867 matches
-
înfrunta moartea în arenă? — Dacă mor, ia amuleta pe care o port la gât și dă-i-o fratelui meu. N-am nimic altceva. — Ai sacul de medic. — Sacul pune-l pe rugul pe care voi fi ars. Proculus își miji ochii. — Acolo, afară, e Vitellius, care va asista din pulvinar la luptă. Chiar ai de gând să pierzi? Valerius zâmbi. Nu. — Te-am instruit foarte bine. Iar eu am fost un elev ascultător. Însă n-am vorbit niciodată despre faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aduci aminte că ești medic. Lovește-l unde știi tu și cât de des poți. N-o să-l omori... Dar fă-l să piardă sânge, ca să-și piardă energia aia de fiară... Nu cred că ai altă soluție. Valerius își miji ochii. — Mai e ceva, dacă mă gândesc bine... Skorpius se lasă descoperit foarte ușor. E atât de sigur pe el, încât de multe ori lasă garda jos. Da, încuviință Marcus. E adevărat. Skorpius e întotdeauna sigur de victorie. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la arborele de guava în timp ce, pe deasupra capului ei, maimuțele săreau iarăși în el. Crengile sale se mișcau ca marea, cu trosnituri asurzitoare și bulbuci de apă verde. Maimuțele chicoteau și bolboroseau, se frecau la ochi, îi deschideau larg și îi mijeau. — Baba, se jelui domnișoara Jyotsna, care tocmai ajunsese ca să asiste la îngrozitorul eveniment. Se clătină ca și cum ar fi fost pe punctul de a leșina - și fu prinsă de brațele în așteptare ale domnului Gupta. Baba, Baba... Căutară ici. Căutară colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de-acum de prima tinerețe, era mai rafinată și mai puțin pretențioasă. îi plăceau tinerii dar nu prea tineri, înalți, dar nu prea înalți, blonzi, dar cu o tentă mai întunecată. Altminteri, îi lua cum se nimereau. își ținea ochii mijiți în orașe ca Phoenix, pentru că ele îi ofereau din plin ocazia unor posibile aventuri cu tinerei înăltuți, blonduți spre brunet, iremediabil faliți. Așa că atunci când l-a văzut pe Vultur-în-Zbor, pulsul i s-a accelerat considerabil. Pentru Livia Cramm fiorul cuceririi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în casa lui, nu se ocupa și de condamnarea celor două lăcașuri de pierzanie. Astfel, în acel moment la intrarea în Elbaroom stătea un cvartet ciudat: Virgil Jones, prăpădit rău de tot, târându-se pe urmele lui Vultur-în-Zbor, care-și mijea ochii prin ceață, bărbatul numit Piatră, ghemuit pe drumul pietruit, și femeia cea palidă, călare pe măgarul ei ascultător. Ochii Elfridei îi întâlniră pe cei ai lui Vultur-în-Zbor. își trase sufletul. Stop. TREIZECI ȘI TREI Cât durează un interludiu al ființării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fost, o pală din flacăra despre care, poate, într-o străfulgerare de vis, ai crezut că-ți luminează sau doar îți încălzește viața. N-avea ce să găsească în ea, oricât m-ar fi studiat concentrată, țuguindu-și buzele și mijindu-și ochii, ca și cum încerca să tragă de peste mine straturi și straturi de timp. Să mă răzuiască, să dea jos crusta vârstei de acum în speranța că poate, cine știe, ar putea țâșni amintirea care să mă daurească. Ridica doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că mințea. Îmi plăcea însă minciuna ei. Chiar mă bucura. De ce nu și-ar aduce totuși aminte de mine? — Eram mai slab pe atunci. Aveam și mustăcioară. Una mică, așa - mi-am trecut degetul pe sub nas, marcând locul unde, cândva, mijise o umbră de mustață. S-a întors spre masă. S-a aplecat asupra farfuriei cu sarmale și a înfipt furculița într-una. — Ia, până nu se răcesc. Sunt tare bune. — Mai bine făceau niște raci, m-am pomenit bodogănind. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
flăcărilor. Bea, goală și strălucind de ploaie, Întinsă lîngă foc, cu ochii larg deschiși Într-o privire care, de atunci, m-a urmărit mereu. M-am aplecat peste ea și i-am mîngîiat pielea pîntecelui cu vîrful degetelor. Bea Își miji pleoapele și Îmi surîse, sigură și puternică. — Fă-mi tot ce vrei, șopti ea. Avea șaptesprezece ani și viața Întreagă Îi strălucea pe buze. 29 Se Înnoptase cînd am părăsit casa, Învăluiți În umbre albastre. Din furtună mai rămăsese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Își frecă ochii și se uită În jur, făcîndu-și o mai justă idee asupra locului. Sper că nu te-am speriat. Bernarda zice că, atunci cînd dorm, parcă sînt un Boris Karloff spaniol. — Ce faci În patul meu, Fermín? Își miji ochii cu oarecare nostalgie. — O visam pe Carole Lombard. Eram la Tanger, În niște băi turcești, iar eu o ungeam toată cu ulei din ăla care se vinde pentru curulețul bebelușilor. Dumneata ai uns vreodată o femeie cu ulei, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ducea universul Întreg În privire. Abia dacă Îmi amintesc de cuvintele preotului sau chipurile impregnate de speranță ale invitaților care umpleau biserica În acea dimineață de martie. N-am păstrat În minte decît atingerea buzelor ei și, cînd mi-am mijit ochii, jurămîntul secret pe care l-am purtat mereu În inimă și de care Îmi voi aminti tot restul zilelor mele. 1966 — DRAMATIS PERSONAE Julián Carax Încheie Umbra vîntului cu un scurt capitol În care Însăilează destinele personajelor sale peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
așteptându-l pe masterand să treacă, foșnindu-și frunzișul galben, printre picioarele ei de lemn, prinse În balamale. Scoțând un ultim urlet, Oliver Îi lăsă pe ceilalți trei În plata Domnului, grăbindu-se să se Întoarcă În salonul său... Deja mijeau zorile și roua picura din cer. Deasupra lui ardea, ca un bec aprins, Luceafărul de dimineață. Cei trei nu aveau decât să se zbenguie, schimonosindu-și trupurile păcătoase, În bezna din cavou. Frunzele și aripile lui Oliver aveau nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de asistenți. Era un Oliver Înalt, trist, cu ochii adânciți În sine. Pe creștetul său acoperit de penaj auriu, creasta de cocoș strălucea ca o aură. Trecând pe lângă el, Noimann se aștepta să audă un cârîit, un cucurigu lung (deja mijeau zorile) sau un scurt lătrat de câine, dar dinspre locul unde stătea masterandul se auzea doar foșnetul unor frunze uscate, pe care le Împrăștie vântul de pe o parte În alta a coridorului. Se poate că, totuși, masterandul Îl recunoscuse, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și lin au pornit plăvanii. Nu știu cum ar fi scos tunul din locaș caii, dar boii ne-au arătat că se poate ieși ușor. Chiar și pe o ploaie ca aceea. ― Cum ați fost primiți în cazarmă? ― Aici lucrurile se încurcă. Mijeau zorile deja când în poarta cazărmii s-a oprit un tun tras de o pereche de boi mânați de un căprar care mergea ca și cum ar fi venit de la arat din țarină. Santinela a făcut ochii mari. Văzuse el înhămați la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
e un jucător de noroc, susceptibil să fie mituit. Cam atât - D. Upshaw”. Plasă bucățica de hârtie pe sugativa de pe biroul doctorului, proptind-o cu un craniu uman, după care se întoarse pe teritoriul Comitatului. Nebunia încetase. Zorii începeau să mijească deasupra rampei de încărcare; recolta nopții era aliniată pe mesele de examinare din inox. Danny privi în jur și realiză că singura ființă vie din jur era un asistent autopsier proptit într-un scaun în camera dispeceratului, scobindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
obținuse amprente perfecte din prima. Apoi examină gâtul și capul, măsură cu un compas urma învinețită, cauzată de strangulare, notând toate datele. Vânătaia se întindea de jur împrejurul gâtului, mult prea lungă pentru a fi lăsată de o mână, chiar de două. Mijindu-și ochii detectă o fibră sub bărbie; o pescui cu o pensetă, se gândi că era din bumbac alb, introducând-o într-o fiolă, și, dintr-un impuls de moment, îi forță fălcile căscate, menținându-le cu ajutorul unui depresor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ea ocupa spațiul o blondă zveltă. Buzz aprinse lampa, ca să vadă mai bine. Observă câteva instantanee promoționale cu „Juicy Lucy”, Lucy cea zemoasă, într-un costum de baie în dungi. Dedesubt era ștampilată adresa unei agenții pentru promovarea tinerelor talente. Mijindu-și ochii, Buzz remarcă privirea încețoșată a fetei, care afișa un zâmbet pierdut - probabil băgase în ea niscaiva substanțe interzise. Buzz decise să răscolească apartamentul timp de cinci minute. Se uită la ceas și porni la treabă. Sertarele scoaseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aplauzele se mai răriră, Danny scoase din buzunar o bancnotă de cinci dolari și fotografiile mortului. Barmanul zise: — Doi dolari pentru băutură. Danny îi îndesă hârtia de cinci în buzunarul de la cămașă și îi arătă pozele. — Ți se pare cunoscut? Mijindu-și ochii, omul zise: — Tipu’ ăsta e mai bătrân acum, nu? Poate și cu altă freză? — Astea-s făcute cu șase ani în urmă. L-ai văzut? Barmanul își scoase ochelarii din buzunar, îi puse pe ochi și ținu pozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
câine, zise el. — Ai venit doar să caști gura? Mârâiturile Violului deveneau tot mai groase și mai satisfăcute. Biluțele i se întăriră și îi înflori o erecție. Danny se uită în altă parte. — Mai mult ca să pun niște întrebări. Conklin miji ochii - niște tăieturi orizontale de dincolo de două funduri de pahar. Nu ești polițist, nu-i așa? — Nu, sunt anchetator la o firmă de asigurări. Mă ocup de o revendicare într-un caz de crimă. Cred că m-ai putea ajuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
scena se destramă, căci Danny știe că ceva nu se leagă, că mai sunt încă doi ani până la Pearl Harbor. După care bărbatul înalt și fără chip, cu părul argintiu, stă acolo, gol pușcă, învârtindu-se neîncetat în jurul lui și mijindu-și ochii, ca să vadă mai bine ce față face când și-o vâră încet în gura lui Susan. Apoi un întreg coridor de oglinzi, unde Danny îl urmărește pe EL, Karen Hiltscher, Roxy Beausoleil, Janice Modine și o turmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pereții clasei și, din când în când, evadau în ținutul învecinat, unde crengile își plecau frunțile împodobite de flori și îi primeau ca pe niște Feți-Frumoși autentici, cu sute de miresme și zîmbete: roșii ca focul dragostei ce abia le mijea în suflete; albastre ca seninul cerului și culoarea liceului nostru; galbene ca aurul și violete ca amurgurile târzii de toamnă! Băieții stăteau ca pe ghimpi și, când nu îndrăzneau să dea piept cu inamicii didactici din diferite motive: sau că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
alt rafinament, învățătorii aceștia întorseseră spatele culturii părintești iar aceasta se vădea pînă și în nazalele și nearticulatele lor vocalizări. Clădită din perne de carne deasupra cărora pluteau niște zulufi vopsiți, părînd o turtă de floarea-soarelui, la „alu’ Zup” îi mijeau ochii din fundul unor găuri stacojii; obrajii ei zîmbeau ca două paranteze galeșe care începeau de lîngă nas, în timp de sub rochia înflorată ieșea o pereche de pulpe mîncată de varice. Cu toate că se înțelegea cu copiii numai prin zbierete, ea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
române la Bârlad, referindu-mă la ce a scris el în revista Duh nou din aprilie 1937; în poezia Români, priviți spre hotare, redând doar versurile următoare: „Atât de duios vi-i trecutul/ Și jertfa atâta de mare/ În zare mijește furtuna/ Români, priviți spre hotare”. Doar trei ani mai târziu, avertizarea poetică și profetică a devenit anul crucificării României cu rapturi teritoriale în toate punctele cardinale ce au însumat peste o treime din România Mare. În aceeași ordine de idei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
câteva minute trecute până să le zăresc cozile fluturând prin iarba coaptă mi s-au părut veacuri. Am alergat repede în întâmpinarea lor, prelungind cât am putut jocul cu ele. După acest interludiu, am revenit lângă bătrân, căruia ochii îi mijeau cu mai mare căldură ca altădată. Păreau ai unui tată care și-a revăzut fiul după ani și ani petrecuți în cine știe ce bătălii... “Oare ce gândește despre mine?” - mă întrebam eu, fără nici o speranță că voi afla răspunsul așa de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că voi afla răspunsul așa de curând... În cele din urmă, am ajuns la locul unde am tăifăsuit de atâtea ori. Bătrânul a venit lângă mine și mi-a pus o mână pe umăr. A rămas o vreme cu ochii mijiți spre zări. Îi simțeam tremurul brațului... După un timp, a început să recite, cu glas profund: A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Intrând în joc, l-am îngânat: Cu acorduri lungi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
întins... --Ia să gustăm noi întâi din licoarea asta, fiule. În timp ce turna în păhăruțe, am simțit miros de fragi și nu de zmeură, cum bănuiam. “Mare meșter e bătrânul” - am gândit eu în timp ce savuram băutura. Călugărul mă urmărea cu ochii mijiți a bucurie. După ce a socotit că m-am pătruns de gustul și aroma băuturii, m-a îndemnat molcom: --Acum hai să întrebăm de sănătate străchinile astea. Am început să mănânc și am rămas surprins să văd că laptele cu tocmagi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]