2,529 matches
-
Tocmai mânca un măr, Însă Într-un fel neobișnuit: cu mâna stângă izbea fructul de masă, În timp ce cu dreapta tăia feliuțe cu un cuțit, Înainte să le ducă la gură. Dându-și seama că nu era singur, Își ridică privirea, mestecând În continuare. - Ce v-a adus la hanul acesta, messer Marcello? Întrebă poetul. - Pașii omului sunt scriși În cartea Timpului, iar drumul care te-a adus aici pe domnia ta și acela pe care l-am străbătut eu sunt deopotrivă Însemnate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sub giulgiul său de lână udă. Cu toate astea, judecătorului îi priiseră ouăle. Ba chiar sunt sigur că i s-au părut mai bune datorită împrejurării în care le mâncase. Brăchut își isprăvise povestea. Judecătorul îl descususe pe îndelete în timp ce mesteca micile lumi, ca un cunoscător. „Bine, bine, bine...“, spuse ridicându-se și aranjându-și plastronul. Apoi privi peisajul, scrutându-l parcă până în străfundul ochilor. Era în continuare la fel de țeapăn, cu pălăria bine aranjată pe cap. Dimineața își prefira încet lumina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de fum. Mâncarăm bine, fără să ne facem griji în legătură cu bunele maniere. Părintele Lurant avea niște mâini mari, fără păr, grăsuțe și cu o piele delicată, unghii fără crăpături. Mesteca mult și cu atenție tot ceea ce băga în gură, bea vinul cu ochii închiși. Terminarăm tot. Nu rămase nici o bucățică, nici o frimitură, iar farfuriile străluceau. Curățenie pe masă. Burta plină. Apoi vorbirăm, multă vreme, cum nu mai făcusem niciodată. Vorbirăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Ce frumos! E tare nobil din partea ta. Mai vrei sare? - Nu, e foarte gustos. - Mulțumesc. Ești de la Martorii lui Iehova? - Nu, spuse Horațiu surprins, cu varza nemestecată. Nu. Simțea ceva moale și parfumat între limbă și cerul gurii. - Stai! Nu mesteca! Deschide gura! Horațiu deschise gura. O bucățică mică-mică-mică de slănină afumată adunase pe limba lui o adevărată cascadă de salivă. - Am uitat de slănină! Mariana își introduse degetele în gura lui Horațiu, atingându-i ușor limba. Pe el îl gâdilară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un copil poate să bea și apă, care oricum nu‑i de găsit. În curând, sandvișul cu brânză o să‑și dea duhul în dinții de metal ieftin ai mamei și apoi o să‑i duhnească din stomac pentru că nu l‑a mestecat bine. Mestecatul prea îndelung nu face decât să răspândească gustul cel rău peste tot. Blestemata asta de retragere la depou din cauza căreia trebuie să aștepți cel puțin douăzeci de minute până întoarce următorul 43. Ultima stație. Neuwaldegg. Mereu în mijlocul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lupul singuratic care ești. Rainer se înconjoară cu o platoșă de gheață, dar ghicești că Sophie e în stare să topească această platoșă. Sophie poartă un costum de tenis, pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din afară, aceste maxilare ies în evidență prin albeață. Mestecă nici mai mult nici mai puțin decât o prăjitură cu ciocolată adusă de menajeră. Au nu numai prilejul să mestece, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
stare să topească această platoșă. Sophie poartă un costum de tenis, pentru că tocmai trebuie să plece la o partidă de tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din afară, aceste maxilare ies în evidență prin albeață. Mestecă nici mai mult nici mai puțin decât o prăjitură cu ciocolată adusă de menajeră. Au nu numai prilejul să mestece, ci și motive s‑o facă. Sophie iese mereu din cadru, până să apuci să apeși pe declanșator. Sophie e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
tenis. Rainer mestecă, mișcându‑și ritmic maxilarul inferior și cel superior. Din afară, aceste maxilare ies în evidență prin albeață. Mestecă nici mai mult nici mai puțin decât o prăjitură cu ciocolată adusă de menajeră. Au nu numai prilejul să mestece, ci și motive s‑o facă. Sophie iese mereu din cadru, până să apuci să apeși pe declanșator. Sophie e un spiriduș neobosit. Fata în casă a adus și o tavă cu pahare de whisky. Clica cunoaște această băutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
drum către coapsele lui Hans, unde o interesează niscaiva proprietăți funciare. Dar coapsa respectivă se retrage - așa ceva nu se face în public, mai ales când e și Sophie de față - încât mâna iubitoare de femeie dă peste o gumă de mestecat lipită de scaun. E lipicioasă, iar acolo unde șade iubirea, se lipește și ea. Hans e din principiu împotriva violenței, lucru credibil doar în cazul celor ce dispun de o mare forță fizică și, ca atare, n‑au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acum la Oxford și cu siguranță că și‑a cumpărat ceva nou. Contează foarte mult de unde vin mușchii și încotro se duc. Mușchii lui Hans se duc spre curentul electric, unde se dizolvă și se transformă în energie pură. Hans mestecă adesea câte o tabletă de glucoză, pătrată și albă ca zăpada, ca să înlocuiască energia consumată. În ultima vreme aproape că trăiește numai cu asta, sunt așa de pure și au o formă așa de regulată, exact ca Sophie, iar sportivii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
după dilatarea pupilelor. Nu există nici un risc ca În cazul acidului, nu aveți de ce să vă faceți griji.“ Răsfoiam paginile agendei mele cu adrese, gândindu-mă din nou la cuvintele lui Porcușor: mă enervau la fel de mult ca o gumă de mestecat care mi s-ar fi lipit În păr. Trebuia să caut o femeie. O prietenă intimă demnă de Încredere, Îmi spusese Porcușor. Am izbucnit În râs. A vrut oare să-și bată joc de mine, insinuând că n-aș avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bambus, Însă mai Întâi trebuia să i le Înmoaie În apă călduță. Încă nu-i crescuseră penele și pipota nu-i era acoperită decât cu o membrană semitransparentă, astfel Încât se puteau zări grăunțele pe care le Înghițea fără a le mesteca și care i se acumulau În pipota străvezie, brăzdată de vinișoare subțiri. Avea o pipotă cât vârful degetului mic și toate boabele Îngurgitate erau imediat eliminate fără a fi digerate, pentru a putea Înghiți altele la loc. Era suficient să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
instantaneu Încât, oricât m-aș mișca de puternic, nu-i simt pe deplin pereții vaginului. Cum să spun? Precum carnea de porc Îngrășat numai cu cartofi, care parcă nu are nici un gust, deși se simte o oarecare consistență când o mesteci. Însă, după ceva timp, după ce depășești un anumit prag, Îi simți mucoasa vaginului contractându-se, de parcă ar fi trecut brusc pe un motor turbo de camion, Întreg corpul Începe să-i tremure, și atunci e momentul când simte primii fiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
savorilor, mirosurilor și percepțiilor tactile: gura, nasul și pielea înu doar buricele degetelor, deja atât de restrictive) presupun mucoase și secreții. Dar, mai ales, aceste trei simțuri dovedesc animalitatea care subzistă în om: a atinge, a adulmeca, a amușina, a mesteca, a înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ, cu nările larg deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
toate, da’ e momente când nu găsești nimic, după cum e timpurile. — Acum, de pildă, dacă ți-aș cere smochine, ai avea? vru să știe Getta 2. — Da’ dă ce să-mi cereți smochine, coniță, când puteți să-mi cereți ciungă? Mestecați la dânsa cât doriți și nici n-are sâmburi, zise Jan. — Mulțumim - răspunse Felix S 23 -, dar nu dorim. Oricum, noi n-am simți ce gust are. Păi am ciungă fără gust, pentru dumneavoastră, răspunse Jan. N-are gust, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
noi n-am simți ce gust are. Păi am ciungă fără gust, pentru dumneavoastră, răspunse Jan. N-are gust, da’ ia uitați-vă ce culori pe dânsa, îți vine s-o mănânci, nu alta! Sau, dacă n-o mănânci, o mesteci cât o mesteci, apoi o lipești sub scaun, să-ți moară dușmanii. Nu, Jan, mersi, nu luăm, zise Felix S 23. Altceva ce mai ai? — Mai am butelii, kentane, drujbe, tranzistori și smochine. — Smochine? făcu Getta 2. Păi ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
simți ce gust are. Păi am ciungă fără gust, pentru dumneavoastră, răspunse Jan. N-are gust, da’ ia uitați-vă ce culori pe dânsa, îți vine s-o mănânci, nu alta! Sau, dacă n-o mănânci, o mesteci cât o mesteci, apoi o lipești sub scaun, să-ți moară dușmanii. Nu, Jan, mersi, nu luăm, zise Felix S 23. Altceva ce mai ai? — Mai am butelii, kentane, drujbe, tranzistori și smochine. — Smochine? făcu Getta 2. Păi ziceai că n-ai smochine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să-l omor cu gândurile. E-un dor ce trebuie hrănit cu Dor. Oameni buni, de vă macină un dor, ca o foame năpraznică, deschideți astă carte și ospătați-vă. Rupeți încet și cu sfială bucăți de suflet românesc și mestecați îndelung, până ce veți simți că din cerul gurii plouă cea mai curată limbă română. Când ați adunat destulă apă vie cât să încapă într-o cană de vorbă, spălați-vă cu ea amintirile. Sau visele. Sau rănile. N-o să vă
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]
-
punte, pentru acomodarea cu noua situație. Primiră niște pumni, o găleată și vestitele „pisici” adică mop-uri în limbaj marinăresc. Spre dimineață încurajați și de privirile unui tip de dimensiunea unui dulap, care părea destul de post dispus și părea că mestecă nisip, terminară de lustruit puntea apoi trecură spre cale. Prilej cu care aflară că nava transporta cherestea, destul de ciudat ambalată în lăzi cu însemne indescifrabile. Mai pe la prânz când tocmai luau hotărârea să se arunce în mare fură invitați la
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
ne spui care este acesta, scriitorașule?!” zise, nemulțumit acesta. Dădu iarăși peste paragrafe cu Tudor Cristache: „ -Grupul acela era alcătuit din patru borfași. Unul însă avea pretenția de șef. Mergea apăsat, cu mâinile la spate și avea obiceiul de a mesteca gumă. Ce vreți? i-am întrebat. Am înțeles că ați mai fost pe aici. - Sper să ne înțelegem, începu cel mai tânăr. - Mai precis? - Dorim, interveni șeful lor, să-ți cumpărăm, periodic, câte un tablou pe care să-l replicăm
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
din zi (asta pentru că în vechiul Singapore, fără legi și ordine, femeile care ieșeau singure erau violate și/sau asasinate). Gumă de mestecat era interzisă în Singapore, pentru simplul fapt că, aruncată pe jos murdărea trotuarul). Distribuirea de gumă de mestecat, nicio șansă. Numai în magazine și nu se dau persoanelor: trebuie să fie așezate în vase sau suporturi și cei interesați le iau cu voie. Aruncate pe jos ... motiv de amendă foarte mare. Anul trecut, secretara unui prieten, care lucra
DOMNULUI GENERAL MIRCEA CHELARU de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362784_a_364113]
-
a dreptul penibilă. Ar fi vrut să-i spună fetei că o confundă cu fosta lui soție, dar nu se cădea. Cu cine să-i fi spus că semăna? Cu ce fată ? Într-un târziu, în timp ce domnișoara rodea gumă de mestecat și butona telefonul mobil a pagubă, Sinu luă inima-n dinți și întrebă : - Îmi spuneți, vă rog, cât este ora ?- și ea îi răspunse fără să-și ridice privirile : - Trebuie să-l resetez... Să tot fie trecut de amiazi... Sinu
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
un fir de pai, trecut bine de 80 de ani, dând cu mătura, sau făcând munci ușoare pentru a câștiga un bănuț. De aceea peste tot vei vedea ordine, disciplină și curățenie. La Singapore este interzisă vânzarea de gumă de mestecat. Cine este prins... chiar cu „ea în gură” (n-am zis „cu rața”!) este amendat imediat. Interdicția vine din anul 1983 când datorită rezidurilor lăsate de gumă de mestecat orașul era scârbos de „lipicios” (să nu uităm că suntem aproape de
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
disciplină și curățenie. La Singapore este interzisă vânzarea de gumă de mestecat. Cine este prins... chiar cu „ea în gură” (n-am zis „cu rața”!) este amendat imediat. Interdicția vine din anul 1983 când datorită rezidurilor lăsate de gumă de mestecat orașul era scârbos de „lipicios” (să nu uităm că suntem aproape de Ecuator!) nu numai pe tălpile pantofilor care călcau pe caldarâm, ci și scaunele din autobuze, balustrade, butoane de sonerie sau de lift. Atunci i s-a propus primului ministru
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
călcau pe caldarâm, ci și scaunele din autobuze, balustrade, butoane de sonerie sau de lift. Atunci i s-a propus primului ministru din acea vreme, Lee Kwan Yew, un proiect de lege prin care se interzicea importul de gumă de mestecat pe teritoriul statului Singapore. Neluând în serios propunerea, Lee a refuzat să aprobe legea. Majoritatea cetățenilor au ajuns la disperare. Cohorte de tineri nesăbuiți lipeau guma de mestecat peste tot, incluziv pe senzorii ușilor de la metrou. Au rezultat și câteva
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]