1,164 matches
-
de tablouri de moravuri (Balta Albă, Borsec) ori de însemnări de călătorie, este evocarea, îndeosebi acel tip de evocare pe care îl pretind scrisorile. Scriitorul, al cărui atu nu e, în nici un caz, facultatea invenției, are o mlădioasă fibră de memorialist. E, în firea ușoară și boemă a fericitului A., un duh al nestatorniciei, o înfrigurare, un neastâmpăr de a nu sta locului, sub irezistibilul apel al unor meleaguri cât mai îndepărtate, unde vrăjmășia iernii nu-l poate ajunge. Dar, oricât
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
descriptiv, limpede și luminos, de peisaje cu linii clare, un solar ahotnic de a se desfăta în splendoarea calmă a spațiului în care spiritul său se regăsește, cel mediteranean. Contemplația nu se fixează în reverie, beatitudinea se perturbă lesne, căci memorialistul, înclinat să vadă lucrurile mai mult sub latura lor amuzantă, nu se lasă în voia extazelor. Cu o vorbă de duh, cu o glumă, sublimul este iute readus la proporțiile normale. Ca și la A. I. Odobescu, digresiunea e la loc
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
lit., I, 471-482; Manolescu, Teme, I, 84-86, V, 163-167; Mîndra, Incursiuni, 34-54, 235-251; Piru, Analize, 38-80; Ion Roman, Vasile Alecsandri. Orizonturi și repere, București, 1973; Alexandru Ciorănescu, Vasile Alecsandri, tr. Maria Golescu, New York, 1973; Doina Curticăpeanu, Vasile Alecsandri - prozator (Profilul memorialistului), București, 1977; Al. Piru, Introducere în opera lui Vasile Alecsandri, București, 1978; Emil Ghițulescu, Vasile Alecsandri, postfață Dim. Păcurariu, București, 1979; Dicț. lit. 1900, 15-24; Maria Platon, Vasile Alecsandri, poeții felibri și „Cântecul gintei latine”, Iași, 1980; Studii și articole
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
ANDERCO, Ioan Artemie (16.II.1853, Borșa - 1877, Borșa), memorialist. Era cel mai mare dintre cei nouă copii ai preotului Petru Anderco, protopopul Vișeului de Sus și parohul Borșei. Tatăl său, figură luminoasă de cărturar ardelean, stăpânit de o curiozitate științifică neobosită și îndrăgostit de carte, nu a fost un
ANDERCO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
alcătuit o bibliotecă de specialitate, a redactat un dicționar român-italian (rămas în manuscris), un repertoriu care însuma aproape tot ce se scrisese despre români și numeroase note istorice asupra originii românilor. Adevărata vocație a lui A. este însă aceea de memorialist. Din cele două caiete de însemnări care au rămas de la el, N. Iorga l-a editat pe cel din anul 1876. Un altul era, la începutul secolului al XX-lea, în posesia literatului ardelean Elie Dăianu. Atras de amănuntul geologic
ANDERCO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285348_a_286677]
-
monumentele arhitecturale și artistice ale „stilului brâncovenesc” - așteaptă încă „întoarcerea autorului”. „Multe și vrednice de auzit istorii [...] faptele ce s-au întâmplat în zilele lui Costandin Vodă Brâncoveanu, care mă voi nevoi a le scrie cât voi putea” - își începe memorialistul istorisirea, manifestând un atașament nedisimulat față de înțeleptul și pașnicul domn. Lui i se datorează evocarea plină de semnificație a alegerii de către boieri, la moartea lui Șerban Cantacuzino - în locul fiului nevârstnic al acestuia -, a marelui logofăt Constantin Brâncoveanu, „neam de al
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]
-
, Valeriu (18.III.1921, Glăvile, j. Vâlcea) poet, dramaturg, prozator, memorialist și traducător. Este fiul ardeleanului Vasile Anania, mic negustor de țară, apoi muncitor în București, și al Anei (n. Mărgăritărescu), fiica unui preot din Vâlcea. Urmează primele cinci clase în comuna natală, apoi cursurile Seminarului Central din București (1933-1941), unde
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
ARBORE, Zamfir C. (14.XI.1848, Cernăuți - 2.IV.1933, București), publicist și memorialist. Descendent al unor vechi familii de boieri, fiu al secretarului gubernial Constantin Ralli, A. urmează liceul la Chișinău, Nikolaev și Moscova, se înscrie în 1867 la Universitatea din Moscova, trecând apoi la Academia Militară de Medicină din Petersburg. Intră în
ARBORE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285415_a_286744]
-
modifică pasta autobiografică, și Spovedanii, unde, în forma jurnalului intim, se detaliază un proces reflexiv subtil, caracterizând un personaj straniu, dezabuzat, estet. Al doilea colonizator al Daciei, Bullier, Idolul și mai ales Povestea unei console marchează trecerea la ipostaza de memorialist, predominantă în Portrete, galerie a celor care i-au fost apropiați: N. Beldiceanu, I. Păun-Pincio, Artur Stavri, Gheorghe din Moldova, Eduard Gruber, Vasile Cosmovici ș.a. Exagerarea pioasă a meritelor lasă loc, totuși, spiritului de observație și capacității de a sesiza
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
N. Beldiceanu, I. Păun-Pincio, Artur Stavri, Gheorghe din Moldova, Eduard Gruber, Vasile Cosmovici ș.a. Exagerarea pioasă a meritelor lasă loc, totuși, spiritului de observație și capacității de a sesiza esențialul, ce contribuie la conturarea și a unui profil de moralist. Memorialistul e prezent și în Fantome (1911), unde evocă oameni și locuri ce au dispărut, dar acum el e mânat de „dorul de propria-i viață”, o viață compusă din „bucăți”, comparabile unor reîntrupări metempsihotice, întrucât fiecăreia îi corespunde un eu
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
, Constantin (3.III.1871, Craiova - 6.II.1955, Sighet), memorialist. Fiu al unui general și om politic - Ion Argetoianu, absolvent al Școlii de Aplicații de la Metz (Franța) -, A. a primit educația cuvenită descendentului unei familii vechi și bogate. A urmat primele clase la Craiova, oraș cu o viață culturală și
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
anume cea referitoare la anii 1935-1936. Ca și memoriile, însemnările cotidiene au caracter politic, iar manuscrisul, în curs de editare integrală, cuprinde mai multe mii de pagini, adică o serie de cel puțin zece volume. Întreaga existență și experiență a memorialistului se reflectă în această reconstituire a unei vieți și a unei epoci. Scrierile rămase inedite atâta vreme au o dublă valoare. În primul rând una documentară, prezentând un interes deosebit în redescoperirea unor decenii de istorie cenzurată și/sau contrafăcută
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
-și existența în medii elegante, într-o Europă care trăia în stil Belle Époque și apoi cu euforia „anilor nebuni”, răsfățat în confort, finețuri, plăceri rafinate, sensibil la farmecul naturii, la flori și lecturi de bun gust, la prezențele feminine, memorialistul a fost și un moralist foarte intransigent când era vorba despre interese, ale lui, ale altora sau chiar interesul general. El veștejește „mahalagismul”, „mizeria morală” a mediilor politice, consemnează compromisuri, trădări, intrigi, descrie în chip foarte subiectiv, dar și - prin
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
literatura, „Dilema”, 1998, 267; Viorica Moisuc, Puncte de convergență: Constantin Argetoianu și Louis Barthou, „Dilema”, 1998, 267; Z. Ornea, Versatilul Constantin Argetoianu, „Dilema”, 1998, 267; Mircea Mihăieș, „Memorii”, „Cuvântul”, 1998, 11; Z. Ornea, Destăinuirile lui Argetoianu, RL, 1998, 22-24; Săndulescu, Memorialiști, 128-136. G.Bl.
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
mișună pe bulevarde seamănă cu niște spectre, efeminați, jalnici androgini, fluturând evantaie și degete Împovărate de inele, Îmbălsămați Într-un parfum Îndoielnic („de bideu”, scrie fără cruțare Edmond). Între toți, câteva figuri: Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant, englez și distins”, concede memorialistul), a cărui primă calitate este de a se fi stins din viață la doar 30 de ani, din cauza unei ftizii blestemate. Sau companionul acestuia, contele Germain, celebru nu doar prin tenul smead, ca de prinț indian, prin zecile de rubine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
, Nichifor (24.XII.1889, Bulbucata, j. Giurgiu - 21.VIII.1972, București), poet, eseist și memorialist. Stana și Nedelea Dobre, plugar sărac și, în răgazul muncilor agricole, cărăuș în București, își trimit fiul, în 1904, la Seminarul Central din capitală. Ambițios, având și exemplul preotului și învățătorului din satul natal, Ion N. Dobre obține rezultate bune
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Mari (interviu de Pan M. Vizirescu), CL, 1996, 1; Lovinescu, Unde scurte, II, 29-32; Gheorghe Grigurcu, Nichifor Crainic, doctrinarul, RL, 1998, 19; Ion Buzași, Poezia în perspectivă teologică, RL, 2000, 3; Dicț. esențial, 215-217; Popa, Ist. lit., I, 1184-1189; Săndulescu, Memorialiști, 186-199. V.D.
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Fragmente, 437-446; Marcea, Atitudini, 170-174; Cristea, Fereastra, 123-127; Tihan, Apropierea, 154-159; Mircea Iorgulescu, Revenire la dragostea dintâi, RL, 1989, 26; Piru, Critici, 131-134; Monica Spiridon, Întoarcerea cronicarului, R, 1990, 1; Mircea Anghelescu, Amintirile istoricului literar, LCF, 1994, 18; Dan Cristea, Memorialistul deghizat, LCF, 1994, 29; Gabriel Dimisianu, Cămările memoriei, RL, 1994, 37; Negoițescu, Scriitori contemporani, 138-141; Ana Selejan, Literatura în totalitarism, I-V, Sibiu, București, 1994-1999, passim; Nițescu, Proletcultismul, 245-252; Zaciu, Departe, 87-91; Simion, Fragmente, II, 115-120; Alexandru George, Cu două
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
interioară a spiritului românesc. Lucrarea aduce observații cu „caracter de noutate în bibliografia critică a domeniului” (Laurențiu Ulici). Un spirit analitic similar, riguros informat și pertinent orientat teoretic, vădește eseul dedicat lui V. Alecsandri. C. abordează în Vasile Alecsandri-prozator (Profilul memorialistului) (1977) sectoare ale operei mai puțin cercetate (proza, corespondența, jurnalul), fără a le ignora pe celelalte. Prima parte a lucrării țintește la o situare a scriitorului în contemporaneitate și realizarea unui portret original ca perspectivă critică. Autoarea reconstituie, cu uneltele
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
parte a lucrării țintește la o situare a scriitorului în contemporaneitate și realizarea unui portret original ca perspectivă critică. Autoarea reconstituie, cu uneltele criticului și istoricului literar, cadrul spiritual în care a înflorit memorialistica generației pașoptiste. Profilul diferențial al seducătorului memorialist, trasat în partea a doua a eseului, este o contribuție critică de prim ordin. Într-o suită de analize minuțioase, susținute de referințe bogate și variate, cu un suport teoretic adecvat, este relevată modernitatea prozatorului, valoarea intrinsecă, dar și de
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
și interpretează) argumente, referințe, ipoteze odobesciene, dezvoltându-le, confruntându-le cu bibliografia recentă a problemelor puse în discuție, ținta fiind conturarea, interpretarea, explicarea unui ideal de umanitate. SCRIERI: Orizonturile vieții în literatura veche românească (1520-1743), București, 1975; Vasile Alecsandri-prozator (Profilul memorialistului), București, 1977; Odobescu sau Lectura formelor simbolice, București, 1982; Universul literaturii vechi, Cluj-Napoca, 1994. Ediții: Dimitrie Cantemir, Melanholia neasemuitului Inorog. Povestiri exemplare din „Istoria ieroglifică”, pref. edit., Cluj, 1973; Hortensia Papadat-Bengescu, Sanguine, pref. edit., Cluj, 1973; B. P. Hasdeu, Ioan
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
românească”, ST, 1975, 8; Constantin Hârlav, „Orizonturile vieții în literatura veche românească (1520- 1743)”, „Făclia” (Cluj), 1975, 8841; Nicolae Manolescu, Urmele omului, RL,1975, 39; Dan Cristea, Alecsandri, portret interior, LCF, 1977, 26; Mircea Popa, Doina Curticăpeanu, „Vasile Alecsandri-prozator (Profilul memorialistului)”, RITL, 1977, 4; George Țâra, „Alecsandri-prozator”, ECH, 1977, 11-12; Vlad, Lectura, 86-93; Zaciu, Alte lecturi, 63-69; Iorgulescu, Scriitori, 294-295; Ulici, Prima verba, II, 205-207; Dana Dumitriu, Creanga de aur, RL, 1982, 29; Rodica Ștefan, Doina Curticăpeanu,„Odobescu sau Lectura formelor
CURTICAPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286605_a_287934]
-
CODRU-DRĂGUȘANU, Ion Germaniu (9.XI.1818, Drăguș, j. Brașov - 26.X.1884, Sibiu), memorialist. Era fiul Asineftei (n. Trâmbițaș) și al lui Adam Plăeșu Codru (Codrea), zis și Adam al lui German. Foarte instruit - cunoștea limbile latină, neogreacă, germană, franceză, italiană, engleză, rusă, maghiară -, C.-D. a fost un autodidact, cu studii răzlețe. Învață
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
receptiv, înclinat spre reflecția morală, el are totodată gustul observației sociale, făcând subtile disocieri de psihologie comparată. Îl interesează totul, dar știe să desprindă esențialul și ochiul lui sesizează numaidecât, într-o priveliște sau alta, accentul caracteristic. În plan literar, memorialistul e un descriptiv, fără invenție epică, și un umorist superior. Spirit lucid și mai degrabă sceptic, C.-D. nu se lasă în voia înduioșării (decât atunci când își evocă meleagurile natale, copilăria) sau a retorismului, deși coarda poetică și capacitatea de
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
Evadarea imposibilă”, „Deșteptarea”, 1993, 4; Vlad Russo, Timpul singurătății, VR, 1993, 1; Octavian Soviany, Închisorile Lenei Constante, CNT, 1993, 44; Ruxandra Cesereanu, Doamna Gulagului românesc, ST, 1994, 6; Cândroveanu, Aromânii, 114-118; Dicț. analitic, II, 32-34; Simion, Fragmente, IV, 265-274; Săndulescu, Memorialiști, 270-276. Hr.C.
CONSTANTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]