2,172 matches
-
tablă de materii”. Prima dintre acestea (p. 24) e chiar un colaj de sintagme separate prin cratime (întocmai ca în faimosul text al lui Caragiale). Un colaj, în fond, din poemele anterioare, al cărui singur rol e de ordin tehnic: mimează încheierea unui capitol de viață. Cea de-a doua e o găselniță de traductologie: în chip de refren, verbul „a mesteca” (cu toate conotațiile lui) e transpus în aproape zece limbi, de la română la, dacă nu greșesc eu, sanscrită și
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
dintotdeauna - o poezie intelectualistă, de modernitate subtilă, discretă, bine ascunsă. Pentru un poet din secolul XX, asimilarea culturii reprezintă un avantaj, dar și un handicap: ea și-a pus amprenta asupra fiecărei pagini. La un artist ce ar vrea să mimeze spontaneitatea, cultura acționează paralizant. Fiul eruditului filolog ieșean cu același nume absorbise avid, de la primul contact cu Literele, poezia scrisă în marile limbi europene, de la cele clasice la limbile moderne. A trecut rapid și cu folos prin toată literatura universală
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
a spus, la final, Victor Ponta lui Belu, adăugând că se gândește și la alegerile COSR. Nu era nevoie să sublinieze, am înțeles cu toții pe cine sprijină, în ciuda elogiilor de formă lansate pentru contracandidații Lipă și Petrache! Selfie, selfie, dar mimăm fair-play-ul", a fost o parte din mesajul postat de Cătălin Tolontan pe blogul personal.
Tolontan pune semnul egal între Ponta și Udrea by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30370_a_31695]
-
mai toți) plăcuta ocazie de a mă certa cu circa două treimi din personalul importantei noastre instituții pentru banalul motiv al schimbării unei camere cu alta” (p. 106). Sunt și destule momente în care logica tandră a lui Marian Papahagi mimează cinismul. De pildă, atunci când, ca în cărțile lui Pantagruel, recomandă, ca leac de depresie, însurătoarea (p. 188) ori când, în dispoziție prozastică, relatează cu talent pince sans rire două serate culturale desfășurate la Accademia di Romania. La una dintre ele
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
Gordon. După cum e imposibil să acoperim fisurile, ceea ce ne asigură o devastatoare mediocritate și o „suferință a eului”, din moment ce egopatia noastră este „sfântă”. Prin umare, „suntem doar niște recipiente golite de conținut. Noi nu ființăm, noi trăim efectiv. Noi doar mimăm viața, ca niște paiațe uscate...”. Florin Toma caută să investească individul lipsit de autenticitate și bulversat de viduri interioare cu frisonul unui început revelator. În O dimineață vrăjmașă aceeași lentoare asigură sentimentul inutilității. Protagonistul, evident suferind de senzația de vid
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
înclină să creadă că „Villon a fost sedus (asemeni multor scriitori din cam toate epocile) de noutatea domeniului de investigat; a fost fascinat de pitorescul personajelor care populau acest mediu social” și „nu și-a cenzurat pornirea auctorială de-a mima (făcîndu- se c-o trăiește) o ipostază inedită”. Expresivitatea traducerii, prin exploatarea savuroasă a resurselor argotice românești, atinge aici una din cotele cele mai înalte. În cuvîntul adresat Cititorilor la ediția din 1533 a operei lui Villon, Clément Marot scria
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
nimeni nu se opune la nimic, toți ascultă fericiți de "marele conducător", sterilizați de vise și emoții. Ironia ne apare ca o formă de solidaritate subînțeleasă cu mulțimea oprimată, de vreme ce are o țintă social-politică. Cine poate crede că nu e mimat entuziasmul prozatorului când își deschide textul cu prezentarea vieții tihnite de după război, sub "oblăduirea Perfectului Prezidiu Permanent al Popoarelor Păcii sau cei cinci P..."? Este fals elogiul timpului "în care se lucra cu zel și recunoștință pentru fericirea obștească", o
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
al diverselor ediții, fie corectate catastrofal, fie căzute pradă incendiilor. Spre deosebire de E. Lovinescu, Vladimir Streinu crede că Hogaș nu e un scriitor homeric, ci un homerid, un homerizant, că n-ar fi, ca structură, un primitiv, ci un orășean care mimează rusticitatea. Accentul e pus (cred cam în exces) pe sufletul lui de civilizat. Criticul remarcă foarte bine spectacolul autorului, autorul ca personaj, înrudirea lui cu Odobescu: peisagist pasionat, spirit cultivat umanistic, frecventele aluzii mitologice și greco-latine, umorul livresc, dar și
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
banal (cum e și folosirea în exces a cuvîntului ,șobolan") și nu cred că mai impresionează pe nimeni dispus deja să deschidă o carte a unui tînăr poet. Limbajul tare s-a cam trezit și nu mai face decît să mimeze fronda, căci repetiția oricărui nonconformism produce saturație, se clișeizează și creează imunitate. În concluzie, poezia Elenei Vlădăreanu nu excelează prin mărci distincte și merge pe drumuri prea la vedere lăsîndu-ți cumva impresia unui remix de generație, totuși, nu vreau să
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
că Partidul Comunist, din 2001 până în 2009, și-a schimbat obiectivele de politică externă de câteva ori. A venit la putere cu obiectivul aderării Moldovei la Uniunea Rusia-Belarus, apoi a avut o perioadă glaciala în relațiile cu Rusia și a mimat parcursul aderării la UE - ideal susținut atât de putere cât și de opoziție, iar din 2009 a revenit la matcă lui ideologică printr-un mesaj antieuropean. Să nu se uite faptul că ei, comuniștii, au avut o pondere destul de importantă
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
la abordarea unor tehnici de campanie ce practică discursul injurios, centrat pe desființarea individului și a imaginii sale publice, prin insultare și calomniere, care, de multe ori, instiga la violență fizică. Amintesc aluziile licențioase, tehnica de atac la persoană ce mimează discursul machist, recursul la termeni și expresii din argou, ori atribuirea de porecle și supranume. Accentul s-a mutat, astfel, de la programele electorale, cele care ar trebui să răspundă nevoilor socio-economice contextuale, la jocul de discurs agresiv și acțiuni ale
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
într-un context în care credința în supranatural e apanajul inepților. Într-o lume fabuloasă, el e magician pe bune. Lucrurile stau altfel cu Will, care e escroc până la os și nu a crezut vreodată că lucrurile pe care le mimează conștiincios pot fi reale și aplicabile. El e un clovn, și încă unul confuz, în lumea fabuloasă de existența căreia se îndoiește de altfel la fiecare pas. Ideea de bază a filmului este că experiența lor supranaturală este una de
Cu și de Terry Gilliam by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11191_a_12516]
-
lui erau porția de libertate (și, deseori, de adevăr...) permisă într-o lume de moraliști destul de încruntați, devine cronicarul, cam chițibușar, al schimbărilor (nu foarte evidente) din Amoc. Deși dezorganizată, "cojită", lumea acestui Amoc are structuri bine stabilite, care le mimează pe cele nouă cunoscute, din propria, mai mult sau mai puțin absurdă, societate. Are, bunăoară, o Academie, care-și ia drept deviză constatarea (altminteri, de bun simț...) că "cel mai bun student e studentul mort". La aceeași înaltă școală, Pafnutie
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
România s-a creat o pătură de indivizi a căror obsesie e îmbogățirea demențială nu e doar un afront la adresa celor vreo șaisprezece milioane de români cârpiți în fund. E, pur și simplu, o amenințare la adresa viitorului fiecăruia dintre noi. Mimând naivitatea, mă întreb: dacă tot posedă aceste averi uluitoare, ce nevoie mai au acești indivizi de funcții politice? N-au decât să-și petreacă timpul numărându-și banii, netulburați de nimeni. Dar de ce să accept eu să fiu condus de
Ciuperca nucleară a corupției by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10918_a_12243]
-
forță, din păcate, pe scenă. Cel puțin în seara reprezentației pe care am văzut-o eu. Dar este credibil. Disfuncția majoră în spectacol apare în relația celor doi amici. Personajul lui Coșuleț este mecanismul răului, golanul dur, care minte și mimează mereu că este priceput în tot și toate, este "modelul" care îi fură mereu mințile inocentului, pe care este gata de fiecare dată să-l urmeze oriunde, pînă la capăt. Așa cum joacă Florin Coșuleț, superficial, exterior, din vîrful buzelor - las
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
bine pe lângă noua putere, măgulită de a fi agreată de noii veniți intră spornic în joc, exploatând punctele slabe ale noilor cunoștințe, într-un echilibru de aparențe, pe care mizează, odată ce alte soluții nu se întrevăd. Și unii și alții mimează deplina normalitate, tăinuindu-și spaimele într-o nesecată poftă de petreceri, unde asemenea cerculețe se întrunesc, punând cap la cap mesele de restaurant, chemându-se pe numele mic, fie și necunoscându-l pe cel de familie, numind aceste sindrofii bal
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
putea spune că nu-i străin și de alte arte. Când a citit filosofie mai mult a memorat doctrine și curente, când a citit literatură grija lui a fost să se țină Ťla ziť și cam atât. În rest, a mimat. Da, asta a făcut! A mimat până și indelicatețele față de propria-i soție (trântirea ușii, nervii iscați din senin, Ťretragerileť bruște). Cum ar putea exista un creator care să nu-și ofenseze nevasta? ŤOperať lui e mai importantă decât orice
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
și de alte arte. Când a citit filosofie mai mult a memorat doctrine și curente, când a citit literatură grija lui a fost să se țină Ťla ziť și cam atât. În rest, a mimat. Da, asta a făcut! A mimat până și indelicatețele față de propria-i soție (trântirea ușii, nervii iscați din senin, Ťretragerileť bruște). Cum ar putea exista un creator care să nu-și ofenseze nevasta? ŤOperať lui e mai importantă decât orice pe lume." (p. 92). Comice și
Testiban rescrie un roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11002_a_12327]
-
a promova o pretinsă operă necunoscută a lui Brâncuși, aflată în posesia nu știu cărui colecționar din Canada. O piesă derizorie, evident din aceeași familie cu cele promovate și la noi de ani buni, Figură, căci așa a fost botezat proaspătul avorton, mimează jenant stilistica arhaizantă a lui Brâncuși, fiind datată 1908. Pornind de aici, de la stilistica aproximativă a obiectului, Pogorilovschi se dezlănțuie într-o demonstrație halucinantă, al cărei singur scop este acela de a publica, analiza, interpreta și acredita biata arătare de
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
Apelului către lichele (a fost și el reeditat, de curînd, cu diatribe de ieri și deranjuri de azi, altă marfă, același cîntar), contrat tandru de o cronică a schimbărilor pe care Dan C. Mihăilescu vrea s-o facă, în '93, mimînd citirea unei hărți de navigație: 360 de grade est... De parcă mai contează că te-ntorci la stînga sau la dreapta cîtă vreme stai, în fapt, pe loc... Rău e că-n vertijul acestei piruete care te-aduce tot acolo unde
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
și variată ca mișcare de dans. O piesă în care fiecare personaj era închis într-o lume a lui: o interpretă avea o mișcare aproape mecanică, de mers fără sfârșit, un interpret (David), cu un corp aparent slăbănog și vopsit, mima o joacă bufonă și amintea, ca siluetă, de unele personaje din pictura lui Bosch, o altă dansatoare (sau poate actriță) evolua cu mișcări patetice pe o melodie a lui Piaf, și, în fine, o altă interpretă, prinsă în propriile ei
Universul francofon și dansul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10205_a_11530]
-
joacă bufonă și amintea, ca siluetă, de unele personaje din pictura lui Bosch, o altă dansatoare (sau poate actriță) evolua cu mișcări patetice pe o melodie a lui Piaf, și, în fine, o altă interpretă, prinsă în propriile ei vise, mima o oarecare cochetărie. Toți aveau, însă, drept fundal, pe ecran, lumea absurdă și inconștientă în care trăim cu toții, cu scene apăsătoare, posterioare unor acte de violență armată. In fine, ultima lucrare prezentată L'amour ces quand il-i- deux personne qui
Universul francofon și dansul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10205_a_11530]
-
rămas, cu gusturile lor muzicale, sub nivelul decenței, chitaristul din trupa Sacru întâmpină reale probleme de adaptare în lumea citadină. Orice ar face, colegii de liceu îl iau drept ,țăran", iar profesorii îl consideră ,idiot". Cum procedăm, atunci? Afectăm cinismul, mimăm lipsa de inteligență, replicăm prin neimplicare și printr-un evazionism sui-generis și ne construim, la distanță protectoare de ironiile și mojiciile celorlalți, o lume a noastră, o scenă imaginară, ridicată deasupra unui public în delir. Și, evident, fugim de acasă
Unde fugim de-acasă? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10805_a_12130]
-
berării în aer liber, unde îndrugau istorioare incredibil de hazoase și făceau lucruri în comparație cu care isprăvile aiuristice ale curtenilor păleau. Greene povestea toate astea cu o vervă care-l propulsa pe Orlando pe culmile încântării. Avea un talent formidabil să mimeze, cu un umor care i-ar fi sculat și pe morți din morminte, și se pricepea să vorbească minunat despre cărți, cu condiția să fi fost scrise cu trei sute de ani înainte. Așa treceau zilele și Orlando nutrea pentru oaspetele
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
în multe altele scrise de Dinescu, existența are, în mecanismele ei intime ori în acelea de suprafață, articulațiile dereglate, valorile au încetat să funcționeze, iar masca s-a substituit definitiv chipului real. Actorii spectacolului existențial au aerul unor cabotini care mimează doar trăirea, gesticulează inautentic, fără a-și asuma spontaneitatea ca normă a substanței ontologice. Și în poemul Hau hau procedeele predilecte întrebuințate de autor sunt parabola, înscenarea alegorică, ironia și reflexul parodic, toate aceste modalități având darul de a transpune
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]