5,723 matches
-
puținele care au aceeași valoare atât pentru copii, cât și pentru cititorii maturi - o vreme uitat după al Doilea Război Mondial, cu expedițiile de căutare a „originilor ariene” în Tibet - strălucește prin trei puncte de greutate: aventura, drama și exegeza mistică. Acțiunea palpitantă (e un roman de spionaj din perioada Marelui Joc, a conflictului dintre Rusia și Marea Britanie, cu situare temporală între al doilea și al treilea „război afghan”, la sfârșitul secolului al XIX-lea), atmosfera multiculturală, stilul și portretele de
Kim și Gora by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3927_a_5252]
-
conștientizat. Așa se întâmplă și cu judecătorul Anton Pașca în timpul proceselor politice din anii cincizeci. Eroul din Sfinți, vânturi și alte întâmplări nu poate accepta verdictul dinainte impus și, căutând soluții de evadare din lumea kafkiană, are norocul unei revelații mistice: Sfântul Anton îi cere să se izoleze departe de familie. Timp de un an, pustnicul Toni (ce se crede pădurar) trăiește o aventură complexă, în care lumi și stihii, deopotrivă, se amestecă într-o ființă tot mai sofisticată. În final
Povești despre deznădejde by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4229_a_5554]
-
o divinitate apropiată de cea care stăpînește deopotrivă Binele și Răul, responsabilă de ambele, precum în religiile orientale sau la Jacob Böhme. Neputînd idealiza o atare transcendență, bardul recurge la o ultimă soluție, cea a transcenderii eului nu pe calea mistică pe care o resimte ca fiind ambiguă, ci prin impersonalizare. Se desparte de structura sa somatică („mi-am văzut inima, bătea de tare departe,/ parcă nu era inima mea”), ajungînd a declara, precum Plotin, că „vine o vreme cînd ți-
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
cu deportarea în Spania. Dotat cu un auz suprasensibil, datorită căruia identifică oameni, lucruri și chiar timpul prin tonalitatea lor muzicală, Kasper devine nu doar violonist celebru, ci și meloterapeut, intrând astfel în legătură cu un grup de copii ale căror haruri mistice pot duce la schimbarea realității fizice (un cutremur-potop zguduie, avertizator, Copenhaga). Între aceștia, KlaraMaria, fata tăcută, care știe taina aflată dincolo de zgomotele lumii. Laitmotivul tăcerii indică ținta armoniei supreme aflate dincolo de lume, iar școlărița de nouă ani, KlaraMaria, e îngerul
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
tăcută, un capitol din cartea despre literatura daneză a criticului Poul Behrendt 1, clovnul e considerat un autoportret al autorului, pomenit în același plan cu iluminații (Francisc din Assisi ori Ramana Maharshi își spuneau „clovnii lui Dumnezeu”). Talentat și inspirat, mistic, lecuitor, cu un „contract”, o făgăduială de îndeplinit (într-un fel, asemenea lui Faust), de neconstrâns, imprevizibil, știutor de trucuri precum Cagliostro, vânat, tot ca el, prin Europa și prins de „inchiziție”, genial ca nebunii și copiii, Kasper poate fi
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
lui Marino ca într-o oglindă. Evident că acesta din urmă le exagerează, dar, în linii mari, adevărul nu este altul. Astfel, ceea ce putea părea scandalos la început se poate explica acum mult mai ușor: plasat de Marino în „voga mistică”, precum și în cultura impresionistă a fragmentarului, aparținând hulitei categorii a memorialisticii închisorilor care nu ar urmări altceva decât să obțină „efecte pur estetice pe seama unei imense suferințe, a unor situații profund atroce”, jurnalul lui Steinhardt nu îi apare altcumva decât
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
rezistență ale intelectualului sub comunism, Adrian Marino afirmă că nu a găsit, practic, nici una „precisă, bine articulată și definitivă” (p.326). La celălalt capăt, Steinhardt vine cu trei soluții, considerate de el deopotrivă „certe și fără greș”7, pe lângă soluția mistică a credinței; iar „cercul de fier” e suspectat de acesta ca fiind „în bună parte și de cretă”, întrucât „temeiul dictaturii e o fantasmă: frica”8. Includerea, așadar, a curajului printre virtuțile de frunte ale creștinismului apare ca o consecință
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
și celelalte ale lui Norman Manea sau ale lui Alexandru Sever, pe marginea chestiunii „Steinhardt”, se datorează într-o foarte mare măsură și dezinteresului pentru o lectură reală, atentă a Jurnalului fericirii, operă care, anterior oricăror priorități ideologice (fie ele mistice, creștine, liberale, consevatoare etc.), este un document de Omenie. Adrian Marino este, însă, singurul dintre contestatari, care, voit sau nu, a recunoscut, tot în memoriile sale, că nu i-a prea citit nici pe Steinhardt, nici pe restul memorialiș tilor
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
tentă apăsat religioasă: iubirea, moartea, suferința, viața ca dar divin, rugăciunea, răbdarea, curajul sau îngrijorarea. În toate, Kierkegaard arată o elocvență patetică, de orator adresîndu-se credicioșilor creștini, numai că armele sale sînt cu precădere literare, mai puțin teologice și deloc mistice. Deși Kierkegaard și-a dorit deseori să fie pastor la țară, dorința i-a rămas în stadiu de reverie, filosoful neprimind niciodată hirotonirea și rămînînd de aceea în afara cinului clerical. Pe dinăuntru însă, asumarea vederilor creștine s-a făcut de
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
Kierkegaard, chiar dacă, sub unghiul conținutului, ele sunt eterice și diluate. E multă perorație ca scop în sine, cauza stînd în marele defect pe care scrisul danezului l-a avut dintotdeauna: un imbold grafoman care îl împinge la avalanșe retorice, miezul mistic fiind inexistent, dar carcasa literară fiind impecabilă. În genere, stilul lui Kierkegaard are o natură hibridă: tonul de suprafață e galant, dar timbrul din fundal e belicos, eleganța expresiei fiind hrănită de o vînă agresivă. Aici însă timbrul e împăciuitor
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
conștiinței și chiar dezarticularea pronunțată din ultima parte a cărții aparțin unui autor care-și asumase tehnicile radicalismului modernist. Transpunerea Antoanetei Ralian a ținut cont tocmai de aceste mutații din creația lui Joyce, beneficiind și de excelenta cunoaștere a experiențelor mistice care, la suprafață sau în profunzimi, modulează proza joyceană. Fără a fi un autor religios, Joyce utilizează religiosul ca factor de structurare a romanului. Acesta reprezintă nu doar un model de „inițiere în viață”, ci și de organizare textuală. Dificultățile
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
o lungă listă de autori, dintre care unii fuseseră, dimpotrivă, ținta criticilor sale. Noțiunile de viață, trăire, experiență, structură ar veni de la Dilthey, neliniștea, tragismul vieții, iraționalismul de la Kierkegaard, Heidegger și Șestov, ideea de destin de la Spengler și Keyserling, raționalismul mistic de la Massis, preocuparea pentru filozofia religiei de la Dilthey și neotomism, ortodoxismul de la Berdiaev, altoit însă cu catolicismul lui Massis și cu idei din gnosticism și origenism. În fine, metoda gândirii în libertate și în mijlocul discipolilor s-ar datora lui Keyserling
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
că, dacă Nae Ionescu va publica vreo carte, ceea ce va cuprinde valoros aceasta va fi în direcția ideilor pe care el însuși le propagase de pe catedră timp de treizeci de ani, în timp ce partea ei originală, cea asupra ortodoxismului autohton și mistic, „va fi cu ușurință dovedită ca o pură farsă ieșită din nevroza postbelică“. Mai apoi va contesta originalitatea cursurilor sale, considerându-le prelucrări după diferiți filozofi germani ale căror nume erau trecute sub tăcere. Chiar și un fost student care
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
asociere, în criticile lui C-tin Rădulescu-Motru împotriva „filozofiei neștiințifice“, fie în opoziție, în criticile aduse de teologii sibieni neortodoxiei și neromânismului său - devenise iritantă. Dat fiind că, în recenzia sa, Grigore Popa făcuse aprecieri elogioase asupra celor trei tipuri mistice, considerându-le sublime întrupări ale duhului ortodox, Blaga îi dă lui Zevedei Barbu cartea lui Underhill - ediția germană, pe care o avea în biblioteca sa - pentru a publica o contra recenzie. Acest lucru e atestat de Petre Hossu (1922-1998), student
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Nae Ionescu sau tomul secund al Izvoarelor de filosofie care cuprindea teza sa de doctorat. Deși adoptă un ton deferent și în general pozitiv, Zevedei Barbu vede în lipsa de sistem a lui Nae Ionescu o „deficiență constructivă“, consideră abordarea cunoașterii mistice drept o opțiune personală foarte arbitrară și îl contrazice într-un punct important, afirmând că metafizica te poate mântui la fel ca religia. În final semnalează - „cu toate rezervele pe care le pretinde o bună intențiune“ - împrumuturile din cartea lui
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
foarte probabil, preopinentul său dispărut n-ar fi avut dificultăți în a le demonta. În cel din urmă volum, el citează de mai multe ori laudativ „cuprinzătoarea și mai recenta [sic ! - n.n.] prezentare a misticismului“, datorată „incomparabilei cunoscătoare a faptului mistic“, Evelyn Underhill, deși, în raport cu el, aceasta se situa de partea lui Nae Ionescu. (Ea nu îi era cunoscută în 1936, când publicase studiul pregătitor Antinomiile credinței. Religie și filosofie.) III Acuzații la scenă deschisă. Actul doi Editorii operelor lui Nae
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
și The mystic way. Cea dintâi - reprezentând o treime din volum - este introductivă și în mod declarat didactică, intenționându-se un îndrumar pentru studenți, nu un instrument pentru specialiști. Cea de-a doua se vrea o abordare psihologică a fenomenului mistic. Marta Petreu crede că cele două părți ale cărții au apărut separat, consecutiv, luând-o pe prima drept „un curs cu destinație didactică“ și confundând-o pe cea de-a doua cu următoarea carte a d-nei Underhill, The Mystic Way
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
caracterul „unic“ al creștinismului. Scrisă sub influența filozofică a lui Rudolf Eucken și Henri Bergson, Mysticism a suferit, de-a lungul celor douăsprezece ediții ale sale, sensibile modificări și schimbări de accent. Una dintre cele mai importante este privilegierea experienței mistice creștine în raport cu celelalte expresii ale trăirii mistice. Evelyn Underhill a fost prezentată cititorului român de azi drept o autoritate academică, o specialistă în teologie mistică și în istoria religiilor, care a predat cursuri de profil la Universitățile din Oxford și
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
filozofică a lui Rudolf Eucken și Henri Bergson, Mysticism a suferit, de-a lungul celor douăsprezece ediții ale sale, sensibile modificări și schimbări de accent. Una dintre cele mai importante este privilegierea experienței mistice creștine în raport cu celelalte expresii ale trăirii mistice. Evelyn Underhill a fost prezentată cititorului român de azi drept o autoritate academică, o specialistă în teologie mistică și în istoria religiilor, care a predat cursuri de profil la Universitățile din Oxford și Cambridge. Realitatea este alta. După începuturi ocultiste
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
sale, sensibile modificări și schimbări de accent. Una dintre cele mai importante este privilegierea experienței mistice creștine în raport cu celelalte expresii ale trăirii mistice. Evelyn Underhill a fost prezentată cititorului român de azi drept o autoritate academică, o specialistă în teologie mistică și în istoria religiilor, care a predat cursuri de profil la Universitățile din Oxford și Cambridge. Realitatea este alta. După începuturi ocultiste și mistico-esoterice (adeptă a lui Arthur E. Waite, membră în „The Hermetic Order of the Golden Dawn“, emulă
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
din Cambridge. Nu se poate însă spune despre ea că a fost un teolog în sensul propriu al termenului, ci doar un autor religios (și chiar o figură religioasă). Posteritatea a reținut-o ca atare, împreună cu opera ei de poet mistic. Factura non-academică a principalei sale cărți, Mysticism, e menționată chiar și în articolele de dicționar. Valoarea ei este cea a unui ghid pentru publicul larg cultivat, care, pe fondul lipsei unor sinteze similare scrise de specialiști, s-a bucurat în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
subliniate. De altfel, el luase probabil cunoștință de carte încă de la apariția ei, dintr-o recenzie publicată de Revue philosophique de la France et de l ’étranger, pe care o citea constant în acei ani. Așa cum am văzut, faptul că tipologia mistică pelerin-mire-sfânt nu era originală a fost semnalat, împreună cu alte lucruri mai mărunte, de către Zevedei Barbu, care a indicat și sursa. Marta Petreu transformă însă gestul dintr-o inspirație, creativ aplicată, într-un plagiat ordinar. Pentru aceasta se străduiește să găsească
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
menționată cartea lui Carl Clemen, Die Anwendung der Psychoanalyse auf Mythologie und Religionsgeschichte (1928). Dintre toate instanțele de împrumut pe care le dă Marta Petreu pentru acest capitol, una singură se verifică. E vorba de exemplele ce ilustrează că extazul mistic sau îngustarea câmpului conștiinței pot fi obținute prin mijloace fizice, mecanice: mantrele misticilor indieni și cazurile lui Böhme, Ignațiu de Loyola și Kant, citate de Underhill. Dar dorința ei de a găsi împrumuturi cu orice preț o împinge la afirmații
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
care mistica a presimțit-o din vreme și a realizat-o“. Să judece oricine dacă ceea ce spune Nae Ionescu „provine“ de la Underhill și, mai ales, dacă era nevoie de cartea ei pentru a gândi acele lucruri. Prelegerea a XVI-a, Mistic și magic, își are corespondentul în secțiunea introductivă a capitolului „The characteristics of mysticism“ din cartea lui Underhill, care începe prin a face distincție între mistică și magie, și în ultimul capitol al primei părți a acesteia, intitulat chiar „Mysticism
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
din cartea lui Underhill. Judecata aceasta poate părea justă la o primă privire, mai ales că Nae Ionescu își recunoaște debitul atunci când afirmă: „Dacă ar fi să întrebuințez o formulă care nu este a mea, pentru a deosebi magic și mistic, aș spune că magia ia și mistica dă.“ (Formula e folosită de Underhill, care nu e totuși creatoarea ei.) La o analiză atentă, însă, termenii folosiți de Nae Ionescu nu corespund decât parțial celor aleși de Underhill. O corespondență, fie
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]