1,033 matches
-
iubire între personaje e firească și inevitabilă, pe când în realitatea ea a fost greu de înțeles pentru cei doi protagoniști, în viața reală. Șansele erau împotriva acestei povești, si totusi ea a avut loc, totul fiind credibil exclusiv prin prisma misticismului ce răzbate din fiecare scenă a românului, din starea de beatitudine și visare pe care geniul lui Eliade știe să o creeze atât de firesc și de desăvârșit. Considerăm inadmisibil și că numele personajelor să fie modificat (cea mai flagrantă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
conștiința misiunii sale civilizatoare și se simțea fericit cu prezența să condiție, intuiește destul de puternic faptul că în spatele a ceea ce vedea el, la o privire superficială, din India, se ascundea un imens curcubeu de obiceiuri, tradiții și practici de un misticism greu de pătruns, de o profunzime aproape inaccesibila europeanului de rând. Dar Allan nu e un european de rând, autorul sugerând, în cartea sa, ca Maitreyi a fost doar fermentul care a determinat schimbarea tânărului ceva mai rapid decât s-
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pastoral" și, într-un anumit sens, "neistoric". Pentru Petre Tutea, Cioran are o trăsătură inadmisibilă în ființă lui: e neconsolator. "Eu m-aș întâlni cu Cioran în neliniștile mele, care seamănă cu ale lui, iar el s-ar întâlni cu misticismul meu în lirismul lui. În ceea ce privește ceartă cu divinitatea, eu sper că Cioran să nu moară aici, unde s-a născut, cum a murit Kant. Eu pe Cioran îl văd împăcat în amurg cu sine, cu Sfanțul Apostol și cu Absolutul
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
59 spune despre André Malraux că "în viață acestui om insolitul se ivește mereu, ca un fulger pe un cer ce nu părea să fie acoperit de nori, în cotidian". În viața lui Cioran, insolitul înseamnă cele patru crize de misticism care îi marchează profund evoluția spirituală și care sunt tot atâtea încercări nereușite de apropiere de Dumnezeu, de acel Dumnezeu pe care omul s-a obișnuit a-l vedea bun și iertător, dar pe care Cioran îl acuză de "Demiurg
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
labil emoțional, aflată sub amenințarea cardinalului Richelieu, care o vedea ca pe o adversară puternică, ce trebuia eliminată, și temându se constant să nu fie repudiată deoarece nu dădea naștere la urmași, a devenit din ce în ce mai aplecată spre o formă de misticism fanatic. A mers în pelerinaje pe la mai multe mănăstiri,care, conform folclorului, erau benefice pentru femeile sterile, dar a apelat în același timp și la astrologi, magi sau licori așa zis miraculoase. Aceste eforturi au fost descrise de către Alain Tallon
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
intensitate misterul reprezentat simbolic de cuvîntul "Dumnezeu", care nu au făcut deci din mister o entitate un lucru sau o ființă -, ci l-au trăit ca pe o forță intimă motivantă. ACEST FAPT ESTE ATESTAT DE O MIȘCARE ISTORICĂ NUMITĂ "MISTICISM". În privința aceasta, este util să amintim că termenul de "mister" include două adjective: "misterios" și "mistic". Termenul de "mistic" este prea ușor greșit înțeles, dîndu-i-se sensul de "mistificare" din prudență față de orice aprofundare care ar putea duce la mister. Delirul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de aprofundare care nu poate găsi ieșirea din rătăcirea convențională. Oricum, în misterele anticilor, inițiatul este numit "mistul", ia rostul acestor instituții era de a dezvălui sensul misterios al imaginilor mitice spiritelor care nu se mulțumeau cu credințele populare. Opoziția misticismului față de mistificarea credințelor populare este un fenomen istoric genealizat. Opoziția aceasta față de dogme a apărut în sînul tuturor religiilor: Bagavata-Gita din India, cabala evreilor, misterele din Egipt și Grecia, neoplatonismul. În cadrul creștinsmului: Paracelsius și Nostradamus; în misticismul german: Eckhard și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
credințele populare. Opoziția misticismului față de mistificarea credințelor populare este un fenomen istoric genealizat. Opoziția aceasta față de dogme a apărut în sînul tuturor religiilor: Bagavata-Gita din India, cabala evreilor, misterele din Egipt și Grecia, neoplatonismul. În cadrul creștinsmului: Paracelsius și Nostradamus; în misticismul german: Eckhard și Boehme, și într-o oarecare măsură Pascal. Rezumatul acesta este de departe prea succint. Dar este vorba doar de menționarea aici a străvechii mișcări istorice a misticismului pentru evitarea faptului ca din griji pentru clasificare analiza în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Egipt și Grecia, neoplatonismul. În cadrul creștinsmului: Paracelsius și Nostradamus; în misticismul german: Eckhard și Boehme, și într-o oarecare măsură Pascal. Rezumatul acesta este de departe prea succint. Dar este vorba doar de menționarea aici a străvechii mișcări istorice a misticismului pentru evitarea faptului ca din griji pentru clasificare analiza în studiul de față a motivelor și simbolurilor să fie considerată din cauza fondului comun relativ la mister ca făcînd parte din rîndul "antichităților". Diferența radicală dintre metode trebuie subliniată cu atît mai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
clasificare analiza în studiul de față a motivelor și simbolurilor să fie considerată din cauza fondului comun relativ la mister ca făcînd parte din rîndul "antichităților". Diferența radicală dintre metode trebuie subliniată cu atît mai mult, cu cît, ca să se apere de misticismul născut chiar în sînul ei, teologia creștină a încercat să se prezinte pe ea însăși drept o aprofundare mergînd pînă la mister, pretinzînd că dogmele sînt profunde în mod misterios deoarece constituie o revelație divină aflată mai presus de orice
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
simbolisticii. Funcționarea psihicului nu constituie un mister, ci o enigmă care își reclamă imperios soluționarea, căci element exterm de important ea implică unica posibilitate de a găsi o soluție problemelor valorilor etice. Tocmai absența unor astfel de soluții a obligat misticismul considerînd problema etică drept un mister să recurgă la un fel de autocontemplare pur intutivă și să fondeze inițierea etică preocuparea sa fundamentală pe aluzii pseudo-simbolice vagi. Aceasta nu înseamnă că misticismul nu a constituit un efort preștiințific de o
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Tocmai absența unor astfel de soluții a obligat misticismul considerînd problema etică drept un mister să recurgă la un fel de autocontemplare pur intutivă și să fondeze inițierea etică preocuparea sa fundamentală pe aluzii pseudo-simbolice vagi. Aceasta nu înseamnă că misticismul nu a constituit un efort preștiințific de o sinceritate emoționantă care a pregătit terenul pentru două căi de cercetare diametral opuse: aprofundarea filosofică (critica cunoașterii) și ezoterismul mistificator. În încheierea acestei schițe istorice asupra Misticii avem ocazia să aducem un
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
alternativei de a-și renega afirmația sau de a muri pe rug. I s-a acordat un răgaz de două săptămîni ca să reflecteze, dar, decît să jure strîmb, a preferat rugul. În privința ezoterismului, acesta a marcat în toate culturile decadența misticismului sub două forme ambivalente: speculația teozofică și satanismul, eșuarea eticii în banalizarea excesivă. Aceste două forme de ambivalență nu sînt deloc absente în epoca actuală, ba chiar cunosc o nouă perioadă de înflorire. 4) ACTUALITATEA PROBLEMEI ESENȚIALE În fiecare moment
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fi dat cel mai mic semn, din orgoliul acela inuman al adolescentului, firește) cu protagonista filmului său preferat, Ramona, o urmărește pe motoretă și în tentativa de a o poseda conform obsesiilor aferente, o omoară. În amalgamul de retardare și misticism din capul său, ajunge la concluzia că blondina Ramona, alias Fabiana era tocmai personajul care-i lipsea din fabuloasa sa iesle. La sfârșitul romanului totuși, Corrado zis Brânzilă, ajuns Omul Hoit pradă septicemiei, singur pe lume, se va spânzura deasupra
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Dumitru, M. Flonta, Humanitas, București, 2001. bilingvă, care a apărut la Londra în 1922. „Totalitățile despre care dl Wittgenstein susține că este imposibil să vorbim în mod logic sunt, cu toate acestea, gândite de el ca existând și constituie subiectul misticismului său. Totalitatea care rezultă din ierarhia noastră nu va fi doar logic de neexprimat, ci o ficțiune, nimic altceva decât o iluzie, și astfel presupusa sferă a misticului va fi abolită“, scria Russell.4 O asemenea apreciere, chiar dacă lasă neatinsă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
valori și sensul vieții. Nici una dintre formulările cu privire la asemenea subiecte nu constituie o „imagine“, o propoziție cu sens. Ele toate pot fi caracterizate drept o încălcare a „logicii limbajului“67. Deosebit de semnificative, în acest sens, sunt referirile la „solipsism“ și „misticism“. Solipsismul, ca teză filozofică, este, pentru Wittgenstein, o încercare de a spune ceva care nu se poate spune. Fiecare dintre noi este, pentru a spune așa, „prins în limbaj“, adică poate gândi doar potrivit logicii limbajului nostru. Despre limbaj și
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
-i și mireasă, și altar, din Submarinul erotic). S-ar putea spune, fără greș, că adorația este un primum movens al textului erotic brumarian. Indiferent de retorica și atitudinea dominantă (de la ingenuitatea reală sau jucată la nerușinarea fără perdea, de la misticismul cel mai profund la concupiscența cea mai vulgară), bărbatul este un adorator desăvârșit, neclintit de nicio revelație întoarsă. Baladele și idilele, rondelurile, sonetele și cântecele naive ale lui Brumaru nu devin niciodată madrigaluri răsturnate. Dimpotrivă: ceea ce funcționează, în cazul adoratorului
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a simțurilor. Lexicul semnalează că avem de a face cu un psalm laicizat, în care iubita este zeificată, iar amorezul oficiază, spășit, în acel templu al iubirii care este femeia. Dintr-un neostoit erotism se ajunge, decent întru totul, la misticism". Iată și o mostră, pe deplin edificatoare, a faptului că, într-adevăr, bărbatul poate îmbrăca inclusiv momentele de un erotism apăsător alunecând înspre lubric în straiele somptuoase ale unui act de venerare a femeii aproape sacrosanct: "Iubito, raiul tău cel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Moldova, Iași, 1995), el își ține "la vedere" îndeosebi arsenalul erotic și, odată cu acesta, vulnerabilitățile și strategiile de îndrăgostit etern, care vede femeia ca o biserică cu sâni dezgoliți sau ca o operă de artă cu mine prin preajma-i. Misticismul erosului este, de altfel, cultivat cu obstinație în mare parte din textele incluse în Coborârea cu picioarele pe pământ (Editura Tipo Moldova, Iași, 2004), Poemele de închiriat (Editura Tipo Moldova, Iași, 2005), Nici o zi fără tine (Editura Tipo Moldova, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi încercat să caute "Cheia. Formula. Codul. Parola. Descântecul. Ceva care să deschidă, să lumineze, să mă poarte pe un traseu coerent. Sensul. Înțelesul. Tâlcul. Deslușirea". În mod evident, enumerarea sună suficient de acid pentru a submina potențiala supradoză de misticism poetic sugerat. Ceea ce contează însă este doar faptul că, în această questa până la urmă eroică, Ovidiu Nimigean pare a-și fi găsit adevărata identitate poetică, o identitate construită tocmai pe principiul rupturii, al dizolvării. Căci "Aici, în locul fără dimensiuni, ființa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
etc.). La fel de ușor s-ar putea demonstra, spre exemplu, că Mihai Ursachi este funciarmente vorbind un mistic autentic. El însuși nu a părut să refuze formula, dar a insistat, în mai multe rânduri, pe o anume accepție a termenului mistic/ misticism: Dacă prin misticism se înțelege o experiență de uniune, sau comuniune, sau comunicare (termeni care sunt înrudiți etimologic și semantic) cu vreo realitate fundamentală, paralelismul dintre experiența mistică și experiența poeziei absolute sub formă de comuniune și cu comunicare a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
s-ar putea demonstra, spre exemplu, că Mihai Ursachi este funciarmente vorbind un mistic autentic. El însuși nu a părut să refuze formula, dar a insistat, în mai multe rânduri, pe o anume accepție a termenului mistic/ misticism: Dacă prin misticism se înțelege o experiență de uniune, sau comuniune, sau comunicare (termeni care sunt înrudiți etimologic și semantic) cu vreo realitate fundamentală, paralelismul dintre experiența mistică și experiența poeziei absolute sub formă de comuniune și cu comunicare a Ființei pare să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trecut, de la filosofia marilor alchimiști ori mistici germani precum Theophrastus Bombast von Hohenheim, zis Paracelsus, sau Jacob Böhme la ontologia analitică actuală), ci și că toți acești afluenți se adună, într-o mișcare bine gândită, în jurul câtorva centri lirici turbionari: misticismul erotic, religia Poeziei, alchimia Verbului ori a existenței. E adevărat, totuși, faptul că universul artistic configurat de creația lui Horia Zilieru a lăsat încă de la început senzația că ar fi unul preponderent discordant. E posibil ca discordanța aceasta aparentă să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi angajat prea serios în ideea de maternitate, ar fi sfîrșit fie în alcoolism, fie în frustrare intelectuală, precum mama sa!), simpatizantă comunistă, iar apoi anti-stalinistă, feministă liberală și, totuși, sufistă (practicantă adică derviș(ă) a unei variante ezoterice de misticism islamic, axate pe actul "recuperării inimii" și "dăruirii purității ei", necondiționat, lui Dumnezeu), revenind, într-un final, după peregrinări culturale extreme, la civilizația-matcă, Doris Lessing ar fi părut ca romancieră înzestrată de destin cu șansa unor epifanii singulare. Romanele propriu-zise
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mine". (Va veni o vreme) Aceleași toposuri și motive, dublate de o veșnică reîntoarcere către sine, care poate fi propriul trecut, se conturează și în A treia taină, 1969, cel de-al treilea volum al autoarei, printr-un soi de misticism, de taină, așa cum imperfect încearcă titlul să cuprindă întregul conținut abscons al poeziei. "Poezia pare să fie pentru, Ana Blandiana, taină, în sensul de ritual sacru, adică împărtășanie, comuniune. Superioară înțelegerii comune, ea va permite stăpânirea și descrierea unei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]