6,144 matches
-
de sorginte divină fără nici o îndoială/ fără de veste și fără de pricină". Procedeul favorit îl reprezintă o descripție inocent-insidioasă, iluzoriu-plană care sugerează însă tainele conținute în tot ce alcătuiește lumea fenomenală, așadar, o a treia dimensiune a sa. Fizica deschide perspectiva metafizică ascunsă în straturile mai adânci ale trăirii: "pete de culoare se-aprind și se sting dincolo de rîu/ în aerul de deasupra �naltei ierbi/ sînt văile terasele și colinele unui chip interzis// ora spartă își soarbe clipele dincoace de rîu/ o
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
reacție la libretul lui Edouard Blau, Paul Milliet și Georges Hartmann. Extrem de siropos. Libretul tratează tema din romanul Suferințele tînărului Werther nu doar ca pe o dulcegărie ieftină, ci ca pe o poveste de iubire eliberată neinspirat de filonul filosofic, metafizic. Muzica lui Jules Massenet amplifică cumva siropul. Sigur că poți sta liniștit în fotoliu, acasă, și asculta opera în interpretări celebre. Spectacolul propus de Andrei Șerban este viu, acut dramatic, este proaspăt, provocator, dulcegăriile dispar, din atitudini, din interpretările soliștilor
Charlotte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11982_a_13307]
-
minimalism- și cred că Tudor, un tânăr implicat și profesional în vâltoarea și turbulențele internetiste, reușește, în era computerelor, o poezie de întâmpinare a internauților. Este o poezie structurată muzical iar accentele, uneori metalice, fac din implicarea lirică un sens metafizic, aforistic: “Viața=arta de a tatua/ suflete,/fără ace.” sau ”privim în gol/cum după gard/ toți copiii sunt îmbrăcați/ în culoarea viitorului,/ așteptându-ne naivi/să le pictăm prezentul.” (Culori) Linia continuă are o mare încărcătură reflexivă în tinereasca
PREFAŢĂ- TUDOR A. URSENTE, FĂRĂ HASHTAG de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382679_a_384008]
-
purtători ai candorii. Făpturi ireale (dar cât de reale, în ontologia imaginarului!), ei - autoarea îi subsumează și-i reprezintă - cunosc, desigur, FRICA (“dacă nu ieșim la numărătoare/ dacă nu avem ștampila pe frunte/ (clamp!) FRICA!”), sunt pătrunși de marele fior metafizic (“mă închid în umbră/ și ascult nimicul/ nu e tristețe/ nu e frică/ Te întâmpin în Tine!”), cunosc angoasa existențială (“albul vorbește-n rugăciuni/ cu o iubire de durată/ întâi către Dumnezeu/ apoi către Hazard/ că m-am întâmplat pe
CULEGĂTORII DE FLORI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382688_a_384017]
-
îi trezește și o exaltare cvasi-maladivă, fiindcă socotea sosirea micuței făpturi un semn major al supraviețuirii lui Tudor și a iubirii lor. Urmează alte și alte semne, pe suportul cărora se înfiripă, deopotrivă real și imaginar, un fel de cuplu metafizic, de sub fascinația, din mrejele căruia medicii Delia și, mai ales, Mihai Lazăr încearcă, zadarnic, să o smulgă. Este meritul prozatoarei de a fi știut să dozeze, cu subtilă artă, și să diferențieze momentele de suferință, alternându-le cu cele de
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
și în greacă, sensurile “vânt” și “duh” se exprimă cu aceeași vocabulă (ruah, pneuma). Reproducem un fragment din halucinanta scenă a comunicării, prin vers (prin foarte frumoase versuri, izvorâte din condeiul scriitoarei), dintre Tudor și Corina, acest straniu, crepuscular cuplu metafizic, cum l-am numit mai sus: “...ațipise din nou, căci îl auzi pe Tudor atât de limpede, de parcă el s-ar fi aflat chiar acolo, în același salon cu ele. Recita versuri, de-a valma...Volbură, volbură, iarbă de rai
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
de la beția de cuvinte a poemului senzaționist la șablonul versificațiilor de partid ori al alegoriilor găunoase". Deși nu e nominalizat, îl recunoaștem ușor pe Nichita Stănescu, în rîndurile prin care i se reproșează unui bard "morga îngroșării articulațiilor cu beton metafizic, care chipurile ar asigura perenitatea piramidei". După cum, într-un sens mai larg, putem vorbi despre înlocuirea unui exces printr-altul. Despărțirea de caducitatea proletcultistă, fals impunătoare în solemnitatea sa de butaforie de foarte proastă calitate, a fost marcată de agregarea
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
bazat pe o poveste sau mai multe, împletite bine, în care personajele se întîlnesc și comunică. Literatura descrie în general ce se întîmplă cu individul așa cum este el făcut, ca și stările lui puternice, generate biologic. Pentru mine, comunicarea cu metafizicul, domeniu de cercetare al filosofului și al specialistului, este un subiect foarte important. De treizeci de ani, de cînd mă ocup de inteligența artificială, viața mea nu a constituit numai ce s-a întîmplat cu mine, în relație cu familia
Constantin Virgil Negoiță și inovațiile literar- matematice by Cosana Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/16040_a_17365]
-
Intelectul anxios. Academicieni, intelectuali și valori iluministe). Din capul locului trebuie să observ natura politizată a oricărei discuții despre rolul intelectualului: a decide în ce măsură un profesor universitar poate sau trebuie să se implice în treburile Cetății nu reprezintă o dilemă metafizică, cît o opțiune decurgînd dintr-o anumită viziune politică. Iar în Statele Unite o bună parte dintre cei preocupați de misiunea intelectualului în societatea civilă sînt, altfel decît ne-am aștepta prin analogie cu modelul nostru, de orientare stînga. Nu e
Noua intelectualitate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16057_a_17382]
-
și jocurile textuale din O sută de ani de zile la Porțile Orientului. Pentru că obiectul predilect al romancierului Petru Cimpoeșu rămîne mereu realitatea, deși nu realism în sensul tradițional al cuvîntului ne oferă acest roman cu tușe îngroșate și parodie metafizică. Blocul cu opt etaje de pe strada Oilor (fostă Euler) din municipiul Bacău poartă în pîntecele lui o lume atinsă de un milenarism mic, care nu duce nici la tragic și nici măcar la grav, ci la o agitație rezolvată comic pe
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
profesionalismul și racordarea lucidă la o realitate care, în mod curent, stîrnește frisoane firilor excesiv de romantice. Un senzual penitent, coborît direct din marele discurs antropocentrist al lui Corneliu Baba și din contrastele unui Levant în care bufoneria și grotescul tremură metafizic și respiră mistic, Ilfoveanu a parcurs, în cei peste treizeci de ani de activitate prodigioasă, întregul traseu de la spectacol la ceremonial și de la retorică la semn. De la voluptățile reci ale unei peisagistici, care conținea deja în sine germenii viitoarelor disoluții
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
săgeata acestui vector de tristețe/ ce stoarce lacrima neplînsă a bărbatului matur,/ dar de care nu mă mai rușinez/ acum, la bătrînețe” (Șoaptă în formă de poem). Această luciditate reprezintă modul autorecuperării poetului. O justificare a trăirii prin practica rostirii metafizice care e o imprudență în principiu, deoarece prvoacă esențele, dar și un mijloc de reducție a răului de-a fi. Fragilității de fond a ființei i se opune capacitatea de rezistență a limbajului metaforic: „Cel căruia i s-a pronunțat
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
ca o rapidă și multiplă analiză reflexivă. Am calculat într-o clipă toate posibilitățile de a pierde și de a mă salva, pariind pe viață sau pe vis, împărțindu-mă între renunțare și moarte, înăbușind în mine rezultatul acelei operațiuni metafizice și musculare. M-am dezlegat, în cele din urmă, din coșmar așa cum își desface iluzionistul legăturile și iese din cufărul blindat. Dar am încă pe gît urmele mortale pe care mi le-au lăsat mîinile potrivnicului meu. Și, în conștiință
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
perspectiva unei vieți viitoare, viața noastră pământească, anticamera veșniciei, ar fi lipsită de orice sens. Zadarnice ar fi toate idealurile, toate strădaniile noastre spre fericire. Doctrina lui Iisus rămâne cea mai curată, cea mai severă și cea mai completă învățătură metafizică și etică. Preot HORIA ȚÂRU loto-prono Lista privind valoarea unitară a câștigurilor la: PRONOSPORT din 9 martie 2003: cat. I (13 rezultate) - 1 var. 25% a 168 868 000 lei, cat. a II-a (12 rezultate) - 20 var. 25% a
Agenda2003-11-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280798_a_282127]
-
generația 1980, are încă de la Sălaș în inimă, din 1976, o rădăcină dublă. Este, pe de o parte, o rece cerebralitate neomodernistă, înclinată spre evazionism, cultivând metafora rară și prețioasă. Pe de alta, o referențialitate postmodernă, deturnată uneori în parabola metafizică, în care realismul și cotidianul par să implice un tâlc mai mult sau mai puțin codificat. Deși a părut atras de lirica „abstractă”, conceptuală, poetul a reușit până la urmă să-și impună nota personală în maniera cealaltă. Când a publicat
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
e că nevoia dramaturgilor de a se întoarce la greci vine din intuiția stînjenitoare că trăim într-o epocă atât de sterilă că recursul la antici cîntărește cît o binevenită gură de aer. Altfel spus, presentimentul că la greci cadrul metafizic dă o măreție cu neputință de găsit în actualitate e motivul întoarcerii la ei. Cînd prezentul e sterp, fuga în trecut e prilej de regenerare. Al doilea lucru e și mai trist: supraviețuirea temelor antice aduce cu preluarea unor cadre
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
îi reușește ultimului Sorescu pînă într-atît încît volumul Puntea să numere o serie neobișnuită de capodopere este operată pe două planuri. În primul, e vorba despre o selecție drastică a elementelor de imaginar poetic, o comprimare a existentului și a metafizicului la ceea ce le formează structura, cu eliminarea multitudinii de aspecte pitorești urmărite și exploatate în La Lilieci. Particularul comunitar și local, cu savoarea decupajului intelectual al unei materii de viață rurală, lasă loc general-umanului, acestui sigiliu universal al morții ce
Zona lirică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2715_a_4040]
-
și calitățile noastre. Înveți acolo să disprețuiești oamenii, să înțelegi ratările și lichidările, dar nu te poți hotărî pentru o directivă politică. Dacă aș fi trăit ultimii ani la Paris, ar fi fost imposibil să înfrâng haosul și dezmățul meu metafizic. Am înțeles acolo ce mare jug este libertatea.” Descrierea unor locuri importante pentru semnatarii scrisorilor - Bucureștiul, Clujul, dar și Cornova din Basarabia, ori orașe din Germania sau Franța - trece totdeauna dincolo de pitoresc și cuprinde informații din care desprindem azi obiceiuri
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
vorba despre un roman excepțional, care merită un destin pe măsură. Are toate datele: o supratemă originală (mă refer la „duhul povestirii” și la cum intră și iese el din istorie); un subiect tot așa (istoria trăită de două personaje metafizic complementare, îngerul și demonul, cu o soartă deopotrivă tragică de la un punct înainte, căci istoria cu pricina nu mai alege); o compoziție neașteptată, a (d)racului (care sugerează și ea, în felul ei, mersul de-a-ndă- rătelea al istoriei). În plus
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
m-a tulburat, am o senzație extrem de ciudată, mi-e capul greu, parcă, atunci când fusesem în locuința lui mizeră, ceva sau cineva s-ar fi furișat în trupul meu. Ei, dar sunt un ins cu picioarele pe pământ, fără fandoseli metafizice, mă feresc să judec lucrurile în cod ezoteric și să caut semnificații ascunse. Drept care îmi alung imediat din minte presupunerea aceasta caraghioasă. Totuși, temerea e sădită în mine și roade, acolo, în adânc, la temelie: Și dacă e adevărat? În vreme ce
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
sevă pură pentru mine, nu-l citesc - îl absorb!”11 Fără să greșesc, cred, i-aș înscrie în aceeași familie poetică, a „dimovienilor”, și pe Sorin Gherguț, despre care Marius Chivu scria că este un „ontofob care scrie o poezie metafizică plină de umor”, și pe Radu Vancu, a cărui poezie, mai veche sau mai nouă, mustind de referințe culturale, oferă în același timp deliciul unei sonorități perfecte, lucrate cu mână de orfevrier. Acestea sunt însă cazurile flagrante, în care influența
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
o avansare spre cunoașterea adevărurilor în cunoașterea teoretică, trebuie să urmeze descrierea analitică. I s-a zis "teoria descripției". Aceasta aruncă la coșul "idolilor" tot ce este confuz sau generează confuzie, tot ce este inconsistent sau se învăluie în miraj metafizic. Metaforizarea anterioară își găsește aici sfârșitul. Și trebuie înțeles ca fiind una din faze în procesul de lămurire a poeziei de oriunde și oricând. Această "descripție" păstrează drept instrument disocierea cu claritate și precizie a materialului descris în unități din ce în ce mai
MARIAN BARBU ŞI POEZIA ANALITICĂ. In: Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
narativă cum este, ea oferă premisele unei interpretări cât se poate de ingenioase (și, în felul ei, destul de actuale) a nuvelei în cauză. În primul rând, Panu notează scepticismul cu care o bună parte a Junimii privea literatura cu substrat metafizic. Sunt celebre ironiile cu care erau întâmpinate, de pildă, producțiile nefericitului Bodnărescu, pe care numai geniul argumentativ al lui Maiorescu reușea să-l salveze de râsul gros al „celor opt” (facțiunea informală care pretexta a nu înțelege subtilitățile). Era, deci
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
comparația lui Rózewicz despre omul nou ce se construia și la noi. Dar cartoteca, cea atotștiitoare și care - în cadrul sistemului - de la Moscova la Berlin ori de la Varșovia la Budapesta, București, Praga și Sofia funcționa fără reproș, datorită fricii atotputernice și metafizice în care i n s t i t u ț i a trona prin niște „nevinovate” fișe. În ea (în dosarul individului), se consemna tot din ceea ce o persoană trăia dar și ceea: - ce n-a făcut/în ce nu
Despărțirea de Rózewicz by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2566_a_3891]
-
România literară împotriva abuzului de imagerie noir în poezia momentului. Mariei Banuș, intervenția îi aduce aminte de interdicțiile deceniului al șaselea. Articolul îi lasă un gust de „cenușă amară” (vol. II, p. 331). Să vedem ce formulări incrimina Cioculescu („drumuri metafizice”, „glasul acela ca zece gâturi care varsă otravă”, „negru spectacol”, „concept mort” etc.) și să conchidem că cele mai multe dintre aceste sintagme sunt catacreze, metafore tocite, banale, de o expresivitate cel mult modică. N-aș pune, așadar, pe urmele Mariei Banuș
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]