1,109 matches
-
care amintea de consacrarea templului de către Solomon și care îl implica pe el ca să fie rege și, de fapt, el fusese uns de către cel puțin unul dintre cei care îl urmau, o ungere care, foarte probabil, era percepută în cheie mesianică. Nu e de mirare că, mâniat, marele preot îl întreabă direct pe Isus: „Ești tu Mesia, Fiul lui Dumnezeu?” și că guvernatorul roman îi așază pe cruce o inscripție pe care scrie: „Acesta este Isus, regele iudeilor”. Și-a anticipat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Targum; textul în italic indică diferențele în aramaică). Textul nu numai că a fost parafrazat pentru a da mai multă intensitate ideii de înviere (care nu era tocmai semnificația originală a sublinierii ebraice), dar a dobândit în plus o nuanță mesianică prin cuvintele „în zilele mângâierii” (cf. 2Sam 23,1 în aramaică). Legătura cuvintelor lui Isus cu tradiția aramaică este izbitoare. Încrederea lui Isus că Dumnezeu îl va învia furnizează o mărturie în plus că Isus și-a anticipat moartea. Vom
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a întrebat: „Ești tu Mesia, Fiul Celui Binecuvântat?”. După cum am văzut, avea toate motivele să-i pună această întrebare. Intrarea lui Isus în Ierusalim în strigătele mulțimii, purtarea îndrăzneață din incinta templului și evenimentul ungerii sale, toate indicau autoconștiința sa mesianică. Chiar și faptul că a vindecat și exorcizat persoane putea fi perceput ca un paralelism cu povestirile memorabile despre faimosul rege Solomon. Isus răspunde fără sfială la întrebarea marelui preot: „Eu sunt; și îl veți vedea pe Fiul Omului stând
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
cf. Josephus, Antichități iudaice 15.409: „regele iudeilor, Irod”). După cum am precizat deja, acest calificativ nu a apărut în mediile creștine, deoarece creștinii se raportau la Isus cu titluri diferite. Importanța acestui titulus derivă din aceea că el confirmă conștiința mesianică a lui Isus, care și-a încurajat ucenicii să-l considere regele uns al lui Israel sau, în limbajul Romei, „Regele iudeilor”. Conform uzanței, autoritățile romane amplasau crucile de-a lungul celor mai umblate drumuri, pe vârful colinelor și la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
răstignirea; și, după cum am notat deja, răstignirea era forma cea mai umilitoare de execuție, rezervată sclavilor și celor mai periculoși criminali. Pentru poporul iudeu, faptul că Isus a murit răstignit era un motiv hotărâtor pentru a se îndoi de identitatea mesianică a lui Isus. Aceasta este obiecția ridicată împotriva lui Isus în Evanghelia după Ioan: „Noi am auzit din Lege că Cristos rămâne în veci. Cum poți tu să spui că Fiul Omului trebuie să fie înălțat?” (In 12,34). Această
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
la evenimente concrete: în definitiv, botezul și sfințenia survin în mod concret în trupul nostru. În acest fel a avut loc transformarea limbajului metaforic ebraic cu privire la înviere. A șasea modificare a crezului ebraic despre înviere privește legătura sa cu concepția mesianică. Pe atunci nimeni nu se aștepta ca Mesia să învie din morți, pentru simplul motiv că nimeni nu se aștepta ca Mesia să fie ucis. Era un lucru cu totul nou, care ne determină să reflectăm că e cu neputință
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fără să fi avut loc un eveniment asemănător învierii. Deseori nu reușim că concepem din punct de vedere istoric această realitate: așa că, să ne îngăduim un scurt moment de reflecție istorică temeinică. În primul secol au existat diferite mișcări ebraice mesianice sau profetice. Una dintre cele mai cunoscute s-a remarcat în timpul războiului cu romanii din 66-70 al cărei lider - pe care mulți iudei îl considerau adevăratul lor conducător, rege și posibil Mesia - era Simon bar Giora. El a fost dus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sigur că ei ar fi spus că Isus va învia din morți în viitor, dar n-ar fi zis niciodată că deja a înviat. Dacă cei care l-au urmat pe Isus ar fi dorit să ducă mai departe mișcarea mesianică după ce mișcarea lui Isus a eșuat odată cu moartea sa, ei ar fi avut o singură opțiune: să-și găsească un alt Mesia. Mai multe grupuri din iudaism au apelat la această metodă în primul secol. Ori de câte ori un așa-zis Mesia
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ales pentru locul central pe care l-a ocupat în credința și pietatea iudaică, în special în epoca postexilică când a devenit și nucleul ebraismului ca națiune: aici se transmiteau tradițiile poporului, se celebra trecutul reconstruit hagiografic, se aștepta împărăția mesianică viitoare și se exercita unica formă încă posibilă de autoguvernare pe plan local. Tot în epoca postexilică templul ținea loc de bancă, casă de economii și de amanet. a) Pentru a povesti construirea sa îi sunt dedicate patru capitole (1Reg
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
termen. Această formă de alianță va avea consecințe neașteptate: vor dispărea animalele feroce care amenință poporul, în 34,28 această condiție fiind extinsă și asupra dușmanilor străini (tematică cunoscută și în Os 2,18); în Is 11,6-9, în timpurile mesianice, animalele sălbatice vor fi îmblânzite, conturând o restaurare a paradisului pământesc. Tema aceasta se repetă și în al doilea fragment (37,26), la care se adaugă promisiunea menținerii veșnice a sanctuarului. 8.6. Deutero și Trito-Isaia Unele tematici din Ier
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
își înfige rădăcinile în hinduism), zoroastrismul (despre care se cunosc foarte puține), creștinismul (bine înrădăcinat în forme neortodoxe de ebraism, credință de care nu a dorit niciodată să se rupă cel puțin la început, sperând ca aceasta să accepte caracterul mesianic al lui Isus din Nazaret), islamul (care, pe baza profețiilor lui Mahomed, se dorea o sinteză între ebraism și creștinism, conducându-le pe amândouă la propria perfecțiune prin eliminarea abuzurilor conducătorilor). Toate aceste mișcări, care au apărut din inițiativa unei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
nu a depășit cu bine evenimentele tragice din anii 70 și 134 d.C., ieșind compromisă din acestea: pedeapsa timpurilor de pe urmă pe care o anunțase, cu suferințele sale nelipsite, dar și cu pretenția de a fi o pregătire a timpurilor mesianice, se dovedise a fi o catastrofă națională și etnică; din această cauză ortodoxia fariseică nu a acceptat acest mesaj decât cu foarte puține excepții. În documentele Bisericii ce tocmai lua avânt, în special în evangheliile sinoptice, și apoi în decursul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
accepta cu bucurie și mulțumire darurile pe care harul și providența divină i le oferea (dintre care Torah era cel mai mare), căutând să corespundă cât mai bine posibil la crearea unei societăți mai drepte și la grăbirea venirii timpurilor mesianice. c) Cu alte cuvinte, putem spune că iudaismul a rezolvat conflictul pe care Paul îl vedea între „Lege” și „Evanghelie”, proclamând că Torah, înainte de a fi „Lege”, era mai ales „Vestea cea bună”, deoarece făcea posibilă împlinirea voinței lui Dumnezeu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
procuror inflexibil; a adăuga imperativului categoric kantian un imperativ al asocierii și comuniunii; a gândi "imoralismul etic" ca un etern reînceput; a recunoaște declinul idealului moral al "religiei modernității", guvernată de zeitatea "Rațiune"; a nu mai fi seduși de așteptarea mesianică a unui paradis "terestru sau divin"; a ne desub-juga de logica lui "a trebui să fie", care, după Max Weber, este caracteristica esențială a moralei universaliste; integrarea complexității umane și eliberarea de sub dominația teoriilor emancipării (ideologii puternice, zeificate în secolul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
chiar ceea ce reprezintă o lume care nu mai este. Și, ca întotdeauna, abia când un lucru nu mai există începem să-l slăvim până nu mai putem. Această lume care nu mai există este una care se sprijină pe credința mesianică în Istorie. Istoria, divinitate a Timpurilor moderne, avea să fondeze morala universală pe credința în legea sa: aceea a emancipării pe care o propune. Marile totalitarisme ale secolului XX vor avea fiecare o interpretare despre această emancipare, dar utopia comunistă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de mult binele, se ajunge la contrariul său. Heterotelie! Efecte perverse pentru care istoria oferă numeroase exemple. Să reluăm această formulă a lui Renan care atinge punctul nevralgic: "Îl așteptam pe Cristos și a venit Biserica". Grația efervescenței, consistența așteptării mesianice lasă locul greutății instituției. Și se văd deja apărând rugurile, Inchiziția, jugul constrângerilor morale. În numele, bineînțeles, al Binelui și al Mântuirii pe care se presupune că o făgăduiește. Tot în numele Binelui, așa cum va fi el definit, Stalin, "tătucul popoarelor", și
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sunt imagini biblice, în timp ce expresia „prin intermediul Bisericii” accentuează dimensiunea eclezială a sacramentului reconcilierii. Roadele pe care Dumnezeu i le dăruiește penitentului căit sunt: „iertare și pace”. Ele sunt înțelese în sensul lor biblic, reprezentând eliberarea de păcate, rezultat al mântuirii mesianice. 2) În a doua parte a formulei, confesorul pare că trece de la Sf. Treime la propria persoană, rostind pronumele „eu”. Dar el nu vrea prin acest termen să se refere la sine, ci să indice aceeași Sfântă Treime, pentru că-pronumele
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Pe El însuși. Și niște reguli pe care ar fi extrem de bine să le urmăm și respectăm. El a postit prin ajunare (post total) timp de 40 de zile și 40 de nopți. Aceasta înainte de a începe minunata Lui muncă mesianică. Mântuitorul fiind fără de păcat nu avea de ce să postească. Nu avea ce păcate să ispășească. Dar, și în acest fel, El ne-a arătat cum să procedăm, ne-a dat un Model de urmat. Ce facem noi oamenii? Nul urmăm
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
scoți fie și numai o cană de apă dintr-un biom aflat deja în curs de a se destrăma era imoral. Karin văzuse datele, ajutase chiar la cercetare. Tot ce spunea Daniel era purul adevăr. Dar vorbea cu atâta pasiune mesianică, încât simțea că sala îl desconsideră, crezându-l un nou Ieremia acuzator. Zâmbind ca un spectator nevinovat, Robert se ridică să se apere. Așezământul nu era în zona cuiburilor, ci pe aproape. Turiștii tot aveau să vină, orice s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
este fundamentul și premisa oricărei fidelități umane (cfr. Dt 7,9; Os 2,22; Ps 86,15). Acum, putem înțelege că fidelitatea lui Dumnezeu este milostivirea sa stăruitoare (hesed), pe care a demonstrat-o magistral prin prezența sa în opera mesianică a Fiului. În Alianța cea nouă, fidelitatea lui Dumnezeu s-a arătat pe deplin în Cristos, „fidel” până la moartea pe Cruce (cfr. 2Tes 3,3; 2Tim 2,13). 3. Fidelitatea lui Cristos. Să aprofundăm. Care este fi-delitatea lui Cristos? Prima
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
îl învie pe Fiul, ca semn de acceptare a Crucii: astfel, cele două fidelități se egalează la nivelul iubirii infinite. Există și o replică a fidelității din partea Fiului care, după evenimentul pascal, împlinește cele mai mari acțiuni ale misiunii sale mesianice, în mod riguros, în numele Tatălui și numai pentru a-i fi lui pe plac. 4. Fidelitatea preotului. Iar fidelitatea preotului care este? Înainte de toate, ea constă în participarea la dialogul dintre Tatăl și Fiul, în care, ei își fac daruri
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sa. Evenimentul nașterii lui Isus este schițat cu trăsături rapide. Apoi, se vorbește despre sosirea, la Ierusalim, a Magilor din Orient care, călăuziți de o stea, sosiră „în casă” și oferiră copilului Isus „aur, smirnă și tămâie” (simboluri ale existenței mesianice a lui Cristos) și „au văzut pe copil cu Maria, mama sa” (2,9). Dar despre măgar nu se spune nimic. Evanghelia după Luca (1,26-2,39) vorbește și ea des-pre nașterea lui Isus: după ce a amintit nașterea lui Ioan
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
de către Ioan Paul II: „Un [...] fapt semnificativ este că, intrând în Ierusalim în ajunul pătimirii sale, Isus împlinește, așa cum spun evangheliștii Matei (Mt 21,5) și Ioan (In 12,15), profeția lui Zaharia, în care își găsește expresie tradiția «regelui mesianic»: «Veselește-te mult, fiică a Sionului! Strigă de bucurie, fiică a Ierusalimului! Iată, Regele tău vine la tine: el este drept și mântuit, umil și călare pe un măgar, pe un mânz, puiul unei măgărițe» (Zah 9,9). «Spuneți fiicei
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
un mânz, puiul unui animal de povară» (Mt 21,5). Tocmai pe o măgăriță călărește Isus la intrarea sa solemnă în Ierusalim, însoțit de strigăte entuziaste: «Osana fiului lui David» (cfr. Mt 21,1-10). În ciuda indignării fariseilor, Isus acceptă aclamația mesianică a celor «mici» (cfr. Mt 21,16; Lc 19,40), știind prea bine că orice dubiu asupra titlului de Mesia va fi risipit de glorificarea sa prin pătimire”. 4. Preotul și măgarul de la Paști 1. Ca și măgarul, preotul este
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
intră în Ierusalim? Mersul său grav, aproape distrat, cu care măgarul înaintează solemn și îl poartă pe Cristos, este ca și cum ar respecta și onora demnitatea sa regală. O pastorală grăbită s-ar semăna unei curse imaginare, care nu onorează demnitatea mesianică a lui Isus Cristos, dar care răvășește oameni și lucruri. 3. Pasul măgarului și intrarea regală a lui Cristos în Cetatea sfântă. Măgarul de la Paști, cu încetineala și constanța pasului său, cere preotului (și nu numai lui) să lase obiceiul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]