3,813 matches
-
fi, se întrebă, pentru prima oară avea dubii. Își privi mănușile care zăceau peste poșetă. Nu-i venea nici o idee. Fir-ar să fie! Coroanele copacilor se clătinau domol în vânt. Aproape nimic, tot nimic, mintea ei, goală. Probabil este minunat la țară acum, spuse cu vocea ei groasă, de fumătoare. Ce banalitate, îi era pur și simplu jenă. Nu i se mai întâmplase să se afle într-un asemenea impas. Intelectul său parcă se pitise sub pălărioară, nu dădea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un pic era superstițioasă, pe urmă își aminti că-i tăiase calea un copil, nu o pisică, ceea ce nu era totuna. Da, era un copil, dar jucăria cărată după el reprezenta o pisicuță fugind după ghem. Fleacuri, fleacuri! Afară era minunat, adolescentele purtau pantaloni trei sferturi, bufanți în talie, unele aveau coapsele puternice părea evidentă preocuparea obsedantă a părinților de a-și îndopa odraslele cu orice preț, după principiul: pe vremea noastră tot am mai mâncat o pasăre de curte, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ani de zile. Ghicise oare Ovidiu că este sterilă? Zilele petrecute cu profesorii Alexe au trecut ca fulgerul. Era relaxant să privești de jur împrejur, să-ți saturi ochii de imagini frumoase. Pe profesori îi mai însoțea o pereche, erau minunat de frumoși amândoi, păreau o adevărată întruchipare a erosului, a idealului. Nina îi zicea femeii Cosânzeana și bărbatului, Făt-Frumos. Tot timpul drumului, numele lor reale nu au fost pomenite. Cei doi erau tăcuți și se arătau atașați unul față de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pun de-o cafea proaspătă, spuse Eleanor, apucând cafetiera. — Vai, nu te deranja! o opri Șam. E foarte bună și asta. Îmi place cafeaua călâie, continuă el și flutură suplimentul de la Sentinel. Ați văzut chestia asta? — Ce-i aia? se minuna Eleanor. — Numărul de azi din Sentinel. Ați citit ce-a scris despre mine ticăloasa aia de Fanny Tarrant? Șam se așeza pe canapea, simți pe data că sub pernița e un ziar și îl scoase la vedere. — Văd că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
are iluzia că ea te intervievează pe tine! Află câte ceva despre trecutul ei. Încearcă să-i înțelegi modul de gândire. De unde i se trage invidia? De unde răutatea asta? Expune-i punctele slabe. Învaț-o minte. Nu-i asa c-ar fi minunat? — Nu crezi c-ar bănui ceva dacă aș suna-o și i-aș spune că m-am răzgândit? — Nt! Habar n-ai cât de arogante sunt creaturile astea. Au impresia că toată lumea moare să fie intervievata de ele. — Deunăzi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
putea desface și o cutie de supă. — De obicei sar peste masă de pranz, însă dacă vă este foame, o să vă țin de urât și-o să ciugulesc și eu ceva în timp ce ne continuăm discuția. — Săriți peste masă de pranz? se minuna Adrian. Țin minte că Șam era furios la culme că l-ați făcut praf după ce i-ați mâncat bunătatea de rasol de somon pe care v-a gătit-o. — De fapt el a mâncat cea mai mare parte, spuse Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a lăsat de scris. — Și ați aflat? — Cred că da, răspunse Fanny. Mi-a spus că nu mai are nimic de zis, nimic care să merite osteneală de-a inventa o altă poveste. — Ei, nu, chiar așa a zis? se minuna Eleanor. — Sunt puțini scriitori atât de modești. Eleanor scoase un sunet al carui sens era cât se poate de clar. Fanny îi aruncă o privire, îmboldita pe neașteptate de curiozitate. Lui Eleanor, care continuă să fiarbă în suc propriu, neizbutind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
s-a întâmplat ceva grav. — Bine, bine, încerca el s-o îmbuneze și se așeza supus. — Planul vostru stupid a ținut până la un punct. Agentul lui Adrian... Se opri și se uită lung la Șam. Unde ți-e mesa? se minuna ea, văzându-i mândrețea de chelie din creștet. Am aruncat-o la gunoi, răspunse Șam, nițel stânjenit. — De ce? Era o bătaie de cap acolo, în California. Mi se desprindea ori de câte ori intrăm în piscină... Continuă. Eleanor îi povești cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Hollywood. Stăteam sub umbrela de soare, pe marginea piscinei mele private din Beverly Hills, și lucrăm la a nu știu câta varianta a scenei de iubire lesbiana dintre Florence Nightingale și-o tânără sora... — Florence Nightingale a fost lesbiana? se minuna Adrian. — În film e, răspunse Șam. În orice caz, dădeam în brânci pe laptopul meu, când, deodată, mi-am zis: de ce mi-oi fi pierzând eu timpul cu căcatul asta? Vreau să spun că, de bună seama, m-aș umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a învățătorului acționează cu puterea vrăjii asupra oaspeților. Inspecția se transformă într-o întâlnire omenire omenească, firească, care trezește înaltului personaj un profund respect. Sfios, vrând să pară exact ceea ce este și nimic mai mult, domnu’ Trandafir ,,mult s-a minunat” de această întâmplare. Nu se spune nimic despre mândria lui, despre satisfacțiile de a fi impresionat pe mai marii ,,școalelor”. El nu-și învăța elevii decât din dragoste, nici pentru că trebuia, nici pentru că i se plătea și nici din pricină că se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aprigi ai naturii. Adina-Giorgiana Ciomaga, clasa a VII-a C În împărăția munților De cât timp așteptam să urc în aceste fermecătoare locuri! Și iată că acum, în această vacanță, mi se oferă ocazia să merg la munte, în locurile minunate pe care ochii mei și sufletul meu doreau sa le vadă. Ne apropiem, iată, de muntele venerat. Drumul întortocheat iată că duce spre acea lume de legende. În depărtare, Ceahlăul se ridică peste împrejurimi, fiind parcă un uriaș al acelor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se amestecaseră într-o călimară cu tuș negru. Luna, poetica lună, ieșea din valuri cu discul ei roșu, parcă de foc. Lumina ei se propaga pe undele, liniștite acum, ale mării, aducându-mi în ochi acea lumină dulce. Cerul era minunat, pudrat cu stele, care luminau vesel. Nu era deloc liniște, ci un freamăt continuu al adâncului. Pescărușii țipau, luna și stelele străluceau, marea cânta melodios din lira-i uriașă ca întotdeauna, șoptindu-mi parcă: Noapte bună!... Noapte bună!... Noapte bună
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vă invităm la noi, pe planeta Pluto! Cei doi ziariști s-au urcat în navă și au plecat. Ce vești senzaționale duceau ei! Mădălina Dănăilă, clasa a V-a C 10. COMPOZIȚII DESPRE CALCULATOARE Prietenul meu, calculatorul Este o seară minunată de vară. Urmăresc cu mare interes un film prezentat de un post de televiziune. Acesta se numește Nikita. Laboratoarele imense și sistemele sofisticate aflate în acea încăpere mă duc spre o lume puțin știută de noi, lumea calculatoarelor. Mă fură
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aerului grăbit și preocupat pe care Îl afișa. Mai mult decât indiscreția Însă Îl agasa compasiunea cu care era privit. Da, era singur. Și ce dacă? Părinții săi n-aveau și ei dreptul la odihnă? Dacă statul le crea condiții minunate de odihnă și tratament, de ce să nu profite? Doar ca să-l vadă pe el cu laurii pe cap? Sănătatea Înainte de toate! Dacă ești sănătos, treci peste orice. Și peste sănătate, vorba tutungiului. Răsufla ușurat abia când auzea duduitul ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la restaurant ca să n-o mai deranjeze pe Zorela. Dacă se uită ea la film, orice activitate casnică Încetează. De altfel, televizorul lor merge cam tot timpul. El, cu aparatul de radio, chit că nu Înțelegea decât posturile românești. Se minuna Însă de câte limbi se vorbesc În lume. Îi plăcea să le asculte ca pe o muzică aparte. Noaptea mai ales, când Zorela sforăia Încetișor, privea cu Încântare alunecarea lină a acului pe scala abia luminată: un fir galben de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din Grui și la lumea din preajma ei: Înaltă și albă, Îmbătrânea lângă morminte cu cruci văruite; sub pruni, flăcăi stătuți gâfâiau peste fete cuminți cu poalele albe date peste cap. El mușca dintr-un măr În fereastra clopotniței și se minuna de limpezimea cerului. Pe dealuri, grâul era bun de secerat. În altar, preotul Petrindean se pregătea de vecernie. Atunci a fost fericit. Dar a fost fericit și când a sărutat-o pe Marta prima oară În dreptul Casei Minoriților; și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Flavius-Tiberius părea, după grosime, mai mult decât o banală felicitare. El Însă Îl deschise fără emoție și bătrânii putură să vadă că Într-adevăr nu se Înșelaseră: fiul lor primise o felicitare muzicală de care nu vor Înceta să se minuneze o bună bucată de timp. Violeta Rancea-Reichler nu se dezmințea nici acum. Indiferența cu care fiul lor parcurse cele douăsprezece rânduri pline de simțire era de bună seamă jucată și nu puteau decât să regrete că nu le-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spun „balcoane“, deși acum mă străduiesc să mă abțin, pentru că Clio râde și spune că sună și mai prost, că par un obsedat sexual care trece printr-o fază de negare. Recent, am apelat la dureros de sfioasa formulare „Arăți minunat fără sutien“, care-mi aduce uneori un „Ooo“ și-un sărut pe frunte. Ea spune și „pizdă“. Până când Clio ajunse înapoi la șezlonguri, publicul își pierduse mai mult sau mai puțin interesul. Agăță masca și tubul de respirat de spițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mulți bani decât mine. Sau așa a fost până de curând. Locuim împreună de aproape optsprezece luni și am intrat în ultimele etape ale angajamentelor financiare. Banii mei și banii lui Clio au devenit „banii noștri“. Ăsta-i un lucru minunat din tot soiul de motive și înseamnă pe deasupra că ea poate găsi noi strategii complexe de-a mă convinge să folosească „banii noștri“ ca să cumpere te miri ce. Chiar dacă eu, desigur, n-aș încerca niciodată s-o împiedic să cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
laolaltă, pregătindu-se pentru a doua zi, pentru ceva nou - o aventură. Poate. Scout se foi din nou, un picior îi ieși de sub cuvertură și atârnă peste marginea patului dezvelit până la gleznă. Am zăcut acolo uitându-mă la piciorul ei, minunându-mă în treacăt cât era de mic în comparație cu picioarele mele și cât de comice sunt picioarele în general. Când ochii mi s-au obișnuit cu întunericul, am observat ceva. M-am ridicat în capul oaselor ca să mă conving că văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scris imne ceaușii. Dacă nu prea-iubitul Ceaușescu, atunci, sus Hristos! La nevoie, "Dumnezeu e pedeserist" ori nu e deloc. Scripturi să fie. Sfinte ori Nesfinte. "Și așa rămîne greșeala în carte, Căci noi oameni sîntem, de îngeri departe". Cum se minuna în versuri, la 1806, Ioan Ștefanovici Paroh Bolgarseghiului, mă minunez și eu. Greșeli au fost, greșeli sînt încă. Dar lipsa de profesionalism e strigătoare la toate cerurile. Zbîrnîi de nervi. De cîte ori n-am corectat și iarăși corectat: Solului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
La nevoie, "Dumnezeu e pedeserist" ori nu e deloc. Scripturi să fie. Sfinte ori Nesfinte. "Și așa rămîne greșeala în carte, Căci noi oameni sîntem, de îngeri departe". Cum se minuna în versuri, la 1806, Ioan Ștefanovici Paroh Bolgarseghiului, mă minunez și eu. Greșeli au fost, greșeli sînt încă. Dar lipsa de profesionalism e strigătoare la toate cerurile. Zbîrnîi de nervi. De cîte ori n-am corectat și iarăși corectat: Solului nu soțului; mistic nu mitic; slovă nu slavă. Sînt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mulțumesc. Acuzația dumneavoastră este întemeiată. Trigamia este o chestiune deosebit de gravă, chiar dacă e dobândită fără premeditare. După cum, indiferent de dimensiunea extinsă impusă de noua condiție tripartită, acuzatul nu are niciun drept să disturbe cu călcătura sa stricăcioasă și greoaie priveliștea minunată din fața blocului, realizată cu atâta migală și devoțiune de doamna Cleopatra. Cleopatra: Zi de zi florile sunt distruse, domnule. Aspectul grădiniței este din ce în ce mai depresat și derizoriu. Nicio scară nu arată acum atât de rău ca a noastră. Judecătorul: Cum spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
o s-o mai ducem în felul acesta? Expresia „a trăi de azi pe mâine” își dobândea înțelesul deplin. La sunetul ușor al respirației sale, am adormit. M-am trezit de câteva ori pentru o nevoie. Când reveneam în pat, mă minunam de situație: Sigrid dormea ca un înger alături de mine și în curând așa o să fac și eu. Primejdia, care mă neliniștea totuși, nu-mi provoca insomnie. Și adormeam la loc de fiecare dată, ai fi zis că încercam să construiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
nimic, simțeam doar că încep să am palpitații, zice Gulie, toți eram cu ochii ațintiți la balcon. Dintr-un moment în altul Tiranul trebuia să-și facă apariția, lume pestriță, Dendé, aproape să-ți pierzi foile, notițele, ești irecuperabil, se minunează Roja, nici ochelarii nu-i mai stăteau bine pe nas, mă turtiseră două vite între ele la un moment dat, mă tu ești de la vreo agentură străină, ești spion, ce tot scrii acolo? Cică erau o mulțime din ăștia infiltrați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]