826 matches
-
la funcția de pauză descriptivă cînd, de exemplu, descrierea povestește o experiență perceptivă, putînd avea, chiar atunci cînd statutul său în raport cu diegeza este de pauză, funcții diverse: decorativă (descrierea "scutului lui Ahile"), explicativă sau simbolică (portretele la Balzac), de credibilizare mimetică sau de indexare ideologică. Descrierea permite în toate cazurile o transformare a orizontului de așteptare a cititorului și crearea unei competențe de lectură specifice care nu mai vizează pur și simplu structurarea logică și semantică a acțiunilor, ci mai degrabă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe de o parte, pentru personaj, în acțiunea sa de a lega buchetele, pe de altă parte, pentru narator, în acțiunea sa de a le descrie. Se demonstrează aceasta și în descrierea buchetului care, prin compoziția sa, este o prezentare mimetică a întîlnirii celor doi îndrăgostiți (de la inocența primelor flori la tumultul celor din urmă, ce precedă apariția macului masculin), avînd o finalitate care incită, subliniată de comentariul naratorului. Știind că astfel comparatul (femeia) și comparantul (vegetalul) își schimbă în permanență
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
înmulțesc bureții aceia fini care prețuiesc pînă la o sută cinzeci de franci [...]. J. Verne, p. 224 O altă marcă a adaptării discursului științific la cel literar, care ia forma, la nivelul textului, a unei secvențe enumerative ficționale, este recursul mimetic la practica citațională. Ea este direct folosită de personajul-narator (J. Verne), sau prin intermediul unui discurs raportat autorizat (G. Flaubert). (23) Printre ei am observat mai multe specii, pe care nu-mi fusese dat să le văd pînă atunci. Voi aminti
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
În timpul căldurilor, apa scăzînd, lăsa goale pînă-n temelii, zidurile grădinilor care aveau o scară cu vreo cîteva trepte ce coborau în rîu. Apa curgea fără zgomot, repede și rece, înghețînd parcă privirea [...]. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 83 Se numesc "mimetice" descrierile a căror funcție, unică sau principală, este de a pune povestirea într-un cadru, spațiul-timp în care actorii interacționează. În funcție de genurile narative, descrierea cu funcție mimetică ocupă un loc mai mult sau mai puțin important. Se știe că în
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și rece, înghețînd parcă privirea [...]. G. Flaubert, Doamna Bovary, p. 83 Se numesc "mimetice" descrierile a căror funcție, unică sau principală, este de a pune povestirea într-un cadru, spațiul-timp în care actorii interacționează. În funcție de genurile narative, descrierea cu funcție mimetică ocupă un loc mai mult sau mai puțin important. Se știe că în povești, formulele canonice " Era odată ca niciodată...", "A fost odată..." introduc un anumit tip de verosimil ce se caracterizează printr-o nevoie de universalizare și de tipizare
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
societăți, a unui fenomen cultural, a unui paradox filosofic sau cosmic, în aspectele lor cele mai concrete, imitînd viața (fără de care romanescul ar lăsa loc pentru ceea ce se numește prospectiv, 1971, p. 110). Două roluri majore pot fi atribuite descrierilor mimetice, în cazul genului romanesc "realist": 1. construirea spațio-timpului povestirii, "cronotopul" său (Bahtin, 1978), "autoreferința" sa (Arrivé, 1972), "socialitatea" sa (Duchet, 1973); 2. prezentarea actorilor povestirii. În ambele cazuri, efectul căutat este cel de realitate și, de aici, cel de adevăr
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
zahăr, reparau rickshaus și biciclete [...]. În minuscule măcelării cu nume scrise în caractere urdu, erau miei și oi cu burțile umflate și înnegrite de muște care bîzîiau [...]. Căutarea "efectului de real" poate lăsa locul unei producții de enunțuri autonome: descrierile mimetice. În general de mare întindere, aceste descrieri introduc operații pe care le vom defini în partea a doua a acestei lucrări (afectarea, aspectualizarea etc.). C. Funcția semiozică Cu toate că majoritatea teoriilor realismului au lăsat loc capcanelor referențiale, supraestimînd funcțiile matezice și
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
esență, de a face ca și textul, prin enunțurile sale, să participe la diegeză, dînd astfel iluzia priorității ei și a puterii de emanație. J. Neefs, p. 470 Revizuirea lui Flaubert confirmă acest lucru, descrierile întrețin mai puțin o relația mimetică cu referentul real decît o relația diegetică cu contextul ficțional. Va fi suficient să activăm aceste proceduri de intratextualitate 20 pentru a realiza descrierile productive pe care le vor sistematiza Proust și alți cîțiva romancieri moderni. Toți acești scriitori au
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
70, 74, 76, 78, 125, 141, 147, 149, 218, 219, 229, 232 metonimie 63, 68, 147, 149, 154, 156-158, 181, 203 micro-propoziție 46, 47, 93, 96, 98, 99, 103, 107, 108, 112, 113, 143-149, 151, 154, 156, 167, 180 mimezică / mimetică (descriere) 42, 44, 45 mimezică / mimetică (funcție) 34, 41, 45, 56 mnemonică (descriere) 26, 27, 30, 93 N narativizare 36, 96, 167, 174, 181, 183 O omogenitate 11, 103, 103, 168 organizatoare (elemente) 48, 94, 229, 230 orientare argumentativă 11
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
147, 149, 218, 219, 229, 232 metonimie 63, 68, 147, 149, 154, 156-158, 181, 203 micro-propoziție 46, 47, 93, 96, 98, 99, 103, 107, 108, 112, 113, 143-149, 151, 154, 156, 167, 180 mimezică / mimetică (descriere) 42, 44, 45 mimezică / mimetică (funcție) 34, 41, 45, 56 mnemonică (descriere) 26, 27, 30, 93 N narativizare 36, 96, 167, 174, 181, 183 O omogenitate 11, 103, 103, 168 organizatoare (elemente) 48, 94, 229, 230 orientare argumentativă 11, 91, 99, 100, 101, 114, 115
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
credulitatea inocentă și de statutul de spectator al imensei majorități a societății inaugurează astfel o eră nouă a reprezentărilor sociale și a imaginarului puterii politice, ambele dominate de spectacolul televizat. Consecințele acestui proces pot fi urmărite până azi: caracterul precumpănitor mimetic, de punere în scenă ca spectacol a restructurărilor care ar trebui să afecteze fondul raporturilor și structurilor sociale, dar rămân prea adesea pur formale, contrabalansate în planul invizibil al faptelor de o îndârjită sabotare a inovației, se regăsește in nuce
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
globală a dramei. De aceea, tot în Poetica lui Aristotel mimesis-ul (și, implicit, verosimilitatea) e considerat drept trăsătura esențială a poeziei dramatice, care prezintă "oameni în acțiune" și relatează întâmplări posibile, nu "reale" (de realitatea empirică se ocupă istoria). Principiul mimetic, al verosimilității, presupune deci reprezentarea "lumii în idee" și imaginarea de universuri posibile, în orizontul lui "ca și cum", în vreme ce realitatea empirică rămâne în afara sferei "verosimilului", în felul unei materii ordinare, neprelucrate, ce așteaptă intervenția salvatoare a creatorului de frumos 55. Bref
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
universuri posibile, în orizontul lui "ca și cum", în vreme ce realitatea empirică rămâne în afara sferei "verosimilului", în felul unei materii ordinare, neprelucrate, ce așteaptă intervenția salvatoare a creatorului de frumos 55. Bref: pentru Stagirit "verosimilul" e un concept care desemnează nu atât adecvarea mimetică la "realitate", cât (după cum am sugerat anterior, referindu-mă la tragedie) transfigurarea ideală a respectivei "realități". Din acest unghi privind lucrurile, melodrama (formă estetică impură) răspunde numai în parte exigențelor artei (ale verosimilului), deoarece rămâne îndatorată în mare măsură unei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
gesturi caracteristice și transformând scena într-un tablou plastic, mai elocvent decât orice discurs. Când însă triumful realismului a impus abandonarea "artificiilor" scenice (de tip "trompe l'oeil") sau narative (de tip "deus ex machina") în favoarea acelor procedee vizând adecvarea mimetică la realitatea ascunsă a sufletului individual, personajele specifice melodramei încep să câștige în complexitate și devin ambigue din punct de vedere moral, în acord cu dizolvarea vechilor ierarhii și relativizarea conceptelor tradițional antinomice de bine și rău. După unii exegeți
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
care validează lectura lumii (ca text) drept cea mai autentică formă de trăire (pentru că e implicată și dezimplicată, tragică și melodramatică deopotrivă). Prin urmare, deși rămâne ancorată în realitate prin focalizarea asupra pasiunilor și a vieții afective, melodrama depășește principiul mimetic și sugerează posibilitatea existenței unui model abstract, dincolo de realitate, și a unei structuri de semnificație relevabile exclusiv pe calea analizei (de unde și perceperea tragediei ca reflecție fără soluție, "în marginea" vieții). Apoi, dacă melodrama e o piesă cu sens etic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
comportism". În absența acestui suport vizibil (imaginea), cu rădăcini în realitatea fenomenală (deci și în biografie), "analiza" psihologică s-ar dovedi o speculație stearpă, filozofare fără obiect și fără finalitate. Însă Ibrăileanu era departe de a restrânge arta la formula mimetic facilă a unui realism vulgar, după cum se mai crede încă, din necunoștință de cauză. Ca și Lovinescu, autorul Adelei a sesizat foarte comprehensiv importanța sugestiei în literatură, pe care a explicat-o chiar mai nuanțat, ca efect al unor procedee
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
voiajurilor în străinătate, în proza de tinerețe Lovinescu atrage mereu atenția asupra neconcordanței dintre "viață" și "carte", dintre faptul trăit și expresia lui "literară", încredințat fiind că scriitorul nu poate ieși din impas decât într-un singur fel: refuzând pactul "mimetic", mistificând "realitatea". Într-adevăr, călătorul plecat peste hotare cu gândul de a-și face ucenicia artistică se arată descumpănit la tot pasul de inautenticitatea "notițelor" din carnetele lui (inautenticitate probată, am văzut, de verdictul negativ al lui Nicolae Iorga), însă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
plieze perfect pe estetica "situaționalistă" a melodramei 151, gen caracterizat printr-o structură narativă nelineară și preferința pentru construcția episodică, bazată pe aglutinarea de "scene" și fragmente eterogene, relativ autonome. Rezultă că romanul lovinescian nu ține să respecte principiul iluziei mimetice, configurându-se în schimb în jurul unui model abstract de realitate, oferit de melodramă, dar și de ceea ce Freud numea "romanul familial al nevroticilor" "formă de ficțiune elementară", al cărei tipar narativ "poate varia sensibil de la caz la caz și poate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
generică, de simboluri psiho-morale, prin care autorul pune față în față două lumi complet diferite: lumea veche, modelată organic de spiritul viu al naturii și al valorilor tradiționale, și lumea nouă, intrată sub sfera de influență a modelelor occidentale, asimilate mimetic. Prin Andrei, sufletul românesc (în variantă moldovenească) trăiește de fapt drama dezrădăcinării și a înstrăinării de sine, după binecunoscutul scenariu al împrumutului formelor fără fond. Ca atare, dacă am aplica "teoria" lovinesciană și în gingașul domeniu al relațiilor sentimentale, ar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a înstrăinării de sine, după binecunoscutul scenariu al împrumutului formelor fără fond. Ca atare, dacă am aplica "teoria" lovinesciană și în gingașul domeniu al relațiilor sentimentale, ar trebui să spunem că amorul pentru franțuzoaica sinucigașă punctează doar primul moment (pur mimetic) al modelării personalității psihologice, urmând ca etapa "diferențierii", care scoate din inerție sufletul (colectiv și individual), să se producă ulterior, grație unei experiențe erotice de factură sensibil diferită. Consecvența cu propriile "teorii" l-a determinat pe Lovinescu să imagineze acum
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
importanța "mecanismului epic" și a procedeelor stereotipe de construcție textuală ce se impun tiranic, ca o "fatalitate literară", spulberând iluzia realistă. Într-adevăr, determinismul rigid al compoziției romanești reclamă triumful convenției și al codificării simbolice asupra principiului tradițional al "adecvării" mimetice (axate pe "observație"), cu prevalarea subiacentă a unui model cognitiv aprioric, mărturisind pasiunea ideilor generale, asupra cunoașterii empirice, bazate pe experiență. Pe de altă parte, preferința pentru apriorism, convenție și simbol impune drept consecință firească în plan estetic recursul la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și citadin), deci de "realitate". Or, niciodată, nici măcar în textele de tinerețe literatura lovinesciană, de o evidentă "impuritate" estetică, nu respectă principiile unei logici de tip cauzalist stricto sensu: în Comedia dragostei, de pildă, dacă personajele sunt plăsmuite după principiul mimetic al analogiilor cu "natura" și "mediul", asta nu înseamnă că narațiunea se încadrează obligatoriu (așa sugerează criticul) fie într-un registru realist (când "fatalitatea" acționează ca o forță exterioară), fie într-unul romantic (când sufletul expansiv al omului devine, prin
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
îngâne" de minune, găsind chiar "observații fine" și "un fel personal de a-și exprima gândul". Înainte de a iubi, Lulù a învățat să vorbească exact pe limba bărbaților, ca din carte. Așadar, diferența dintre cele două femei ține de receptivitatea mimetică la discursul masculin, la care se conformează doar Lulù, pe când Mab, neînduplecată, voise să joace, ea, rolul bărbatului (am văzut cu ce consecințe). În altă ordine de idei, prozatorul sugerează că, pentru a pătrunde în sufletul partenerilor, femeilor le este
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de comentariul vocii din public, Leon se îndrăgostește de Igeea, iar textul urmează de acum jocul erotic al celor doi" (op. cit., p. 45). În opinia noastră, dimpotrivă, proza lovinesciană se înscrie programatic în alt registru estetic (al melodramaticului), încălcând pactul mimetic, al literaturii "realiste": prin urmare, "peisajul" lovinescian e o proiecție imaginară a interiorității "psihice" (în termeni freudieni, o afirmare a id-ului, cu care luptă în zadar "eul" personajului). 136 Nuvela scriitorului francez a inspirat muzica genialei opere a lui
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sau joia celei de a cincea săptămîni după Paști”. Momentul agricol le cuprinde pe amîndouă: abia s-au încheiat semănăturile de primăvară; le urmează alte desfășurări pentru preîntîmpinarea fenomenelor previzibile: ploaia și seceta. Primul chemat și dorit (prin invocații, jocuri mimetice), celălalt nedorit și alungat (înmormntare simulată, exorcizare, măsuri punitive). În ambele cazuri se apelează la procedee ritualice și magice. Deși pare ciudat, obiceiul udatului cu apă se practică și într-o parte și-n cealaltă. Se deduce că seceta-ploaia, Caloianul-Paparuda
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]