1,061 matches
-
telefonul sau radioul au contribuit la destabilizarea perceptivă asupra spațiu-timpului, tehnologiile computaționale amplifică și lărgesc spectrul perceptiv al omului. Noile dispozitive tehnologice virtualizează și mixează simțurile, adăugând interacțiuni senzorial-motrice, inedite precum teletactilitatea sau atingerea la distanță. Sistemele de realitate virtuală mijlocesc integrarea dinamică a diverselor modalități perceptive până la interfațarea unei experiențe senzoriale de a fi altcineva sau altceva. Astfel, virtualizarea nu poate fi redusă la procesele de dematerializare, de descarnare sau de amputare subiectivă ale subiectului uman. Dimpotrivă, încarnând și materializând
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
analogia om-mașină, în același timp adăugând dimensiuni noi, încercând să pună capăt dualismului mecanicism vs vitalism. Vechea împărțire a lumii în teritoriul inanimatului (al fiziciiă și în cel al viului (al biologieiă este răstălmăcită și contorsionată în imaginea cyborgului, entitate mijlocită grație încorporării umanului de către știința ciberneticii. Abandonarea de către cibernetică deopotrivă a determinismului organic și a mașinismului mecanic a prilejuit relaționarea dintre biologic și mașinic până la interferență și feedback: umanul a intrat mintal, senzorial și corporal în procesul medierii, aducând un
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sunt întrețesute în mod literal în sensul că mașinile protezate în corp dobândesc funcții organice, iar corpul este în mod material alterat prin noile tehnologii. Mai mult decât o metaforă, această ipostază a fuziunii om-tehnologie face parte din existență și mijlocește ființei umane situarea și acționarea în lume. Dependența de tehnologie, este, în cazul unor oameni cu deficiențe corporale, o trăsătură care nu mai pare a ține de hipertehnologizarea trupului, ci, mai degrabă, de umanizarea tehnologiei, „împrietenirea” dintre organ și proteză
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
lui Stelarc este discutată de către majoritatea teoreticienilor din perspectivă artistic-tehnologică, în termeni de „estetică a protezei”, pentru a defini demersul acestui tehnoartist ca „sculptor genetic” care „hipersensibilizează” corpul uman, ca „arhitect al spațiilor corporale interne” sau în calitate chirurg care mijlocește „implantul visului” sau „transplantul dorinței” (vezi Dery, 2000Ă. Acest capitol analizează și critică viziunea discursivă a lui Stelarc, care devine ideologie, și este interesat mai puțin de partea artistică a demersurilor acestuia, însă mai mult de ideologia procyborgică a acestuia
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și simularea, captura și recrearea acestuia în cyberspațiu produc, pe de o parte, vizualizarea și circulația informațiilor despre boală și mortalitate, iar, pe de altă parte, un vis al nemuririi umane împlinit în corporalitățile cibernetice, un soi de corporalități care mijlocesc cu precădere controlul, supravegherea (pluriăpanoptică și posibilitatea de manipulare mintală a ființelor umane. Prin tehnologiile virtuale, medicina a devenit una informațională și comunicațională, aducând cu sine atât avantajele, cât și riscurile specifice informațiilor și comunicațiilor, precum virușii și cenzura, manipularea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
să descopere teritorializări corporale inedite, noi accelerări ale vibrațiilor vieții, noi mutații în identitatea umană, dar și noi accepții ale morții. Entitatea virtuală se confruntă în mod imanent cu noi forme de întrupare în cyberspațiu și/sau în realitatea virtuală, mijlocite de juxtapunerea dintre medicină și cibernetică. Scrierile transumaniștilor (vezi capitolul al treileaă ilustrează în cel mai mare grad relaționarea dintre medicină, genetică și informatică (vezi de pildă Stock, 2002Ă prin posibilitatea modificării genelor copiilor înainte ca aceștia să se nască
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
autogenerative, presupun atât posibilități ale controlului și ale autocontrolului, cât și necesitatea asumării unor responsabilități mai largi, atât un grad mai mare de împuternicire pentru indivizi și pentru specia umană, cât și manifestarea unei puteri manipulatoare. Dacă, în principiu, se mijlocesc maleabilități reversibile și permutări corporal-identitare multiple, în practică, modificările umanului, pot fi ireversibile și fatale pentru umanitate. Înlocuind adesea determinismul organic sau genetic cu un determinism tehnologic al inevitabilului, medicalizarea vieții și asistarea în laborator a reproducerii (de la fertilizarea in
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
informatic. Într-o viziune apropiată de viața artificială, interfața poate fi considerată ca având un rol organic, senzorial în procesul de simbioză om-mașină (sau în parafrază deleuzo-guattariană, procesul de devenire-mașină a omuluiă, intermediind între două sisteme până la fuziunea lor și mijlocind noi percepții și senzații corporale (vizuale, auditive, tactile, motriceă în spații ale realității virtuale sau/și ale cyberspațiului. Cel mai adesea însă, interfața este resimțită ca proximitate a prezenței tehnologiei cibernetice în viața umană și ca o modalitate de a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
acesta reunește sub emblema cuvântului noțiunile de concepție, percepție și cibernetică. Cercetătorul nu dă o definiție propriu-zisă noului termen și nu îi sistematizează trăsăturile, însă compilează o serie de speculații în jurul noii facultăți (postăumane pe care o surprinde ca fiind mijlocită de emergența tehnologiei computaționale. În primul rând, cybercepția este înțeleasă nu doar ca protezare sau ca implantare a corpului uman, ci și ca modificare a conștiinței: dobândirea unor noi căi de a gândi și de a simți în cadrul virtualității. În
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
proteze cibernetice, pentru poziția postumană moderară a acestui capitol corpul rămâne în continuare „fundamentul” ființei, finit, material și complex, deschis hibridărilor tehnologice. Hayles (1999Ă merge însă mai departe și observă dependența dintre tehnologie și percepție, ambele virtuale: percepția condiției virtuale mijlocește dezvoltarea tehnologiilor virtuale, pe când tehnologiile însele facilitează percepția. Această dependență mutuală, ontologic-cognitivă, nu rămâne fără multiple problematici sociale, morale, politice. Teoreticiana discută problematica subiectivității dispersate în circuitul cibernetic sub forma informației materializate în terminologie ideologizată etic: „Din ce în ce mai mult, întrebarea nu
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
imaginii în cazul infografiei este incriminată de paroxism întrucât teleprezența înseamnă prezență și absență, virtualitate instituită ca realitate, adică ceea ce Paul Virilio prezintă ca fuziune/confuziune actual-virtual. Aceasta este, în ultimă instanță, logica imaginilor de sinteză propunând o viziune sintetică mijlocită de automatizarea percepției: mai degrabă decât simpla simulare a realității, avem de-a face, încă o dată, cu înlocuirea acesteia. Problema începe să se pună ca o dedublare a punctului de vedere: împărțirea percepției între subiectul viu și obiectul inanimat, artificial
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
deasupra apelor mereu până la vremea de apoi...".193 A. OBICEIURI FAMILIALE 1. APA În ritualurile de trecere, la români, apa antropomorfică descrie cadrul universal al desfășurării ceremonialului, făcându-l părtaș la procesualitatea logos-ului întemeietor de noi praguri existențiale care mijlocesc transsubstanțierea informalului, facilitând consacrarea. Ființialitatea universaliilor ontologice creează liantul dintre spațiul exterior, al gestualității ritualice și spațiul intern, ala limbajului poetic, în care elementul acvatic este tabu, rostirea ar distruge echilibrul dintre pragurile de trecere. Apa ritualică se înfățișează dual
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mi-ți vedere;/ Că nu mă duc să-nfloresc, / Ci mă duc să putrezesc./ Duce-m-oi și-oi putrezi / Și-napoi n-oi mai veni / Oare cine m-o boci? / Sora mea cu maica mea / Mai ales ibovnica!" 247 Mijlocind integrarea în Marele Timp, ca simultaneizare a lumilor posibile, universaliile ontologice creează și re-creează starea mitică primordială, convertind individualul la viețuire cosmică. 2. PĂMÂNTUL Universul tradițional a fost reprezentat, în cultura universală, ca un centru traversat de axa verticală zenit-nadir
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care călăuzește pe drumul înstrăinării, apare și la bulgari: "Celui care pleacă în străinătate îi dau puțin pământ (...), în unele locuri îi dau și apă (...)" 251. "Pământul" din propriul ogor sau din ținutul natal reface legăturile cu o lume pierdută, mijlocind delimitarea unui spațiu sacru. a. Nașterea Imediat după naștere, pământul îl primește pe copilul nou-născut ca pe o ofrandă, moașa așezându-l pe pământ sau sub masă, datină moștenită de la romani 252. La huțuli, după naștere, moașa ("baba") îi dă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
arborele" și "pasărea"; arborele, cu multiplele sale forme de manifestare, are o utilizare mai extinsă, la majoritatea popoarelor. "Cosmos viu", aflat în veșnică regenerare, arborele este "un simbol al vieții în continuă evoluție", semnificând "ascensiunea spre cer", "verticalitatea" 316. Arborele mijlocește comunicarea dintre cele trei niveluri ale cosmosului; rădăcinile descriu lumea subpământeană, trunchiul și crengile plecate prezintă pământul în toată întinderea sa, iar ramurile din vârf reprezintă cerul în totalitatea sa 317. În mitologia poporului român, Arborele Cosmic, născut o dată cu Universul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
simbolică între noul născut și un brăduț" ("pe fruntea brăduțului (scrisu-i și sorții finuțului / scrisu-i pe fruntea finuțului"); ca "arbore de nuntă" este un simbol al mirelui; în prenuntă sau în nunta mortului, ca "arbore funerar", pus la "căpătâiul" mormântului, mijlocește trecerea sufletului peste apa sâmbetei sau peste Marea Neagră 320. Considerat "arbore cosmogonic, teogonic și antropogonic", "creator de elemente cosmice, de făpturi divine și de oameni", bradul este, sub raport mitic, bipolar: ele este arbore cosmic și arbore terestru, arbore al
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe mort la groapă este făcut dintr-un "pom roditor de grădină" și împodobit cu fructe sau cu păsări făcute din aluat, colăcei, scărițe și cârlige, din aluat, turtă dulce 350. "Pomul morții" este, de fapt, un "pom al vieții", mijlocind "trecerea din lumea aceasta în cealaltă" și oferind umbră "sufletului" care se rătăcește în drumul său spre rai 351. La Fundu Moldovei din județul Suceava, în trecut, se punea câte un brăduț împodobit cu lână albă, la cele patru colțuri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se încălzească morții deoarece, de Sfântul Dumitru se ținea și o sărbătoare a Moșilor când se făcea pomană de sufletul morților.440 O dată cu venirea iernii, focul este venerat ca ființă mitologică care sălășluiește în vatra casei și care povestește sau mijlocește norocul pentru anul care va veni. Astfel, în ajunul Crăciunului, femeile pun o piatră în cuptor pe care o iau abia în noaptea de Bobotează, zicând: "Cum dorm toți oamenii și nimeni nu vede, așa să nu vadă uliul puii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de om. / Și după ce i-oi spăla-o / Frumușel că i-oi usca-o; (...) / Și după ce mi-oi usca-o / Îndărăpt i-oi înturna-o / Pe șuierul vântului, / Pe fundul pământului..."85 Într-un bocet bănățean, numit "petrecerea mortului", cosmicul mijlocește trecerea dintre cele două lumi, lumea de aici și lumea de dincolo: "Brade, brade! Să-mi fi frate, / Întinde-ți, întinde / Eu să le pot prinde / Vârfurile tele / Să trec peste ele / Marea în cea parte / Ce lumea-mi desparte
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care-l apără să depășească momentele de cumpănă, mai ales la solstițiul de iarnă când puterea acestuia este cea mai scăzută. Pentru ca trecerea ritualică, de la profan la sacru, să fie posibilă, în imaginarul tradițional există metamorfoze diferite ale soarelui care mijlocesc împlinirea vechiului timp și deschiderea vieții celei noi. Ipostază solară, Crăciunul, îmbătrânit de vreme, la solstițiul de iarnă, moare, pentru a renaște într-un alt spațiu temporal, purificat de puterea sacrificiului: "Măi Crăciune, măi bătrâne, / Astăzi te-ngropăm pe tine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
La mulți ani cu sănătate, / Că-i mai bună decât toate!"125 Paradigma mitologică a colindelor este construită pe baza nuntirii dintre pământ și cer, legătură consfințită de prezența astrelor; în unele colinde, apar și ipostaze feminine ale soarelui care mijlocesc comuniunea dintre sacru și profan: "Sora Soarelui / Că așa zicea, / Că ea e mai mare, / Că-i frate-său Soare / Și de când răsare, / Până când sfințește, / Lumea o-ncălzește, / Că de n-ar sori, / Lumea n-ar mai fi. / Sora Vântului
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de Malancă, luna este supusă unui ritual al reîntoarcerii în matricea apelor, tocmai pentru a se împlini descântecele și farmecele. Moartea ritualică a lunii, care precede apariția lunii noi, numită popular Luna Tânără, Luna în două coarne sau Crai Nou, mijlocește împlinirea unor vrăji și descântece. "Luna din fântână", din recitativul urăturii pentru Malancă, simbolizează tocmai această renaștere a lunii din apele primordiale care primenesc sorții omului: "Ne primiți Malanca-n casă, / Că-i cu straie de mătasă / Și afară viscolește
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
oară, dacă ai respectat regulile jocului”. Aceeași percepție o întâlnim și la OA-1: „Nu puteți să vă duceți direct să oferiți. Trebuie să fie deja relația formată. Cred că relația de prietenie (...), dar politic funcționează mult mai bine”. Corupția este mijlocită prin forme (relații și rețele) clientelare. Funcționarii publici și oamenii de afaceri au identificat două tipuri de forme clientelare care susțin corupția în cadrul sectorului public: 1. nepotismul; 2. partidele clientelare. Aceste relații stabile asigură cele două ingrediente absolut necesare pentru ca
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
vârtejul cotidian, structura noastră profundă nu se modifică în decursul câtorva decenii. Or, creația regizorilor care marchează istoria filmului tocmai acestei structuri i se adresează. Chiar de la primul său film, omul de teatru locuit de Cehov și de Caragiale a mijlocit prima și poate cea mai frumoasă întâlnire dintre teatralitate și cinema. Vorbim aici despre cum sunt concepute încadraturile, despre acribia cu care sunt dinainte trasate mișcările de aparat, despre respectul pentru gestul esențializat până la hieratism. Și mai vorbim despre cum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
logică interioară o derulare a cărei continuitate și coerență sunt asigurate de firescul propriului "fir epic", ca să rămânem în tonul expunerii lui Schnädelbach. În schimb, "sistematizarea rigidă" desemnează ceea ce Mircea Florian ar numi "sacrificarea realității istorice empirice, nemijlocite, în favoarea realității mijlocite de rațiunea dialectică"64, adică am zice noi o logică exterioară, dictată de jocul "în tact de trei"65 al dialecticii. Ulterior, Schnädelbach marchează mai limpede distincția dintre Hegel și reprezentanții școlii istoriste: "Ceea ce este la Hegel ideea absolută, reprezentabilă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]