4,482 matches
-
de „Preludii“ pentru pian, suita „Imagini“ și lucrările simfonice „Nocturne“ și „Marea“. Sarah Bernhardt Se împlinesc 80 de ani de la moartea tragedianei franceze Sarah Bernhardt. Dotată cu o voce încântătoare și cu un temperament liric, ea a dat scenei franceze memorabile interpretări ale marilor roluri din dramaturgia lui Racine, Corneille, Musset și Hugo. Joi, 27 martie Iuri Gagarin Acum 35 de ani a murit aviatorul și cosmonautul rus Iuri Gagarin, primul om din lume care a zburat în spațiul cosmic. Zborul
Agenda2003-12-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280823_a_282152]
-
Am citit pentru prima oară poezii de John Berryman în traducerea lui Mircea Ivănescu, în Antologia poeziei americane moderne și contemporane (Ed. Dacia, 1986), din cuprinsul căreia mai făcea parte - între alții - necunoscutul, pentru mine, Delmore Schwartz, autorul unor versuri memorabile: „Noi, poeții, începem în tinerețe cu picioarele umflate/ și sfârșim cu capetele umflate.” Mai târziu, am aflat că poetul era fiul unor imigranți evrei din România, dar nu asta ar fi putut să mi-l facă mai simpatic, ci pur
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
menține (măcar declarativ) literatura într-o zonă privilegiată, în raport cu care toate celelalte (chiar și viața) funcționează ancilar. Îl ajută, în cultivarea acestei posturi revolute, și tipul de poezie pe care îl practică: unul al efectelor pe spații mici, al întorsăturilor memorabile. Sunt, din acestea, destule în cuprinsul acestei cărți: „rămâne o apă/ care se bea singură” (p. 27); „căpițele atât de autonome/ atât de îngâmfate/ cu carnețelul lor de bal:/ pe lista lor/ n-am pătruns niciodată” (p. 35); „am început
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
numai la apă, aer și pământ, ci la o gravă poluare a spiritului, foarte evidentă în ultima vreme". Pe direcțiile de implicare în actul comunicării a fiecăruia dintre termenii subliniați, se manifestă dezbaterile jurnalistei Diana Popescu. Dintre zecile de formulări memorabile, originale prin puterea de asociere, prin rapida aerisire cu o figură de stil (deh, poetă!), aș reține doare câteva, ele putând figura într-o antologie tema tică, menită să aibă câteva zeci de subteme mărturisitoare. Așadar: În bătaia vânturilor dinspre
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
ori câte un post călduț pe lângă pirații mioritici, mai mult sau mai puțin legați de dregătoria mare. Previziunile s-au adeverit, ei vânează în haită, se apără cu armamentul din dotare, se aplaudă reciproc"; În cartea celor 322 de vorbe memorabile, ale lui Petre Țuțea, stă scris negru pe alb: "Americanii n-au vocație, ei gândesc negustorește". Adevăr grăit-a teologul și filosoful român, americanii îl invocă pe Dumnezeu ca să le binecuvânteze prăvăliile, exercitând stăpânirea lumii doar la casele de bani
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
toate acumulările teoretice despre literatura viabilă (n-am să mai scriu veridică!), dar și dezbaterea ca modalitate de întreținere a unui interes sporit în lectura prestabilită. Este el, Nicolae Pârvulescu, lector in fabula? 5. Nicolae Radu (Franța) Într-o împrejurare memorabilă, dedicată Mitropolitului Bartolomeu Anania, trecut la cele veșnice în luna februarie a anului 2011, profesorul dr. Ion Soare mi-a înmânat, la Râmnicu Vâlcea, în luna mai, un volum de proză, intitulat Memorie incomodă, Ed. Semne, București, 2011, 314 pagini
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
resuscitată (2007), Cerbul Acteon (2008). Cel de acum oficiază, parcă experimental, dezbaterea de tip religios, pe canavaua eseului (II, III), cu implicarea eu-lui, fremătător în embrionul lui de cugetător, cu sau fără avizul raționalului; portretul care abordează registre stilistice, adesea memorabile, fiind realiste par lui meme, decupate cu grijă și semnificație din lumea satului natal; o undă de nostalgie zăbovește interstițial dimpreună cu un lirism stenic. Până la mărturisirile de viață în care a fost implicat, autorul se suspectează adesea dur, ridicându
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
Creangă, după cum o dovedește ediția de Opere, apărută în 1939. Tot acum dorește să tipărească scrierile lui Lambrior, ca „un prinos de dragoste și recunoștință față de un suflet mare moldovenesc”, dar întreprinderea editorială n-a mai avut loc. Rămâne însă memorabil acest lot de scrisori dedicat lui Constantin Meissner (1854-1942), profesor reputat, om politic și intelectual de frunte al Iașului, ales în 1934 membru de onoare al Academiei Române, animator de prim rang al vieții culturale a orașului, și care, dimpreună cu
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
Maniera e frecventată de optzeciști - autorul trece de la condiția de martor la cea de spectator, obiectivitatea implicată a primului fiind înlocuită de subiectivitatea detașată a celui din urmă. Viața măruntă și colcăitoare a omului obișnuit își extinde expresivitatea joasă și memorabilă și asupra textului. Esențele (im)pure ale omenescului se extrag prin „profetizarea” amănuntelor (vezi molia din dantelă din Zgomotul liniștii călinescian). Aproape de castel e o proză ambiguă, misterioasă prin chiar filmarea în ralanti a personajelor și prin deschiderea de falii
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
cu antilirismul personajului, artificios, grațios, de o politețe care amestecă sobrietatea cu umorul fin. Războiul bulversează scena europeană, un război care, în ciuda plasamentului cronologic în perioada interbelică, ne poartă în timp spre Primul Război Mondial. Acest război în două episoade memorabile face tabula rasa cu politețea și ironia subtilă a lui M. Gustave, cu civilizația pe care o reprezintă. Dacă în primul caz, M. Gustave se alege cu o chelfăneală oprită la timp de către manieratul ofițer Henckels (Edward Norton), cunoștință veche
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
Ce urmează, nu e însă de tot plat: o scenă de familie, cu brutalități și senzualisme alternante, câteva coborâri pe pantă (cei doi băieți sunt la schi) și, mai ales, un moment (extrem de bine surprins) de cruzime infantilă. O povestire, memorabilă, scenarizată ca la carte. Am vorbit până acum numai despre abilitățile „distructive” ale lui Ionuț Chiva. E caustic, e iconoclast. Sunt trăsături care-l individualizează, dar care, singure, nu pot legitima un prozator. Din fericire, pe Chiva îl ajută, în
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
celor 23 de inițiați-eliminați din volumul Figuri de legendă, merită să le urmărim suferința în clipa în care și-au dezvăluit caracterul. În linii mari, sunt două situații generice: împricinații răspund fie printr-un gest remarcabil, fie printr-un sfîrșit memorabil. Se subînțelege de fiecare dată e vorba de un detaliu atroce care, în ciuda cruzimii, trădează stofa eliminatului. Iată exemplele: Gesturi memorabile. Alexandru Coșereanu, născut în 1931 în județul Neamț, nemaisuportînd regimul de la Canal, se hotărăște să moară, drept care se repede
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
caracterul. În linii mari, sunt două situații generice: împricinații răspund fie printr-un gest remarcabil, fie printr-un sfîrșit memorabil. Se subînțelege de fiecare dată e vorba de un detaliu atroce care, în ciuda cruzimii, trădează stofa eliminatului. Iată exemplele: Gesturi memorabile. Alexandru Coșereanu, născut în 1931 în județul Neamț, nemaisuportînd regimul de la Canal, se hotărăște să moară, drept care se repede la soldatul de planton cerîndu-i imperios să-l împuște. Rezultatul nu e pe măsura așteptărilor: în loc să fie împușcat, e înfășurat în
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
ascuns 21 de ani pînă în 1976, cînd, după arestare, securiștii se uită la el ca la urs, neștiind ce să-i facă celui pe care îl vînaseră trei decenii: să-l execute sau să-l supravegheze. În rîndul gesturilor memorabile intră și seninătatea de a veni în întîmpinarea sfîrșitului: Titu Jubleanu le ajută pe Maria Ploaie și Ioana Arnăuțoiu să coboare din ascunză toarea din grota Rîpelor cu Brazi, și după ce le vede ajungînd jos nevătămate, trage în trupele de
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
monumente de amploare, care să exprime pe măsură semnificațiile unor evenimente de asemenea măreție. Intențiile au fost deosebit de mărețe, puterile de realizare mai modeste. Sub semnul lui Eminescu Autorul Morii cu noroc își începea articolul mai sus evocat prin rânduri memorabile: „Se zice, că nimeni nu poate să scrie istoria faptelor nepetrecute. Se poate însă scrie istoria faptelor plăzmuite, deși ele n-au fost încă săvârșit. Înșirare de asemenea fapte e istoria catedralei Bucureștilor, pe care până acum Românimea nu s-
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
că nu și-a făcut, deoarece nu are de gând să "îl facă pe Dumnezeu să râdă". Însă, marea actriță a profitat de moment pentru a lansa o rugăminte publicului pe care l-a încântat decenii întregi cu interpretările sale memorabile: "Toată lumea se întreabă unde e generația tânără. Da' de ce generația tânără nu face nimic? Ba da, face, doar că nu este atât de promovată cum am fost noi. Nu merit eu să fiu băgată în seamă, nu sunt un om
Draga Olteanu Matei, cu durere în suflet: Aş fi preferat să mor şi eu... by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/27352_a_28677]
-
o exercită asupra tuturor și faptul că filmul se face purtătorul sensibil al unor vulgate, al unor iluzii, al unor gesticulații emblematice care reverberează profund în epocă. Printre acești auxiliari remarcabili se află interpretul de muzică ușoară cu un timbru memorabil, Jean Moscopol, pentru o singură apariție de cupletist în grădina Union din O noapte furtunoasă (1942), sculptorul Constantin Brâncuși, cinefil, prieten al cineastului de avangardă Man Ray și autorul unor filmări în atelierul său din Târgu Jiu, eseistul Dan Botta
Cinematografiștii români, o poveste pe litere by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2737_a_4062]
-
O noapte furtunoasă), Ion Chelaru - interpretându-l pe Pristanda (O scrisoare pierdută) sau pe Alexandru Giugaru, în rolul lui Trahanache. În căruța cu paiațe, turnată în bronz, are locul lui de cinste și Brânzovenescu, din aceeași Scrisoare pierdută, personaj întruchipat memorabil, în 1982, de maestrul Mircea Diaconu, intrat el însuși în politică, între timp. La dezvelirea ansamblului realizat de sculptorul Ioan Bolborea au mai participat primarul Ankarei, Melih Gokcek, aflat într-o vizită la București, fostul director al Teatrului Național, Dinu
Oprescu, la inaugurarea ansamblului monumental Caragialiana - Căruţa cu Paiaţe: Maestre, nici nu ştii cât de mult ne lipseşti! () [Corola-journal/Journalistic/27435_a_28760]
-
și, pe termen lung, pernicioase) erau de pomină. Să notăm că Bacalbașa are ochi pentru așa ceva. (Nu neapărat și mână, stilistic, el nedistingându-se prin nimic). El vede viața oriunde există și-o transcrie fără a da semne de oboseală. Memorabile sunt paginile în care întregul Pod al Mogoșoaiei e parcurs clădire cu clădire, de la un capăt la altul. Neavând vervă de prozator, Constantin Bacalbașa are, totuși, răbdare de arheolog. Ce mi se pare simptomatic, în acest sens, este că îi
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
însușirilor, alcătuiește un contrast remarcabil. Genul acesta de contrapunere mitică se regăsește în romanul lui Gabriel Chifu, cu marea deosebire că ambele personaje - Damian Bordea în pielea personajului malign și Octavian Cadar în ipostaza caracterului benign - ajung să aibă destine memorabile. Ce-i unește e că nici unul nu e normal în accepția mediocră a termenului, amîndoi fiind peste media generației: Damian excelează în facultatea voinței, căreia nici o piedică nu-i poate opri elanul, în vreme ce Octavian izbește prin candoarea omului inocent, la
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
Mircea Zubașcu, profesor de geografie. Cei doi au trăit împreună niște ierni cumplite, apartamentul lor transformîndu-se, pe durata a aproape jumătate de an, într-o ghețărie. Singurul remediu: băutura tare. Tabloul, desprins din rama ultimilor ani ceaușiști, este într- adevăr memorabil, deși e vorba mai degrabă de o fotografie: „După patru după-amiaza, satul se scufunda în întuneric, curentul se lua cîte zece ore pe zi și se dădea abia spre miezul nopții, nu găseai nici acasă la popa lumînări, așa că o
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
particular. Ele sînt mai mereu împărțite între un plan al realității terestre, joase, și unul al imaginației; între derizoriu și solemn; domestic și epopeic. Sub titlul prozaic oltețului 15, camera 305 ce deschide Ieudul fără ieșire se înșiră următoarele versuri, memorabile: „ca o amară, mare pasăre marină/ nenorocul plutește peste căminele de nefamiliști din/ strada oltețului 15.// aici nu stau decît cei ca noi. aici/ viața se bea și moartea se uită.// și nu se știe niciodată cine pe cine, cine
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]
-
îl și ucide. Este zona în care romanul lui Ioan T. Morar dobândește reflexe de senzație, epicul se precipită, iar interesul crește și prin faptul că intervin personaje notorii ale scenei politice de cândva : Ana Pauker, Al. Drăghici, Lucrețiu Pătrășcanu. Memorabilă este imaginea lui Ion Antonescu purtat către locul execuției, „ușor stingher în haine civile ca un profesor pensionar care-și scoate de la naftalină costumul cel bun numai când merge la înmormântările colegilor, ținându-și în mână la fel pălăria, el
Culori și sensuri by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2648_a_3973]
-
aici de corespondența dintre Joyce și Nora, se poate constata). Acestea însă sunt cancanuri. Și, până la urmă, oricât de ieșite din comun vor fi fost tribulațiiile acestei iubiri de-o viață, trebuie să conchidem că, artistic, ele nu sunt numaidecât memorabile. În cuvintele unui prozator de demult, „au mai pățit-o și alții”. Dintre toate posibilele decupaje tematice la care îndeamnă acest corpus de aproape o mie de pagini, semnificativ (și util) mi se pare să mă limitez asupra celui care
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
gestul amplu (căreia i se adaugă întreaga pletoră de trăsături, marcate de aceeași delicatețe, de aceeași discreție; nu le mai reiau, ele fiindu-le oricum familiare cunoscătorilor și complet „intraductibile” celor nu îndeajuns de familiarizați cu poezia). Cistelecan o spune memorabil: „Nichita Stănescu a devenit numaidecât și - ceea ce este și mai important - a rămas un mit (chiar și în timpul contestației optzeciste), în vreme ce Mircea Ivănescu nici n-a fost și nici nu e mai mult decât o referință (ce-i drept, întotdeauna
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]