607 matches
-
decât că unul este evreu și altul creștin. Firea ei mă umilește, nu voi suporta asta mult. Gândul de fugă nu mă părăsește. Sunt obicinuit să mi se dea; în inferioritate nu voi accepta să trăiesc.” Făgașul tragic, sau măcar melodramatic al scenariului erotic este corectat spre final, de apariția unui alt personaj feminin, Milly, care prin contrast, îi oferă afecțiune și îl detensionează fără să-i pretindă dragostea. Deși păstreză bănuială că iubirea lui pentru Dania nu se va împlini
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Holban. Complexul lucidității, Editura Albatros, București, 1972, p. 66 footnote> Ca profesor, în ultima oră de curs înainte de vacanță, le vorbește elevilor despre moarte și le cere păreri personale, pornind de la Sermon sur la mort de Bossuet. Lecția se termină melodramatic: „Și poate până la toamnă (îmi simțeam ochii ieșind din orbite, profetici, ca să privească pe câțiva din față), eu sau unul din voi... d-ta, de pildă, nu vom mai fi în viață.” Profeția se îndeplinește, căci unul din elevi se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și lamentându-se disproporționat de inferioritatea femeii, zice Călinescu.”<footnote Nicolae Manolescu, Lecturi infidele, Editura pentru literatură, București, 1966, p. 161 footnote> Romanul static e diferit de romanul de idei prin fuga de trăirile profunde. Sandu nu vrea o despărțire melodramatică, iar „tragediile” care au fost sunt uitate. Cei doi se despart cu un sărut fugar, pentru că „întotdeauna când te desparți de cineva drag nu te pricepi să-i vorbești, tocmai pentru că ai prea multe de spus.” Îndrăgostitul demonstrează o carență
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
se parodiază pe el însuși! Ceva asemănător, deși sub forme mai temperate, se întâmplă la C. Negruzzi, în primele lui lucrări nuvelistice. Elaborată în 1829, Zoe se prezintă, în linii generale, ca o proză debitoare romantismului minor, plină de efecte melodramatice. Dar O alergare de cai? Scrisă cu șapte ani mai târziu, nuvela urmărește alternativ două acțiuni, în cadrul a două registre afective, cu accente stilistice adecvate fiecăruia. Dragostea dintre Olga și Ipolit ne păstrează în lumea pasiunilor funeste și a sancțiunilor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Cărțile sunt scrise, în ele s ar putea găsi ultimul cuvînt... cancerul, taraf de lăutari... «și dacă anii trec, în fine»”5). Reflecția ironică a lui Bacovia vizează tendința unei părți din proza epocii de a se orienta spre subiecte melodramatice. Dacă la 1900 era de ajuns să pronunți (sau să scrii) cuvîntul „ftizie” ca să emoționezi, după al doilea război mondial „boala secolului” și expresia ultimă a fatalității devine „cancerul”. Sătul de cele citite sau auzite, Bacovia închide repede „discuția” cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
administration" [Zola, Nana, p.312]. Casă personajului mai oferă și alte asemănări cu teatrul: există două intrări, una pentru artiști și cealaltă destinată publicului, două scări, perdele care ascund amanții neoficiali de cei oficiali ș.a. Existența se aseamănă cu lumea melodramatica, având scenarii și decoruri curtenești și/sau exotice reduse, de la mijlocul secolului al XIX-lea, la clișee vulgare, la o banală bagatelizare. Pariziana este un actor talentat și inspirat, care știe să trăiască și să improvizeze pe scena mondenă. Am
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
fière..." [Maupassant, Bel-Ami, p.167]. Mai mult decât atât, ea are inteligență, forța și capacitatea de a recunoaște că, în linii mari, Duroy face ceea ce trebuie. Aptitudinile actoricești o fac să apară în această scenă într-o manieră mai puțin melodramatica, ba adoptând chiar poză unei femei puternice 335. Cauzele despărțirii pot fi cele mai obișnuite 336, dar în cazul femeii pariziene suferință iubirii provocată de ea face această legătură imposibil de suportat pentru bărbat: "Îl était lui-même tellement exaspéré de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Academicianul Mihai Cimpoi consemnează această latura a creației balzaciene: "Artă balzaciana constă într-o abia supravegheată creare și dozare de efecte scenice, într-un joc diabolic al luminilor și umbrelor, în mizarea pe ceea ce scoate în evidență contrastul. Din grăuntele melodramatic ce nimerește pe scena teatralizata cresc lăstarii dramatismului, supuși, apoi, unei tragice uscări treptate" [1989, p.203]. 166 Julien Sorel își gândește existența în termenii unui rol de interpretat, iar Lucien de Rubempré constată că în Paris "tout est spectacle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
limbii literare, iar în spațiul european apărea drept ultimul mare exponent al Romantismului. Comemorarea celor două jubilee și jumătate de la dispariția sa, s-ar cuveni să ne trezească un tip de reflecție măsurată și critică, fără efuziuni prostești sau excese melodramatice, cu iubirea lucidă și echilibrată cu care el însuși își privea opera pe care nu o lăsa să apară în spațiul public, tipărită sau vorbită, decât atunci când conștiința lui meșteșugărească o considera potrivită pentru a fi livrată cititorilor. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
chiar gazetăresc, explicația constă În lipsa de experiența a scriitorului În compunerea unui roman, În calitatea sa de deschizător de drumuri În cadrul acestei specii. Compoziția romanului, cu excepția finalului, este limpede, acțiunea are o evoluție Închegată. Dramatismul compoziției capătă uneori un aspect melodramatic. Situația lui Gheorghe, alungat de la curte, pentru că a Încercat să spună adevărul stapânului său, situația când ajunge Andronache Tuzluc la sfârșitul romanului, sunt evidente În aceasta direcție. Melodramatic, romantic este și finalul romanului. Căruța ducând la groapă pe mortul Dinu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
limpede, acțiunea are o evoluție Închegată. Dramatismul compoziției capătă uneori un aspect melodramatic. Situația lui Gheorghe, alungat de la curte, pentru că a Încercat să spună adevărul stapânului său, situația când ajunge Andronache Tuzluc la sfârșitul romanului, sunt evidente În aceasta direcție. Melodramatic, romantic este și finalul romanului. Căruța ducând la groapă pe mortul Dinu Păturică se Întâlnește cu cortegiul funerar al lui Andronache Tuzluc și, În același timp, are loc pedepsirea lui Chir Costea Chiorul, țintuit la stâlpul infamiei. Bun cunoscator al
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de o parte, și de administrația teatrului, pe de altă parte, „d-l Pascalli” făcând „pe directorul de scenă” În condiții foarte avantajoase pentru el, În schimb, „Îndoapă pe bietul public cu tot soiul de producții păcătoase, ieșite din fabricile melodramatice ale Parisului. Schilozii, bețivii, pungașii, desfrânații, spânzurații, nemernicii, prostitualele, tuberculoșii și toate spurcăciunile și lăturile pariziene, Înscenate de industria teatrală franceză, apoi traduse ori localizate În românește de oameni ce nu se pricep...” Nici jocul acestor producții nu este Însă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și flexibilitatea articulațiilor unor personaje atletice, care redau artistic și nuanțat: • gesturi demonstrative, în ,,Mouvements de danse", unde ilustrează posturi acrobatice din dansul modern sau în ,,l'Homme qui marche", în care pasul personajului creează impresia atemporală a mișcării; • gesturi melodramatice, în ,,Des Bourgeois de Calais", care au rolul de a accentua caracterul dramatic al personajelor; • gesturi curbilinii, în ,,La porte de l'Enfer", unde formele umane sunt curbate, deformate, contribuind la crearea efectului de uniune în suferință a personajelor (sculpturile
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
oferă la modul imediat, filmul e înșelător pentru că nu pare să-ți dea mult. Nici chiar secvența de la final, cu apariția eroului „invizibil“ în casa femeii iubite și inițierea unui „menage à trois“ nu e un moment antologic, putând părea melodramatic și un pic forțat. Surpriza vine după ce se termină filmul, când descoperi că parcă ai luat un antibiotic. A început să acționeze la un timp de... după administrare, iar efectul lui e puternic și stabil. Cred că de-abia după ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
îndobitociți. Pentru că ai amintit de Dan Lungu, vorbește-mi, te rog, despre perioada ta ieșeană. Un scurt istoric al acestei etape ar fi binevenit. Despre perioada mea ieșeană se cuvine să scriu un roman întreg sau să torn un serial melodramatic. Dincolo de glumă, un astfel de roman (nu memorialistic, că nu-s cronicar) va apărea cândva, pentru că este pe jumătate scris. A fost o perioadă vie, o întreagă viață cu tot ce prezintă adolescența unui artist care se credea geniu. Din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
purtai geacă bufantă/ iar eu zeghea șifonată/ tu purtai blugii raiați/ iar eu pantaloni vărgați/ mîncai fripturi în oraș/ eu mîncam doar arpacaș/ tu ciocneai paharele/ pe mine bastoanele". Sau, în altă variantă la fel de frecvent întîlnită, mai veche și mai melodramatică: "Tu comanzi sticle de bere/ eu cu lanțuri la picere/ tu comanzi sticle-nfundate/ eu sînt condamnat la moarte... Curvo, bei și chefuiești/ la mine nu te gîndești/ și-am jurat pe fata mea/ că eu cînd m-oi libera
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
naturalistă, care înseamnă, de fapt, chemarea spre realitate, chiar în sfera primatului textului. Teza naturalistă era cea a adevărului cu orice preț, evitându-se artificiul și simularea într-atât, încât se ajunge la un exces de adevăr. Tonul umflat, declamator, melodramatic se înlocuiește cu vorbirea naturală și cu mișcarea scenică absolut firească, actorul vrând să arate spectatorului că ce se întâmplă pe scenă se întâmplă exact la fel și în viață. Ca orice curent literar și artistic, însă, naturalismul obosește și
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
întreg infernul interior, strigând pe rând cu vocea lui Dante, Shakespeare și a multor altora. Ceea ce face din The Waste Land poemul epocii este intensitatea lui de operație pe viu, fără anestezia frumosului, fără ocolișuri rușinate, dar și fără confesiuni melodramatice. Eliot își amintește pas cu pas tot ce a trăit și pune pe hârtie o relatare pe atât de narativă pe cât de poetic este Ulysses al lui Joyce. Poate tocmai de aceea devine și mai semnificativă mica parodie a lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
încep să dea expresie principiilor artistice ale practicii lor. Divergența dintre intenția conștientă și realizarea concretă, este un fenomen obișnuit în istoria literaturii. Zola credea sincer în teoria lui științifică despre romanul experimental, dar în realitate a scris romane profund melodramatice și simbolice. Gogol se considera un reformator social, un "geograf" al Rusiei, în timp ce, în practică, a scris romane și povestiri pline de creaturi fantastice și grotești, zămislite de imaginația iui. Este pur și simplu imposibil să punem temei pe studiul
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
epocă la alta. Romanul gotic le are pe ale lui ; romanul realist, la fel. în mod repetat, Dibelius vorbește de faptul că "realismul" lui Dickens este realismul din Märchen, din basme, nu realismul romanului naturalist, procedeele folosite ducând la motive melodramatice demodate : omul considerat mort care învie, sau copilul a cărui paternitate 'adevărată este, în fine, stabilită sau misteriosul binefăcător care se dovedește a fi un fost condamnat. *14 Intr-o operă literară, "motivasrea" trebuie să mărească "iluzia realității" : adică funcția
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
I.A.-ului. Acuzație ridicolă, care merita un răspuns drastic, poate chiar o expresie neaoș românească. Dar G. Macovescu nu a găsit de cuviință decât să se ducă la șeful statului cu mâinile întinse și să-i spună, ridicol și melodramatic: Legați-mă ! Apoi și-a dat, pentru a cincea oară, demisia în public. Nu pleci când vrei d-ta, ci când vrem noi a sunat răspunsul șefului. Episodul ilustrează încă o dată, dacă mai era nevoie, concepția conducerii de partid și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
drumul mai târziu. Destul de îngrijorător. Brusc mă întreabă dacă m-am gândit vreodată să mă sinucid. E de părere că de fapt viața n-are sens. Viața e o sinucidere amânată." A trebuit să-i arăt că e o concepție melodramatică. Johan consideră asta o atitudine defensivă din partea mea. Probabil că sunt "un truditor miop". Johan îi consideră "ciclopi" pe toți oamenii muncitori și responsabili. O aluzie clară la niște ochelari de scafandru. "Ramă rotundă de ochelari în jurul meclei, cu prinzătoare
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
până când terenul nu-i curățat. Ăștia n-au porci la FOA? Să fie atât de remarcabil faptul că câțiva purcei amărâți s-au descurcat câteva luni de capul lor? În curând o să ne pomenim în Året runt1 cu un reportaj melodramatic gen "război bacteriologic împotriva porcilor de pe Gotland". Să nu ne mire dacă au să calce în picioare și au să distrugă tot spiritul de good-will2 pe care a reușit să-l impună ISA cu curaj și în ciuda tuturor incidentelor și
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
să-ți simți inima prea mică și cît de important ar fi fost să se sfîrșească ceva nu știu ce, poate viața acolo, pe lespezile din San Pietro in Vincoli. Desigur că acum, cînd vă povestesc toate acestea, risc să par îngrozitor de melodramatică, dar atunci așa mi se părea mie. Ce vreți, cred că oricare dintre noi pățește uneori așa ceva. Abia tîrziu, peste cîteva minute sau peste cîteva sute de ani, am simțit că nu sunt singură și am văzut că pe treptele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pe text contemporan din Belgia, din Elveția sau din nord. E vorba de iubire în muzica aia, așa cum la Almodovar e vorba de același lucru. De fapt, Almodovar de ce le poate folosi pe ale lui, care sunt la fel de lacrimogene, la fel de melodramatice și la fel de ok și de mișto ca ale noastre de atunci? Deci merge pentru orice feeling, în piesă și asta înseamnă, din punctul meu de vedere, să fiu post, post, postmodern și tolerant în același timp. De ce a fost această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]