KorAP: Find »[drukola/base=mioară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...110 >

2,739 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

clipa aceea, reminiscența copilăriei îi reveni clară: plimbările cu vagonetul până la Vădeni sau, în sens invers, până la Traian-Sat și cel mai departe până la Ianca. Sfântul zâmbea și bunicul, luându-l de braț, se întoarse spre Mioara urându-i drum bun. Mioara ajunse beată de fericire acasă și timp de trei zile căzu într-un somn cataleptic. I. Descrierea generală a produsului 1.1 Considerente generale Drezina pantograf tip DPE 82 este un vehicul automotor destinat mecanizării lucrărilor de verificare și intervenție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
a timpului. GPS-ul indica drumul, intersecția, pres. atm. 751 mm coloană de mercur. Revizui în gând dotările indispensabile întreprinderii sale: zbaturi, foreză, coardă elastică, parașutele de frânare, pernele de aer cu gonflare automată. Timpul se opri și odată cu el Mioara făcu primul popas. De pe terasamentul obosit privi în apusul straniu câmpul de oase umane. Pe tăblițe negre scria cu vopsea albă: Necropola nr. 1 M1 adâncime 165 cm, cap: fragment de calotă și bucăți din membrele superioare întinse pe lângă corp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
privi în apusul straniu câmpul de oase umane. Pe tăblițe negre scria cu vopsea albă: Necropola nr. 1 M1 adâncime 165 cm, cap: fragment de calotă și bucăți din membrele superioare întinse pe lângă corp. Le stropi cu apă neîncepută și Mioara se încarnă. Tu ești eu? o întrebă Mioara noastră. Fantoma ta! îi răspunse Mioara. Am dorit mereu să fiu cu tine. Știu, îi răspunse Mioara, ai fost cu mine de-atâtea ori. Ce vrei să-mi spui, Fantomă? Nimic. Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Pe tăblițe negre scria cu vopsea albă: Necropola nr. 1 M1 adâncime 165 cm, cap: fragment de calotă și bucăți din membrele superioare întinse pe lângă corp. Le stropi cu apă neîncepută și Mioara se încarnă. Tu ești eu? o întrebă Mioara noastră. Fantoma ta! îi răspunse Mioara. Am dorit mereu să fiu cu tine. Știu, îi răspunse Mioara, ai fost cu mine de-atâtea ori. Ce vrei să-mi spui, Fantomă? Nimic. Eu sunt ceea ce sunt. Vino să-ți arăt ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
albă: Necropola nr. 1 M1 adâncime 165 cm, cap: fragment de calotă și bucăți din membrele superioare întinse pe lângă corp. Le stropi cu apă neîncepută și Mioara se încarnă. Tu ești eu? o întrebă Mioara noastră. Fantoma ta! îi răspunse Mioara. Am dorit mereu să fiu cu tine. Știu, îi răspunse Mioara, ai fost cu mine de-atâtea ori. Ce vrei să-mi spui, Fantomă? Nimic. Eu sunt ceea ce sunt. Vino să-ți arăt ceva. Și ținându-se de mână coborâră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
calotă și bucăți din membrele superioare întinse pe lângă corp. Le stropi cu apă neîncepută și Mioara se încarnă. Tu ești eu? o întrebă Mioara noastră. Fantoma ta! îi răspunse Mioara. Am dorit mereu să fiu cu tine. Știu, îi răspunse Mioara, ai fost cu mine de-atâtea ori. Ce vrei să-mi spui, Fantomă? Nimic. Eu sunt ceea ce sunt. Vino să-ți arăt ceva. Și ținându-se de mână coborâră câteva trepte în trecut. Aici, dedesubt, alt cer. Nu, același, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ceva. Și ținându-se de mână coborâră câteva trepte în trecut. Aici, dedesubt, alt cer. Nu, același, spuse fantoma, dar văzut altfel. Aici e mereu vară pe când sus tu mergi să te-ntâlnești curând cu toamna. Da, la Paris, spuse Mioara mândră de misiunea ei. Într-o excepțională dimensiune a realității, plină de excepționale existențe umane ale unei etape demult trecute și uitate de Mioara din rândul evenimentelor înșirate de-a lungul vieții sale. Aici nimic nu se făcea că era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
mereu vară pe când sus tu mergi să te-ntâlnești curând cu toamna. Da, la Paris, spuse Mioara mândră de misiunea ei. Într-o excepțională dimensiune a realității, plină de excepționale existențe umane ale unei etape demult trecute și uitate de Mioara din rândul evenimentelor înșirate de-a lungul vieții sale. Aici nimic nu se făcea că era. Era pur și simplu. Intră cu sora ei în casă la familia Milan de pe bulevardul Karl Marx nr. 99. Doamna Milan, grasă ca o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ultima gură de ceai, așeză paharul cu picior pe măsuță și deschise clapeta pianului. Câteva acorduri, degete trosnite în aer și Simfonia a V-a în Si Bemol Major de Franz Schubert, prinse viață. Știu despre doamna ceva vag! șopti Mioara. Dar nu-i amintirea mea. Bunicul meu m-a dus în vizită. Parcă avea o fetiță. Iat-o! Fetița era o babă de 68 de ani, grasă ca Milan-Mama, mâncând o înghețată. M-am încurcat! spuse fantoma. Am sărit peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Bunicul meu m-a dus în vizită. Parcă avea o fetiță. Iat-o! Fetița era o babă de 68 de ani, grasă ca Milan-Mama, mâncând o înghețată. M-am încurcat! spuse fantoma. Am sărit peste niște trepte. De ani? întrebă Mioara. De etape de viață! spuse fantoma. Pe care vrei s-o vezi? Nu-mi pasă! Oricare. Franz Schubert răsuna voluptuos și plin de orgoliu. Fluidul muzical te înălța prin vigoare. O frumusețe solidă și demnă prin culoarea mănunchiului de sunete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
prin viitor, Lia-Babă îi șoptea Mamei la ureche: Concertul în Re Minor pentru două viori și orchestră de Bach. Scufundat în timp, Milan tatăl ascultă compoziția mai rezistentă decât lumea. Stolul de îngeri care umplu spațiul casei era văzut de Mioara și de Lia-Babă. Pe atunci erau îngeri, șopti Lia-Babă, acum nu-i mai văd, au dispărut odată cu vremea. Dar ce cauți aici, Lie-Babă? O scenă de film are propriile ei acțiuni, cu personaje și dialogurile lor. S-au amestecat secvențele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
erau îngeri, șopti Lia-Babă, acum nu-i mai văd, au dispărut odată cu vremea. Dar ce cauți aici, Lie-Babă? O scenă de film are propriile ei acțiuni, cu personaje și dialogurile lor. S-au amestecat secvențele filmului. Finalul e prezent mereu, Mioara, numai că nu-l vedem, n-avem ochi pentru el, atenți la clipa dată. Aici e un altfel de cinematograf, atipic, fără trucaje. Regia și scenariul, aceleași ca pentru fiecare. Interpreți într-un scenariu necunoscut în care și regizorul improvizează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Domnului. Clipirea pleoapelor sale. Îngerii și-o însușeau cu pleoapele căzute pentru a o simți mai bine. Apoi, Lia, împreună cu prietena ei de aceeași vârstă, 16 ani și jumătate, fugea să facă poze la fântâna arteziană de la Primărie. Bine zise Mioara dar fântâna nu exista pe vremea aceea și Primăria era în altă parte a orașului. Contează? răspunse Mioara-fantomă. Privește. Lia-Babă se uită în album la fotografiile din copilărie! Se miră pentru că poza de luna trecută, cu Mița și Stana, babe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
file. Parcă auzea susurul apei, atunci când rugaseră pe un tânăr să le imortalizeze pe peliculă. Cineva mută pozele în album, zise ea în barbă ștergându-și ochelarii cu poala capotului de molton. Adolescentele fugiseră spre poza de acum, îi explică Mioarei fantoma. În felul acesta s-a născut și inspirația Regizorului. Fuga lor spre faleza de acum a Dunării. Dacă se opreau lângă fluviu, nu era cu nimic important. Așa că le-a împins până la scena din viitor, lângă arteziană, și a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
până la scena din viitor, lângă arteziană, și a fost și șansa lor de viață până în prezent. Deocamdată. Cine știe ce va visa Regizorul? Care tinde întotdeauna spre simplitate, și nu spre fastuos. În simplitate există originalitatea, adevărul. Frumosul firesc. Urâtul spectaculos! mormăi Mioara. Se poate și aceasta, spuse cealaltă. Depinde cine privește și cine vede. Tu privești numai, Mioara! Nu vezi dincolo de aspectul static, ceea ce pare, nu și ceea ce este, apoi toate trei fetele au intrat în cofetăria particulară a lui nea Iani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Deocamdată. Cine știe ce va visa Regizorul? Care tinde întotdeauna spre simplitate, și nu spre fastuos. În simplitate există originalitatea, adevărul. Frumosul firesc. Urâtul spectaculos! mormăi Mioara. Se poate și aceasta, spuse cealaltă. Depinde cine privește și cine vede. Tu privești numai, Mioara! Nu vezi dincolo de aspectul static, ceea ce pare, nu și ceea ce este, apoi toate trei fetele au intrat în cofetăria particulară a lui nea Iani. Grecul vârî mâna în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări deveni stroboscop, lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea dezvălui pe Lia, Mița și Stana, femei cu... și nu mă mai interesează ce-a urmat! urlă Mioara. Revoc banalul. Vreau ceva plin, copt, gustos. Tu mi-ai arătat searbădul. E apă vie, Mioara. Nimic nu e searbăd, dar nu e apa ta. De aceea ai ocolit atâtea lucruri. Spuneai că nu sunt sub cerul tău. N-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
lumina deveni unduitoare, dansând o gavotă. Limpezimea dezvălui pe Lia, Mița și Stana, femei cu... și nu mă mai interesează ce-a urmat! urlă Mioara. Revoc banalul. Vreau ceva plin, copt, gustos. Tu mi-ai arătat searbădul. E apă vie, Mioara. Nimic nu e searbăd, dar nu e apa ta. De aceea ai ocolit atâtea lucruri. Spuneai că nu sunt sub cerul tău. N-au limba ta, te simți străină. Oare de ce? o întrebă Mioara. Mereu m-am simțit străină și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
ai arătat searbădul. E apă vie, Mioara. Nimic nu e searbăd, dar nu e apa ta. De aceea ai ocolit atâtea lucruri. Spuneai că nu sunt sub cerul tău. N-au limba ta, te simți străină. Oare de ce? o întrebă Mioara. Mereu m-am simțit străină și atunci când făceam ceva firesc. Parcă nu eram eu, adică eu vorbeam sau dansam, dar altcineva se afla în spatele lucrurilor și mă sfătuia și cum să sorb din supă. O carne nevăzută cu creier, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
de oboseala dăruirii. Tu unde te duci? La locul meu! spuse fantoma și dispăru. M2. Adâncime 166 cm, fragmente de calotă și membrele superioare, tibia și peroneul în profil estic. După ce stropi cu apă de Dunăre, se întrupă o altă Mioară. Tot tu? întrebă. Nu, râse fantasma, chiar dacă semănăm, suntem surori la vârste diferite. Acum sunt la vârsta de 42 de ani. Dacă trecutul pare o fantasmă, înseamnă că și eu sunt o fantasmă obiectivă într-un prezent obiectiv. Tu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
tu? întrebă. Nu, râse fantasma, chiar dacă semănăm, suntem surori la vârste diferite. Acum sunt la vârsta de 42 de ani. Dacă trecutul pare o fantasmă, înseamnă că și eu sunt o fantasmă obiectivă într-un prezent obiectiv. Tu ești altceva, Mioara, surioara mea! Viitorul meu fără de care eu n-aș fi existat. Totul e cât se poate de real. Îi zicem fantasmă, ca să păstrăm convenția. Noi suntem realități materiale care atunci când devin viitor îl încadrăm în fantasmele trecutului. Există și fantasme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
fără de care eu n-aș fi existat. Totul e cât se poate de real. Îi zicem fantasmă, ca să păstrăm convenția. Noi suntem realități materiale care atunci când devin viitor îl încadrăm în fantasmele trecutului. Există și fantasme ale viitorului? Da! zise Mioara de 42 de ani, dar acelea sunt improbabile, independente de voința noastră, dar posibile. Așteaptă să fie alese pentru a fi viabile. Și să aibă istorie. Apăru Fane Legrade cizmarul și Sanda, soția sa. Era o scenă desprinsă parcă dintr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
spre est. Estul a venit singur peste noi, așa că-l știm. Mergem pe la ortodocșii noștri sârbi sau pe la cei de la Muntele Athos, pe urmă ne-om descălța. Pentru ocean ne-ai dat încălțări în desagă. Nea Fane o întrebă pe Mioara de 42 de ani: Vrei să-ți repar pantofii? Nu, nea Fane, fă-i surorii mele mai bătrâne ceva botine pentru Paris. E ca și făcut! își frecă palmele nea Fane. Până te mai învârți pe-aici, le-am și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
pentru Paris. E ca și făcut! își frecă palmele nea Fane. Până te mai învârți pe-aici, le-am și croit. Dar știi ce? Ia probează-le pe-astea, că stăpâna lor n-a mai venit de trei ani! Și Mioara îi mulțumi, spunându-i că-i va plăti la pensie. Lasă că te-aștept, spuse nea Fane, doar suntem vecini, am încredere. Și Mioara Alimentară se încălță. Parcă se născuse cu ele, așa de bine i se potriveau pe picioare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Ia probează-le pe-astea, că stăpâna lor n-a mai venit de trei ani! Și Mioara îi mulțumi, spunându-i că-i va plăti la pensie. Lasă că te-aștept, spuse nea Fane, doar suntem vecini, am încredere. Și Mioara Alimentară se încălță. Parcă se născuse cu ele, așa de bine i se potriveau pe picioare. Au carâmbul înalt, sunt bune pentru Montmartre! îi zise nea Fane. Poți să urci și să cobori fără teamă. Au talpă de talpă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]