572 matches
-
Din senin, în văzduh se descătușă o vijelie... o dezlănțuire de stihii, cum nu s-a mai văzut. Anton închise ochii strâns... strâns până la durere, scrâșnind din măsele să crape, înnăbușindu-și cu pumnii în piept un geamăt. Când deschise ochii, moarta avea pleoapele coborâte, cu genele lungi întoarse, strivind ultimele lacrimi pentru totdeauna. Pe buze încă-i mai pluteau ultimele cuvinte... „Îți mulțumesc... să ai grijă...!“ Pe față, i se putea citi neîmpăcarea... dar și speranța de iertăciune în fața lui Dumnezeu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Îți mulțumesc... să ai grijă...!“ Pe față, i se putea citi neîmpăcarea... dar și speranța de iertăciune în fața lui Dumnezeu. Candela sfârâi de câteva ori și se micșoră, până se stinse. Bătrânul Toma, neclintit, nu-și dezlipea ochii de pe chipul moartei: „Ce frumoasă-i... își zise el. Tot ce face Dumnezeu mai frumos, mai bun pe lumea asta, le face pentru El! o luat-o șî pi dânsa, așa di tânărî!“ Și, omul acesta de nimic înfricat, fu zguduit în toată
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
începuse lungul somn al veșniciei... Patru lumânări, de ceara galbenă, sfârâiau în jurul raclei; ea parea că doarme cu lumânările la căpătai. Lângă raclă, Anton neclintit, ca o statuie, de o zi și o noapte stătea cu ochii țintă pe chipul moartei... nu-și putea dezlipi ochii de pe chipul ei frumos. Ar fi plâns, tare ar mai fi plâns... dar nu mai are lacrimi, a plâns pentru toți anii care îi avea. Se uita la ea și trăgea nădejde, o nădejde absurdă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Lacrimi de durere în jur. Ce s-ar face lumea fără lacrimi!? stai și te întrebi. Lumea, viața are nevoie de lacrimi ca de aer, ca de apă, ca de soare și lumină. În câtă liniște tăcută s-a cufundat moarta. Ea tace, ascultă... nu răspunde; păstrează aceeași figură pe chip... Ei îi este totuna, dacă o jelești, ori nu... Lumânările se mistuie fumegând, mirosul de ceară arsă amestecându-se cu mirosul de tămâie... Clopotul de la Schit își continuă dangătul melancolic
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
menirii mele în universul acesta. Deocamdată, însă, încă mă simt încătușat, iar descătușarea mea este problematică, căci singura cale, pe care trebuie musai să merg, pentru a o dobândi, pentru a dobândi acest bun pierdut și drag, este numai prin... moarte. Da! Ea are puterea de a mă conduce - și o va face, fără îndoială - la locul pe care mi-l simt pregătit încă de pe acum și cu adevărat vrednic de mine, iar eu mi-o doresc nespus de tare. Și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dar cu diferite îmbunătățiri. Rod al unei civilizații! De fapt, în afară de această ladă absolută, participantul la înmormântare mai poate vedea chipurile celor dragi defunctului. Defunctul, nu defuncta. Mă doare însuși termenul defunctul sau, mă rog, mortul și nu defuncta sau moarta. Ca și cum, odată rămas fără viață, cel aflat pe catafalc, n-ar mai fi om. Înfiorător! Ca în Bacovia, plumbul. Câtă teroare! Chipuri scofâlcite sau nu. Distruse sau nu. Ca ale personajelor dintr-un film. Altceva nimic. Că dacă ai putea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un câine de vânătoare și se încruntă. Începu să se miște încet în jurul mașinii, studiind-o, dar cu mușchii încordați, gata să dea o săritură dacă unealta se mișca. — Nu te teme. Nu-ți face nimic. Stă liniștită. Moartă. Înțelegi? Moartă! Kano nu păru convins, dar se apropie, ascunzându-se pe jumătate. Hai! Nu fi laș. Tu ești un mare războinic yubani. Nu te temi de nimic. Atinge-o. Atinge-o, că nu face rău. Așa. La dracu’!, exclamă el. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
unul Îndoit În sus, celălalt Întins Într-o parte; sfîrcurile erau tari și brobonate ca niște castraveciori, dacă le-ai fi mușcat ți-ar fi pîrÎit În gură. Masca grotescă și tragică a desfrînării! Era ceva atît de ațîțător În moarta aceea Încît cred că toate spectacolele de striptease din lume nu fac doi bani pe lîngă scena de la morgă. SÎntem iremediabil captivi În instinctele noastre. Nici o deosebire Între mine și cimpanzeul care trezindu-se din somn În cușca lui, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
brațe, apoi stătea zile și nopți În șir lîngă patul ei cu o carte În mînă și uita că se află la căpătîiul unei muribunde. CÎnd a vrut să-i aranjeze mai bine pătura a văzut că nu mai respiră. Moarta asta de patruzeci și patru de ani și treizeci de kilograme fusese mama lui. N-a mai suportat s-o privească și a plecat la meci. M-am temut multă vreme pentru el și pentru copilul nostru că schizofrenia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
îndepărtări nefirești de divinitate și adaugă: A-i iubi pe oameni de dragul lui Dumnezeu - iată cel mai ales și cel mai rafinat dintre toate sentimentele pe care le-au dobândit până acum oamenii. Afirmația lui Nietzsche vis à vis de moarta lui Dumnezeu este un protest la adresa bisericilor creștine ce obligă la bigotism și care, prin strictețea regulilor impuse anihilează orice libertate a persoanei. Biserica din început lupta doar, după cum se știe, contra celor ”inteligenți” în beneficiul celor ”săraci cu duhul
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
aur. Când a murit haia, bătrâna, am făcut socoteala. A stat 5 zile pă laviță, nu vroia niminea s-o-ngroape. Am dat 100 dă milioane păntru înmormântare. Reclamantul: Haidi, dom'le, nu mai spuni minciuni, că știm cine era moarta, era mama lu' regili Cioabă... Hopaaa! Defecțiune! Se pare că asta nu era în program. Încep să vorbească precipitat în țigănește ca să nu înțeleagă musafirii. Lumea râde. Procesul se oprește. Apoi se amână. Al doilea proces, chipurile, se amână și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și Îi promite lui Fink că va rezolva el lucrurile, se va ocupa de toate, să nu-și facă griji. Îl asigură că-l crede, evident, un scenarist neajutorat nu ar fi putut comite o asemenea crimă oribilă. Așa că ia moarta-n brațe și-o scoate din cameră lovind-o din greșeală cu capul de-o mobilă, c-un zgomot caracteristic. Scena asta mi-a plăcut. În scurt timp, vecinul săritor apare iar la ușa scriitorului și-i spune c-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
piele atîrnînd, desprinse de pe brațe, torace și picioare, și fără globi oculari, se topiseră, uite, zice Georgescu, și ea are tot 25 de ani și tot un sindrom alergic, numai că ăsta-i Lyell, dermatita combustiformă, m-am uitat la moartă, m-am uitat la el și mi-a venit să-i pocnesc mutra cu toată forța, acolo, lîngă dermatita combustiformă, să-i rup lambouri de piele cu dinții, omul s-a dat un pas Înapoi, și am ieșit fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
casă” „Apoi n-o fost chip să găsesc alta, Rariță. Toate spun că nu se duc după Jănel, că are sufletul vândut rusoaicei și n-or putea duce casă bună cu el. Degeaba le-am spus eu că rusoaica îi moartă.” „Apoi nu știu cine l-o blestemat pe băiatul ista al meu de nu mai are liniște în suflet. Mereu îi cu gândurile aiurea...Doamne, iartă-mă!” Si uite așa: Baba Zoița că „da”, mătușa Rarița că „nu”. Până la urmă - așa cum se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o ținut. Dacă nu știai ce-i aceea otopsie, de ce ne-ai lăsat să așteptăm atâta? a întrebat Mitruță Ogaș. Eu v-am lăsat să așteptați ori Halângă? a răspuns Pâcu râzând. Si ce s-o întâmplat mai departe cu moarta, moș Pâcule? a revenit Mitruță Ogaș. Stai să vezi! Abia de acuma începe povestea. Oleacă de răbdare... Adicătelea, ce ne-ai spus până acuma n-o fost poveste? O fost adevărat? a sărit de la locul lui Ion Cotman, ai cărui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
avut de tras... Spuneam eu că popa, în loc să-i aline durerea, l-o luat la probozeală. Omul o plecat cu sufletul amar și o început pregătirile pentru îngropăciune. Abia aștepta să treacă timpul, ca să poată merge la spital, să aducă moarta acasă. In capul lui însă se învârtea ca un bondar cuvântul „otopsie”. La cine să meargă el, să afle? „Aha! La domnul învățător.” Zis și făcut... „Domnule învățător, am venit la dumneata să mă lămurești ce-i aceea otopsie.” „Ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
din urmă, moș Dumitru l-a luat deoparte pe Pâcu și l-a întrebat: Ia spune-mi, Pâcule, ce îi adevăr și ce îi poveste în istoria din noaptea asta? Că tare nu-mi vine a crede că o înviat moarta ceea și că nu s-o prefăcut în strigoaică...Cică strigoaicele îs mai rele ca strigoii...Ele iau mana vacilor și nu mai papi lapte cât îi lumea și pământul... Așa o fi, Dumitre, dar fimeia lui Surcică o înviat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sunt pe calea de a câștiga prietenia lui Dinu și sunt sigură că totul se va sfârși cu bine și... bucurie! 11 aprilie 1960 (luni) Am asistat Împreună cu Dinu la cercetările făcute În jurul unui monstruos accident În fața școlii, cu o moartă atinsă pe jos cu capul crăpat. Când am plecat, trecând prin mulțime, Dinu mi-a pus o mână pe umăr și am mers așa o porțiune. Am simțit deschizându-se deasupra mea cerul fericirii și am Închis ochii... De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și martorii care nu știu că ea a murit; ei vorbesc despre ea ca despre o ființă vie. Numai el are nevoie să Întărească această convingere prin alții. De aceea, se apucă să scrie ca s-o răpească din moarte. Moarta din text e vie: Învie de atâtea ori În lectură. My darling Sunt la Zurig, am vizitat café-ul Odeon unde veneau Lenin, Mata-hari, Joyce, Tzara etc. Bă, am devenit celebră; mă uitam pe pereți să găsesc un loc unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
palpitul vieții („Ea nu a murit sau nu a murit de tot; el stă Închis Între patru pereți și citește tot ce este În legătură cu ea și cu el, o face să trăiască În jurnalul ei, În jurnalul lui ș...ț. Moarta din text e vie: Învie de atâtea ori În lectură“, pp. 193-l94), sugerată din nou prin „suspendarea“ scrisorilor trimise lui M. („nu-ți mai scriu“, p. 430), vestea morții Aurei e un eveniment - totuși - neașteptat, care tensionează retroactiv Întreg romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
M. continuă să se scrie. Personajul deschide un caiet și notează: „A murit. Nu se poate să fi murit. Nu avea dreptul să moară. Dar dacă nu a murit?!“ (p. 437). Bineînțeles că n-a murit, căci - nu-i așa?! - „Moarta din text e vie: Învie de atâtea ori În lectură“!... Romanul mergea și Înaintea finalului spre concluzii triste: toate „dramele“ sentimentale contabilizate de A. În jurnal duseseră la o golire sufletească („M-am educat atât de mult să joc bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apropie, pipăi brațul uscat sprijinit pe dunga patului și cu degetele atârnând în jos. ― A murit! făcu omul abătut, uitîndu-se lung în ochii încremeniți cu privirea spre masă. Tocmai acuma s-a prăpădit și ea când... În pat, la picioarele moartei, copilașul cel mai mic se ridică, scâncind și frecîndu-și ochii. După câteva clipe, văzând pe tatăl său, se însenină și întinse mânuțele spre dânsul. Melentie îl luă în brațe și iar se uită la femeie, parcă nu i-ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le port. Când îmbrac paltonul negru, cu guler de vulpe, duminica, la biserică, parcă mă ia mămăica în brațe. Așa că vezi tu, băiatu’ mamii, bucură-te că mai ai pe cineva să-ți spună așa, să stea între tine și moarte... Ia cu pâine, băiatu’ mamii, că satură... — A murit croitorul, spuse Petrache, rămânând la subiect. — Care din ei ? Avem patru în cartier. — Neamțul... Steiner... Am văzut când îl duceau la cimitir... Puțină lume... Brusc, Petrache își dădu seama că făcuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
7 al. 1 și 2 din Decretul nr. 31/1954, copilul conceput poate dobândi drepturi, dar nu le poate exercita decât din momentul în care începe capacitatea sa de folosință, adică de la naștere. 3. În cazul persoanei dispărute și declarată moartă prin hotărâre judecătorească, dreptul de opțiune succesorală se năștea de la data rămânerii definitive a hotărârii de declararea morții (art. 7 Decretul nr. 167/1958). d. prescripția acțiunii posesorii începea să curgă de la data primului act de tulburare a posesiei (și
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]