Patraș, sunt
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
volume de "scenete și fantezii", unde "realitatea", în loc să fie investigată cu ochi de prozator, devine un repertoriu de teme, personaje și situații-tip pentru uzul autorilor dramatici". Orice gen ar fi încercat, orice formulă în proză l-ar fi atras, melodrama era deja acolo gata să preia controlul, să interpreteze, să conducă execuția, să dicteze punerea în operă. Pentru că ea îl ajută pe critic să înțeleagă formele epice și să le producă la rândul lui. Într-un sens strict "retoric", avem
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și schemele narative. Înainte de a scrie un roman al triunghiului amoros în care naivul Eminescu e concurat la inima Veronicăi de pragmaticul Caragiale, pentru Lovinescu realitatea e cea care se dă în formă "triunghiulară", situând deja încornoratul, femeia fatală, cuceritorul. Melodrama nu e o convenție între altele, ci viața însăși care conduce activitatea de punere în formă a literaturii. Ceea ce ne propune Antonio Patraș e un mod mai intim și mai uman al formei de a se înființa în chiar existența
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ne propune Antonio Patraș e un mod mai intim și mai uman al formei de a se înființa în chiar existența scriitorului, o formă subiectivă a vieții în locul unui cod neutru într-un inventar retoric. Sigur că prezența obsedantă a melodramei nu putea fi benefică pentru romanul lovinescian: în fond, era vorba de o formă teatrală în miezul unui univers epic. Fie că privim ceea ce a ieșit un roman teatral -, fie că deplângem ceea ce s-a ratat un roman romanesc, bilanțul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]