981 matches
-
anglo-indienii. Pentru o vreme, se pot deda glumelor și versurilor. „Se spune că o tânără, Starkie, pe numele ei Avea legături c-un supus negrotei. Și doar dintr-un zvon, cu-asemenea aprig temei, S-a trezit cu opt copilași mititei, Doi negri, doi albi și patru kaki, vai de ei.“ De câte ori a auzit Harry Begg toate astea? Nu e deloc cinstit. Umbra sa, până și umbra și-o vede marcată cu un număr de serie în minte. Harry are pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi îl strivește sub talpa pantofului său bicolor, lucrat manual. Zenanaua pare a fi locul unde se ascunde micul prost. Și iată-l că apare, târându-și pașii pe scări, pe drumul spre latrină, ridicându-și poalele sariului în timp ce merge. Mititelul! Jean Loup este încântat. Începuse să se cam plictisească. Ca la un semn, scoate din buzunar un brici și-i desface lama strălucitoare, răsucind-o între degetele sale pricepute. Este celebra manevră à la Marseilles. Pran se scarpină în fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din oficiu pe moș Chifor. 141 Cu încetineală de pensionar, acesta se scula în picioare, privea nedumerit în spate la scaunul cu arc care pocnea de spătar și își așeza umerii în palton. Deputat de circumscripție, moș Chifor fusese ilegalist. Mititel, cu ochi limpezi de găină, fostul fochist se împrietenea mai ales cu necunoscuții. Se mirau și aceștia de căldura cu care, strîmbîndu-se de rîs, îi întîmpina ilegalistul. De la prima frază sala izbucnea în hohote. Toți adormiții se trezeau. Nici vorbitorul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Cele mai periculoase erau canalele de irigații. Pe fundul vechii Bălți, trase cu echerul, era o grămadă de canale săpate adânc, pline cu apă sorbită din Dunăre de o stație uriașă și răspândită, apoi, pe câmpuri de multe altele, mai mititele. O singură dată un soldat care dormea la volan Își mânase, fără să vrea, camionul În apa verzuie și plină de brădiș a unui canal. Fiecare din cabină Își frânsese ceva oase: coaste, mâini, un picior. Fierătania se Înfipsese cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de el și-i promisese că În seara aceea avea să-i Împrumute un microscop de la școală, pentru ca iscoditorul să vadă cu ochii lui că sămânța taurului era vie și că În ea se mișcau și Înotau de mama focului mititeii aceia cu cap mare și codiță tremurătoare ca niște mormoloci. Sămânța de prăsilă era Închisă În niște țevișoare de plastic pe care erau imprimate cu albastru numele taurului de la care se recoltase, data, rasa, crescătoria. Directorul căpătase de la ingineri cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
scrie, iar În caietul În care ținea evidența lădițelor de cireșe culese de fiecare, În loc de nume desena tot felul de lucruri simple ori figuri de geometrie. Ectoraș avea să bage de seamă că țiganul Îi Închipuise numele printr-un soare mititel, cu câteva raze, așezat lângă un triunghi echilateral. Se supărase când văzuse că nu toate lădițele umplute de el fuseseră Însemnate cu cruciulițe. N-avea de unde ști, căci nimeni nu-i spusese, că fiecare dădea o lădiță sau două ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nume. Fără datini creștinești și fără cântări popești; Ca pe‐ o tainică planetă Ea s‐a stins ca o cometă. Mama- n viață cât trăiește Toți copiii și‐ i iubește; Dar în sufletu‐i fidel Î‐ i drag cel mai mititel! 29.03.1992 SCRISOARE MAMEI Mamă, de comemorare Îți scriu strașnică scrisoare. De Ileana ca să‐ți spun Ea a dispărut pe drum. Nu știu, a căzut de‐o boală? Sau de‐ o mână criminală? Crud a fost al ei destin
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
timp, pe femeia lui Nichifor Lipan di n Baltagul.” Nicolae Barbu, „Cronica, Iași, 13 VII, 1979. CÂNTEC DE LEAGĂN Liu‐liu ... liu‐liu ... Lângă tine Somnul cum de nu mai vine? Ce privești din scutec treaz Să‐ți duci mâna mititică Peste ochi, peste obraz? Ori de‐ un fraged gând ți‐i frică Nani - nani ... prunc sărac, Cu ce cântec să te‐mpac? Fă ‐ ți în liniștea de - aici Pleoapele mai mici ... mai mici ... Stânjenei, și crini, și nuferi Nu ți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Nu se punea problema iubirii. Lucy își iubea mama, dar aceeași mamă iubită o aruncase într-un autobuz într-o după-amiază dezlânată, nebunească și o expediase la New York, iar pentru următoarele șase luni fata fusese abandonată. Cum poate o pesoană mititică să asimileze o asemenea desfășurare stupefiantă a evenimentelor fără să se simtă măcar parțial vinovată? De ce-ar fi vrut mama să scape de copil, dacă acesta n-ar fi fost rău, o ființă nedemnă de dragostea mamei? Fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sârbi, croați, sloveni, montenegrini - numai Tito și cu haita lui de comuniști. Nu sunt Ruși În Iugoslavia - ei și? E comunism? Sunt comuniști băștinași care fac treabă cel puțin tot atât de bună ca Rușii ocupanți! La urma urmei, ce e Tito: mititelul David În luptă cu Goliatul rusesc? Da de unde: Tito e un Stălinuț În ceartă cu Stălinoiu’ - dar nu pentru că ar vrea libertate pentru ai lui - nu, domnule! Fiindcă Tito nu admite, mă-nțelegi, să i-i ciomăgească altul, un străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i când porumbul e prășit de curând, iar tu desculț: dacă ți-i fierbințeală la cap - de la soare, de la război, de la femeie - la picioare ți-i răcoare; și uite-așa merge viața. Da, dar mie mi-e ciudă: sunt Încă mititel, nu pot vedea pe deasupra lanului. Mama vede, mama se strigă, peste, cu femeile. Îi cer să mă ia În brațe, să văd dacă le-am ghicit pe strigătoare - adică pe Duda: să văd eu dacă ea mă vede cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dinăuntru și cu frunza căzută. Te pomenești că-l avea atunci când i-am cerut să mi-l arate dar ea n-a vrut, că n-a putut; că nu se face; că, ce și-o fi zis ea, băietu-ista-i prè mititel... Însă, dacă i-l mai cer o dată, pân-atunci mai cresc eu, mai lasă ea. Îi cer frumos, Îmi arată frumos; mi-l arată, poate că mi-l și dă - să-l țin În mână; și, dacă mi-l dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întreb. - Cum să-i bată? Îi Îngrijesc, sunt doctori... - Atunci de ce se văicăresc ceilalți? - Așa-i când Îți taie mâinile, picioarele... - Îți taie mâinile-picioa’... Cui? - Răniților. - Dacă-s răniți, de ce le mai taie și ei...? - Măi băiete, tu ești cam mititel, Îmi zice Nora cu dragoste. - Sunt, dar doctorii trebuie să-i Îngrijească pe bolnavi, nu să-i bată - asta-i barbarie, așa zicea mama... - Când Îți spun că ești mic... Sunt. Și mai mic decât adineauri; mic și nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
brațele mele. Veșnic vii, așa mi-a spus mie ofițerul cel mare, generalul Antonescu personal! Așa a zis - a zis, mi-a spus mie, personal: Ei sunt eroii! - iar a ridicat degețelul, dar acum e din nou al ei și mititel. Ei În veci nu pier, ei sunt nemuritori! Ei or fi, dar Nora mea e moartă și ea de, poate, Întuneric. Îmi ia o mână și-o pune pe obraz; apoi la piept, pe sub bluză - Îi bate inimioara ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi, dar Nora mea e moartă și ea de, poate, Întuneric. Îmi ia o mână și-o pune pe obraz; apoi la piept, pe sub bluză - Îi bate inimioara ca o mitralieră; apoi mi-o conduce, căldicel, la păsărica ei cea mititică; și tremurică - și spăriețică: se zbate, ’bate; fetele au două inimioare: una acolo, una aici. Eu plâng: - Adică dorm? Și dacă se trezesc, ei? Vreau acasă, la mama! - Vin’ la mama..., zice ea cu alt glas, merge de-a-ndărătelea, dar Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mie, personal: au pornit În căutarea lui toți arborii purtători de nume cu, În fruntea lor, Carpenul. Carpenul Îl caută călare, și-i povestește mamei lui cum e la războiul-sfânt, cum a dat el, de tatăl unui băiat olecuță mai mititel decât el, biet-soldățel - Îi văd Carpenului cizma dinspre mine, prăfuită, stropită mai Întunecat, de spumă de la barba-calului, iar sus, Încremenit, iată albastrul; iată galbenul. Roșul - dacă nu azi, atunci mâine. AU PLECAT ROMÂNII Însă mâine: grădina goală, curtea goală, casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei roșii. Le iau pe sub călcâie, mă uit la ele, clatin din cap, dau să le despart - Bălana și le ia Înapoi, se ridică de pe scaun, Își apasă dosurile palmelor pe obraji: - Da ci tu faci? Nu se face, ești mititel, tu... - Știu eu mai bine decât tine, zic. Uite cum facem: tu le descalți și mi le dai - ciuboțelele. Dacă tu nu șezi cu mine, eu nu ți le dau ție; dar dacă șezi și cu mine, și eu Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
alți copii. Pun la cale să mă bată și să-mi ia peștii cu de-a sila!, Îmi zic - și-mi mai zic: Să-ncerce! - nu-mi era frică de nici un copil din sat. Nici de flăcăi. Chiar dacă eram mai mititel decât unii, chiar dacă eram orfănel și nu aveam tată căruia să mă plâng, nu mă temeam: eram băiatul mamei! „Feciorul babei”, cum glumea ea. Știam să mă apăr - adică să atac, primul - cu capul... Caut mai departe, pe sub rădăcini, pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-l bodogăni - că i-a spus ea, Măneanului, dar Măneanul: tot sălbatic! Am uitat povestea cu peștele. Nu m-a mai poftit niciodată la pește. Stau În calidor și știu: nu sunt boer, dar sunt domn. Adică un boer mai mititel - de asta. PARAȘUTE Stau În calidorul casei noastre din Mana. Stau În calidor, Întins Într-un șezlong, Învelit În pături de la brâu În jos. Soarele apune de toamnă, pieziș, spre stânga mea, Îndărătul pădurii de la Hirova. De aici, din calidor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
răstește mama la tata. - Lăsați, coniță, că n-a fost chiar așa - hai odată, dom’ locotinent! - Du-te, dom’ locotenent, zice tata. Ori n-ai auzit ordinul plutonierului? Execută-l pe loc, altfel se trezește pe dată marele român din mititelul hahol... Grabenko molfăie, mormăie, grohăie - și pleacă. Ducă-se. Tata Îi și indică, din urmă, direcția: drept Înainte, -n mă-sa. Mai târziu, mult mai târziu, tata: - Când am făcut școala din Mana, am avut nevoie la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
făcea „floarea”. - Ș-amu, iertaț’ di vorbă ră, da’ ian să-i suflicăm noi oleacuță poalele - da, șșșș’, s’ nu prin’ de veste, că se sparie șî țâpă... Se chincea, trecea pe sub prăjinile de alun, ridica, Încet-Încetișor, cercul cel mai mititel; Îl oarecum fixa, pe doage, cu pene, scoase din gură; după aceea Îl petrecea pe al doilea; pe al treilea Îl pe-pe-trecea, suind din ce În ce și din ce În ce floarea Își strângea petalele. Dădea, ghemuit, câte trei-patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
intrat, pumnul-locomotivă, În tunel la domnișoara - ca să intre iar și iar și iar. M-am cam speriat atunci, oricâte știam la viața mea, pe asta Încă n-o, deși cam așa ceva zărisem și la stricatul Dudei - acolo Însă era mai mititel, la el, mai mititea, la ea (și rozov - dacă n-o fi fost o garofiță de pădure) - ori mi s-a părut așa, acolo, În poiană, fiindcă pe-a Dudei n-o știam cu ochii? Stau În calidor și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la domnișoara - ca să intre iar și iar și iar. M-am cam speriat atunci, oricâte știam la viața mea, pe asta Încă n-o, deși cam așa ceva zărisem și la stricatul Dudei - acolo Însă era mai mititel, la el, mai mititea, la ea (și rozov - dacă n-o fi fost o garofiță de pădure) - ori mi s-a părut așa, acolo, În poiană, fiindcă pe-a Dudei n-o știam cu ochii? Stau În calidor și mă văd jos, În curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
lucrurile În gară. Mai degrabă le târâm, pe pietriș, câte unu, câte unu. Oameni ciudați se uită ciudat la noi: cum cărăm bagajele. Facem zgomot, facem praf, e urât să târâi așa, ca furnica, de-a-ndăratelea, un geamantan - dar dacă-s mititel și nu-l pot ridica... Când am să mă fac mare, am să-l ridic și-am să-l pun pe umăr! Zece geamantane, nu unu! Oamenii se uită, se tot uită la noi. Le explic, fiindcă eu știu, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pentru onoarea familiei mele. Și, vă rog, domnule, nu mai spuneți nimănui despre acele scrisori... Fotografiile lui Sampath fură tipărite în zeci de exemplare de Atelierul Foto Kwik, fără nici o taxă, iar băiatul lor de ceai le tăie în pătrate mititele. Ce chipeș e nepotul meu, spuse Ammaji văzând fotografia lui Sampath care ședea cu picioarele încrucișate printre florile de lotus, cu umbrela pe-o parte și patul de sfoară înclinat, părând absent din cauza întregii agitații cu maimuțele și pietricelele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]