1,016 matches
-
-i salveze. M-am temut de ce era mai rău și țipetele din căști mi-au confirmat temerile. Ana fusese împușcată! Clipe mai târziu, sub foc de acoperire, fusese trasă pe scări și dusă la infirmerie în stare critică. "Cronicare, dă-mi un raport!" Corvium! Slavă Domnului! Adrenalina îmi făcu din sânge foc! Șase TEG, etajul trei, îmbinarea aripei E cu B. Au luat baricada de acolo și au un cap de pod. Mă tem de întăriri! "Victime?" Mai mulți. Majoritatea, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cârpă și îmbrăcată în robă lungă. — Mai satisface din când în când și dorințele soțiilor, glumește un pic cam forțat. I se adresează apoi abrupt: — E frumoasă lectica... Libo duce mâinile la urechi, semn că refuză să-i audă mulțu mirile. Încântat că s-a achitat de obligație, Gallus se duce să se trân tească pe unul dintre paturi și-l invită pe Libo să facă la fel. După ce-și vede musafirul instalat comod, gazda îl îndeamnă să se servească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pe-a lumii scară-ntreagă; O, cere-mi, Doamne, orice preț, Dar dă-mi o altă soarte, Căci tu izvor ești de vieți Și dătător de moarte; Reia-mi al nemuririi nimb Și focul din privire, Și pentru toate dă-mi în schimb O oră de iubire... Din chaos Doamne-am apărut Și m-aș întoarce-n chaos... Și din repaos m-am născut, Mi-e sete de repaos". - " Hyperion, ce din genuni Răsai c-o-ntreagă lume, Nu cere semne
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
tăia carnea. O să leg astea de picioarele unui scaun. După aia o să fiu eu taurul și o să te atac, ținând scaunul În dreptul capului. Cuțitele sunt coarnele. Dacă mai faci mișcările alea și așa, păi asta chiar că-nseamnă ceva. — Dă-mi șorțul tău, zise Paco. Hai s-o facem În sufragerie. Nu, spuse Enrique, căruia dintr-odată-i dispăruse acreala din glas. Las-o baltă, n-are rost. — Ba da, nu mi-e frică. — O să-ți fie, când o să vezi cuțitele venind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe vremea asta. Îl găsi pe Nick citind la rădăcina unui copac. — Maică-ta vrea să vorbească cu tine, Îi spuse. Da’ vreau să vin cu tine, spuse Nick. Tatăl se uită În jos la el. — Bine. Hai, atunci. Dă-mi cartea s-o pun la mine-n buzunar. Tati, știu un loc unde-s veverițe negre, spuse Nick. — Bine. Să mergem acolo. Capitolul 3 Eram Într-o grădină la Mons. De peste râu, veni și tânărul Buckley cu patrula sa. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Al. Nu-ș’ ce vreau să mănânc. Afară Începea să se-ntunce. Un felinar se aprinse În fața vitrinei. Cei doi bărbați așezați la tejghea citeau meniul. Nick Adams Îi privea din celălalt capăt al barului. Vorbea cu George când intraseră. — Mie dă-mi un file de porc cu sos de mere și piure, zise primul. — Nu e gata Încă. Și-atunci de ce dracu’ Îl mai treceți În meniu? — Aia-i cina, Îi explică George. Vă pot servi fileul la ora șase. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îmi spuse cu o voce foarte Înaltă, țipătoare. Dacă le dau un sfert, Îl păstrează, da’ dacă le dau doar cinșpe cenți, mă lasă să intru așa, fără probleme. — Păi, atunci Îți dau doar cinșpe cenți, spuse Fontan. — Nu. Dă-mi un sfert. Îl schimb eu pe drum. — Il faut revenir tout de suite après le spectacol, spuse madam Fontan. — Mă-ntorc imediat ce se termină, spuse André, ieșind pe ușă. Noaptea era rece. Lăsă ușa deschisă și o boare răcoroasă pătrunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dama de pică, valetul de pică... În acel moment el Îi invocă pe Tatăl din ceruri și pe Domnul Isus cerându-le să-l recunoască drept Fratele Alb Mai Mic care a venit să le salveze sufletele de diavol. Dă-mi un semn că eu sunt cel ales să conduc Armata Domnului. Se uită spre cer. Paginile foșniră, se ridicară pentru o clipă și apoi se Întoarseră una câte una. Seraphineas Andrews mai avea un semn pe care-l folosea frecvent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puteam fuma fără probleme. Pentru orice eventualitate m-am dus să-mi fac control. La spital mi s-a spus: Nu putem să vă facem analizele de sarin.» Probabil că doctorul nu văzuse știrile de la televizor. Nu avea nici cea mi vagă idee ce se întâmplase. Era în jur de 10.30. Probabil că nu mai avusese de-a face cu sarin și nu știa ce fel de investigații să facă. A cules multe informații. După ce am așteptat o oră mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pentru cele două doamne și pentru mine... Și nici o garafă de vin cu trei pahare, să cinstim la tejghea ori la masa din fund, ocupată în parte de câțiva țărani, care trăgeau cu coada ochiului la noi, ironici. - Domnișoară, dă-mi un kilo de măsline și testeaua asta de co vrigi! (Era singura marfă acceptabilă pe care o vedeam în dugheană.) Neputîndu-mă opri la timp pe povârnișul apucat, cerui superbei domnișoare și restul mărfii din dugheană: o jumătate de cracatiță atârnată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cât te-ai Învârtit pe aici, ți-ai făcut de cap...“ „Aici timpul trece mai repede. Săptămânile și anii au altă măsură...“ „Dar cu muieri străine te mai Încurci?“ „Nu mă mai Încurc cu nimeni. Mi-e sete, Mașa, dă-mi să beau...“ „Bea până vei crăpa!“, se enerva Mașa aruncând cu carafa după el. Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin roșu, se pierdea În zare, iar Mașa se trezea cu gura amară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu gândul la ce-i care-l așteptau. „Nu Înțeleg ce vrei de la mine...? Dece m’ai făcut confidentul tău...? Te asigur, nu mă interesează...Pierdem timpul...Ai văzut câtă lume mă așteaptă...?” „Uite ce-i...ridică tonul Mingoti. Dă-mi un aviz de expediție să ridic din gestiunea ta zece metri cubi de cherestea și mă declar mulțumit. În situația disperată În care mă aflu, nu trebue să trăiesc și eu...? Inițial am fost hotărât să-ți cer bani dar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un zbor nefiresc. Ea rămânea tot mai în urmă așa că a trebuit să încetinesc lăsând-o să creadă că mă va prinde, apoi eschivând, mi-am schimbat brusc direcția. Îi scăpasem chiar de sub nas și râdeam mândru de mine. Dă-mi picsssul înapoi Gonzalesssss!... îmi striga tânguitor, supărată un pic atât cât să se poată alinta copilărește. Eu scuturam din cap și-i răspundeam în felul meu: Neee... Parcă fugeam de toate grijile lumii și simțeam că fericirea se ascunde deseori
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
e povestea, domnule coleg. Noi ce învățăm de aici, profesore? Noi învățăm că natura umană e atât de păcătoasă, că pentru ca să fii crezut nu-i suficient să mori, trebuie să și învii! Înțelegi, domnule coleg? Asta e povestea, profesore. Dă-mi o singură propoziție din Scriptură care să o contrazică, să o facă imposibilă. Adevărul, profesore, ca să-l citez pe Holmes, «e ceea ce rămâne după ce eliminăm imposibilul, indiferent cât de improbabil este acest rest»”. Mircea Breaz ot Turda, profesor de română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
N-am vrut să plec din sat, de lângă mama. L-am ținut aici. Și acuma a terminat și șomajul. Lucrează cu ziua pe făină, un purcel, un sac de porumb, că lumea nu are bani să-l plătească. - Doamnă, dă-mi de lucru. Orice, dar numai dă-mi. - Tu ești de acolo, de la București. Te-am văzut la televizor. Bărbatu’ tău e în Guvern. Dați-ne cocseria înapoi, ori faceți ceva că murim fără lucru, nu mai au bărbații rost. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de lângă mama. L-am ținut aici. Și acuma a terminat și șomajul. Lucrează cu ziua pe făină, un purcel, un sac de porumb, că lumea nu are bani să-l plătească. - Doamnă, dă-mi de lucru. Orice, dar numai dă-mi. - Tu ești de acolo, de la București. Te-am văzut la televizor. Bărbatu’ tău e în Guvern. Dați-ne cocseria înapoi, ori faceți ceva că murim fără lucru, nu mai au bărbații rost. Cu noi e mai ușor. Ni-i mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
văzut alt spectacol nou. Vreo douăzeci de țigănuși se scăldau în nomol, luptându-se, la malul gârlei. Au salutat cu răcnete de entuziasm trecerea noastră, arătându-ne întreagă goliciunea lor de coloarea castanei. Unii întindeau o mână: —Mă, unchiule, dă-mi un ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că avem de-a face cu copiii rudarilor. S-au așezat aici, în pădurea de sălcii, de trei ani. Sunt meșteri de albii. Lucrează deasemeni fuse și linguri. —Țigani? Nu sunt țigani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
copil al meu prea iubit, care cunoaște că rânduiala mea a fost scrisă pe stâncă de granit. Știe că mă va moșteni, deci nu-i nimic adevărat. Să lăsăm asta. Tu, neprețuit dar al lui Allah, apropie-te și dă-mi ce nu-mi poate da nimeni în această viață. Sultana-doamnă a oftat mângâind pe soțul său. Primindu-i desmierdările, gândul ei fix rămânea neadormit, ca o candelă arzând pururi. Nu mult după asta, în preajma sărbătorilor bairamului, un călăreț grabnic de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spusesem lui Rachel sau lui Jacqui despre el? Vreau să spun, eu știam adevărul și Mitch îl știa - dar oare Aidan îl știa? Aidan, dacă te deranjează, arată-mi în vreun fel și n-o să-l mai văd niciodată. Dă-mi un semn. Orice ar fi. În regulă, o să-ți fac treaba mai ușoară - o să merg în continuare pe strada asta și, dacă ești supărat din cauza lui Mitch, ce-ar fi... ce-ar fi... să faci să cadă un ghiveci de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-au răsculat împotriva lui, iar el va cădea fiindcă îl voi învinge eu. Eu am fost proclamat imperator! Și-apoi, unde-i vasul cu tămâie? Nu mi-ai spus tu că vinul și tămâia sunt simbolurile puterii absolute? Dă-mi și tămâie. Ausper vărsă vinul în zăpadă. — Nu vezi că pare sânge? șuieră el. Fusese o viziune? Vitellius privi în jur - Ausper dispăruse. Se uită la petele roșii de la picioarele sale, apoi la soldați, care nu păreau să fi văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privindu-i chipul ca pe un barometru. Cu buzele îndreptate a binecuvântare către cer, sau, alteori, privind în jos cu durere, cu lacrimile prelingându-i-se din ochi, cu urechile în flăcări, abia reușind să respire, Sampath implora: — Mai dă-mi! Te rog, mai dă-mi. Și Kulfi se repezea trimfătoare să-i mai aducă o porție. — O să-l otrăvești, îi spunea domnul Chawla, realmente îngrijorat când își începu eforturile de a crea o nouă bucătărie. Va reuși să le distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
un barometru. Cu buzele îndreptate a binecuvântare către cer, sau, alteori, privind în jos cu durere, cu lacrimile prelingându-i-se din ochi, cu urechile în flăcări, abia reușind să respire, Sampath implora: — Mai dă-mi! Te rog, mai dă-mi. Și Kulfi se repezea trimfătoare să-i mai aducă o porție. — O să-l otrăvești, îi spunea domnul Chawla, realmente îngrijorat când își începu eforturile de a crea o nouă bucătărie. Va reuși să le distrugă cu totul norocul. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
toți clienții erau în mormintele lor de mumii și în coșciugele lor de vampiri, în așteptarea nopții... M-am strecurat într-un bar aflat vizavi și mi-am întors scaunul în așa fel încât să pot vedea uitata copertină. — Dă-mi... cum le zice? am cerut eu. Vin alb și sifon. — Ești sigur? mă întrebă barmanul. Era un irlandez mare, osos, cu un halat alb și curat, ca un măcelar la începutul săptămânii, gata să-și înceapă săptămâna însângerată. În mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
avocat care face contractele, iar avocatul primește un onorariu, nu un procent. Asta trebuia să fie vestea grozavă. Totul e kosher, nu-ți face griji. Ce vrem noi, de fapt? făcu el gânditor. — Hă? — Bani. Mă găsești în carte. Dă-mi un telefon când vei afla exact despre ce e vorba. A închis. Mi-am aprins două țigări și am apăsat cele paisprezece taste... Era șapte dimineața, acolo, în Manhattan. Fielding tocmai se întorsese din alergarea lui matinală. Era proaspăt, fercheș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lui Linex & Carburton. Nu știu ce surpriză mă așteaptă. Altfel, cine mai știe ce zeu al banului se va năpusti asupra mea să mă înșface de chică. Am intrat în bârlogul lui Terry Linex și am spus: — Vreau banii de concediere. Dă-mi cele cincizeci de miare. Terry îmi promisese că suma se va ridica până la jumătatea cifrei de șase. Și Terry se ținea de cuvânt. Vezi că și el avea motivele lui de îngrijorare, îl avea pe bătrânul Tel. Mi-a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]